1,506 matches
-
și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile și viroagele subpământene. Așchie lichidă pribegită de la vechea gură de vărsare a Bucreștioarei. Și izbucnind tocmai aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de motive), atunci, nu în ultimul rând, pentru a-l justifica și autentifica pe cel de-al șaptelea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în spate, pregătindu-se de plecare. Îi mai decartară, pe jumătatea dormezei și-a blatului lăcuit al noptierei, planșe cu scurte formule de închinare, rostite de cei care primeau vizitele de lucru ale Președintelui țării. Albume color cu amețitoare combinate. Așchii ale montajelor literare strunjite de Lucian Avramescu, George Țărnea sau Nicolae Dragoș, în onoarea fazelor finale ale Festivalului "Cîntarea Romîniei". Și chiar douăzeci de poeme inedite, caligrafiate în cerneală de-o mână 385 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI După
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în sunetul numelui său secret: Os, un os. K, un loc. De aici se ajungea la K-os. Osul din K. Sau, cu alte cuvinte: Chaos. în momentul respectiv Vultur-în-Zbor n-a văzut decât efectul înspăimântător al sfărâmării osului. Bucățile și așchiile lui s-au ridicat ca un vârtej de ceață de pe podeaua pe care se împrăștiaseră și au format un nor în mijlocul câmpului de luptă. Pușca a dispărut cu totul. Pur și simplu a încetat să mai existe. La fel s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung și se pierdu apoi În mrejele unui somn chinuit, hotărî să se studieze atent. Era foarte important să afle mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă, făcând fandări și piruete, mânuind securea ca un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind crunt cu fiecare lovitură primită În pielea sa lucioasă și Întunecată, În carnea sa tăbăcită. Eram la un pas de victorie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu există crime, Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse. Taci, taci, suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfăramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii Adânc, demonic-rece ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper Că liber-mare-mîndru prin condamnarea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și asupra cugetări-ți pe mulți moartea i-a surprins. Oamenii au făcut chipuri ce ziceau că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici erai zidit din stînce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei făcută Rămînea!... Un gând puternic, dar nimic - decât un gând. În zădar trimit prin secoli de-ntrebări o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
durerea unui secol, din martiriul lumi-ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed pare-o așchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia-ntinsă Și pin ea plutind ca umbre Împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Străluce pustia albă de a lunei raze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Am traversat terenul și m-am oprit În zona plină de urme de alunecare, coregrafie a unui duel violent, la care mașina asistase aproape ca un simplu spectator. Racheta ruptă zăcea aruncată pe scaunul arbitrului de tușă, cu mînerul numai așchii. Am luat racheta În mînă și am auzit sunetul șfichiuitor al mașinii de tenis. O minge servită cu putere a zburat rotindu-se peste fileu și a mușcat din zgură la doar cîțiva centimetri de linia de fund, a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de a Însufleți reconstrucția capitalei după distrugerile suferite În războiul mondial.## ) — Poate asta și face - În mod cert Îl preocupă ceva. Și totuși pare foarte tînăr. — A fost În armată. Cei mai buni locotenenți rămîn veșnic tineri. Ciudată treabă cu așchia aia din mîna dumneavoastră... Încă mă mai străduiam să-mi scot așchia din palmă, cînd privirea mi-a căzut pe lemnăraia carbonizată a casei Hollinger. În vreme ce Hennessy vorbea prin interfon cu șoferul spaniol al conacului, eu ședeam pe locul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
asta și face - În mod cert Îl preocupă ceva. Și totuși pare foarte tînăr. — A fost În armată. Cei mai buni locotenenți rămîn veșnic tineri. Ciudată treabă cu așchia aia din mîna dumneavoastră... Încă mă mai străduiam să-mi scot așchia din palmă, cînd privirea mi-a căzut pe lemnăraia carbonizată a casei Hollinger. În vreme ce Hennessy vorbea prin interfon cu șoferul spaniol al conacului, eu ședeam pe locul din dreapta, bucuros că Între mine și clădirea distrusă se aflau parbrizul mașinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vîrstă care a trecut pe lîngă mine cu mașina, avînd un mare cocker spaniel proptit Între scaunele din față; nu păreau preocupați de prezența Citroënului. Cinci minute mai tîrziu, Crawford s-a strecurat Înapoi pe locul din dreapta, scuturîndu-și nonșalant niște așchii de geam de pe haină. — Tot probleme cu televizorul? l-am Întrebat după ce-am luat-o din loc. — Așa s-ar părea. (Ședea lîngă mine cu o figură inexpresivă și din cînd În cînd Îmi trăgea volanul din mîinile nevricoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a celor două texte - prefața și romanul. Numai că un lucru ce poate fi considerat În favoarea celui de-al doilea - coerența Între intenție și realizare - e, În egală măsură, unul ce-i pune sub semnul Întrebării preeminența estetică. Asemenea unor așchii virulente, câteva propoziții ale prefeței tind să tragă de roman Înapoi, racordându-l unei poetici indefinite, amestec de romantism, realism și estetism eclectic, cu pretenție de doctrină morală, În cadrul căruia frumusețea nivelează cu o forță irezistibilă disparitățile existenței. „Amoralismul” lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sosea o încărcătură cu adevărat specială. Era ceva aproape sexual, o săgetare a șalelor, pe care o cunoscuse prima dată în adolescență, când fumase pe ascuns o țigară cu marijuana la internat. Deschise capacul cu ranga, fiind atent să evite așchiile de la aceste lăzi de ceai, cu care te puteai înțepa la degete. Iar în mintea lui încolți acea întrebare încântătoare pe care și-o pun toți copiii rupând panglicile și ambalajul în dimineața de Crăciun: ce e înăuntru? Al-Naasri îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar dacă nu-ți era indispensabil pentru a trăi, Înțelegi?, când s-a generalizat... uite, de exemplu monarhia... dreptul de a lăsa moștenire o țară, un, imperiu... la fel e și În cazul muritorilor de rând: au pus mâna pe o așchie din copacul... din natură, să spunem, s-au făcut stăpâni pe ea... când vin pe lume n-o au și nici când pleacă dincolo n-o pot lua cu ei, și atunci o lasă fiului sau fiicei, țara, bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din marii mei preferați, ajunsese atât de scurt, Încât abia mai putea fi manevrat. Doar cel alb, albinos slăbănog printre creioane, Își păstra lungimea inițială sau cel puțin și-a păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mă pierdusem iarăși în plutirea mea pe vălătuci de neguri, printre săgețile unui Soare care încerca să lumineze în mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu un delicios banchet de pirați abțiguiți, care se azvîrleau În apă ca apucați de streche, Încercînd să scape de loviturile bombardelor. În acele clipe pricepu roșcovanul Oberlus cît de mult putea să aștepte de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prorei sale, la distanță. Ca rezultat al ingeniozității și inițiativei sale, la acea oră, căpitanul și aproape toți colegii lui de navigație se aflau pe fundul Pacificului, din vaporul care-i fusese Încredințat nu mai rămăsese decît o grămăjoară de așchii, iar el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, devenise sclavul celui care-și bătuse joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o logică dorință de libertate cea care Îl Însuflețea În nevoia de a se revolta, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea drumului. Cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cutii de pe tava de lângă șifonier, eventual însoțite, dacă aveam în mod deosebit chef să mă răsfăț, de un biscuit mititel și uscat, învelit în folie de plastic. Ritualul meu de curățare consta într-un duș - desfăcând de fiecare dată o așchie de săpun împachetat în hârtie și deșurubând o sticluță virgină de șampon - și un bărbierit rapid. Îmbrăcatul era funcțional, dar eficient: nu numai că mă foloseam de spălătoria hotelului, pentru prima dată în viață, ci descoperisem și eficiența remarcabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
au fost, ce sunt, ce-ți nasc în cale N-ajung nici umbra măreției tale. Ce-ți pasă ție dac-a fi cu unul În lume mai puțin spre lauda ta- Ascultă-mi ruga, tu, Eternul, Bunul! Și sfarmă-n așchii veșnicia mea. Pe-o muritoare eu iubesc, nebunul, Și muritor voiesc a fi ca ea, Ș-atîta dor, durere simt în mine Încât nu pot s-o port și mor mai bine. - " Tu-i pismuiești... și pismuiești aceea, Ce ei în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fluerat, Brava crăișor, Că-i voinicul fermecat, Brava crăișor. Dar cine L-a fermecat? Șapte fete dintr-un sat Ș-o femee cu bărbat. Dar cu ce L-au fermecat Mințile de i-au luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din grădină, Cu apă de la fântână, Cu frunză de liliac, Ca să nu mai aibă leac. {EminescuOpVI 150} B. UMBRELE DRAGOSTEI 39 Pasăre din Țăligrad, Du-te la mândra la gard Și tu mândri așa-i spune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
soția unui tîmplar trebuia să fixeze cu propriul ei corp bîrna cea groasă pe care o tăia bărbatul ei în unghi drept. Femeia stătea călare pe bîrnă și, aproape în joacă, i-a cerut bărbatului ei să fabrice, după modelul așchiilor care cădeau pe jos, un obiect care să imobilizeze bîrna. Bărbatul o ascultă și fabrică, din fier, primul cîrlig. Și Anghelescu interpretează : În această istorie a originii cîrligului, obiectul eliberează corpul, îl scoate din joc. Chiar dacă, în primă instanță, noul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]