60,912 matches
-
o admirabilă și neistovită tenacitate, folcloristul și editorul Iordan Datcu adaugă zi de zi noi piese la un edificiu care se arată a fi, încă de acum, mai mult decât impunător. Temeliile acestei construcții exegetice de mari dimensiuni au fost așezate cu decenii în urmă când, ca redactor la fosta Editură pentru Literatură (ulterior Editura Minerva) a făcut să vadă lumina tiparului zeci de cărți de folclor, de literatură populară și de folcloristică, a îngrijit el însuși peste 40 de ediții
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
Martie. Îți mulțumesc pentru cărțile trimise, și înainte, și acum. M-a bucurat enorm volumul din Eminescu<footnote M. Eminescu, Texte esențiale, Craiova, Scrisul Românesc, 1997. footnote> și munca pe care ai depus-o ca să culegi textele și să le așezi pe tematici. Este o muncă de adevărat intelectual și o mare ușurare pentru cercetător. Pe aceeași linie se înscrie și Vocația Spiritualității, iar Civilizația Cărții mi se pare o contribuție foarte importantă. Îți închipui că nu le-am citit pe
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
Aur-Fals de a început să plouă cu coliere de sticlă, ceasuri de mână, broșe și inele, Marocas îi dădea înainte, în probă, pierzând controlul și mai știu eu ce, a readus în casă leagănul cu bebelușul pe care Gertrudes îl așezase în ușă, a traversat strada în zigzag, s-a năpustit în cușca cu păsări a Mafaldei Claponăreasa și și-a terminat proba în tejgheaua de la depozitul de cărbune al Galicianului, semănând panică printre elementele Grupului Turistic Moscatel care tocmai își
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
de afirmația lui că România are nevoie de 20 de ani pentru a ajunge la o democrație autentică. Apoi am făcut socoteala că Silviu Brucan pusese semnul egalității între anii de care a avut nevoie regimul comunist pentru a se așeza în România și cei necesari democratizării. Profetul se folosise de experiența lui de stîlp al stalinism-comunismului din țară pentru a face acest pronostic. Analistul din anii nouăzeci părea infailibil, fiindcă știa pe atunci tot ce mișcă la Cotroceni și făcea
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
majoritatea intervențiilor sale de presă, vocea auctorială își stăpânește subiectul în chingi, până la mărturisire, până la depoziții. Exact ca la judecata de apoi . Hélas! 22. Ca să ne pregătească pentru înțelegerea sui generis a textului brebanian din Pândă și seducție, autoarea îi așază înainte comentariul despre Mateiu I. Caragiale Ea formulează următoarea concluzie: Dacă personajele masculine ale lui Mateiu I. Caragiale aparțin tipologiei dandy-ste, atât prin vestimentație, cât și prin portretul fizic, androgin și efeminat, aerul de mister, bivalența sexuală sugerată, în același
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Bronislaw Malinovski. într-o conjunctură istorică adânc nefavorabilă, Mihail Bulgakov pășește pe tărâmul imaginarului, străduindu-se a se realiza în direcție psihică prin reverie iar în direcție estetică prin ficțiune. Romanul Maestrul și Margareta înlocuiește "magia bolșevică" prin magia neagră, așezându-l în locul "magului" sovietic pe Woland. Inspirat fără doar și poate din imaginea strivitoare a lui Stalin, Woland săvârșește ceea ce tătucul a ezitat să săvârșească și anume îi întinde o mână de ajutor maestrului și totodată își aplică forța punitivă
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
opinie și de instituții, Horia Bernea a fost în măsură, prin atitudinea civică și prin anvergura sa culturală, să-și dobîndească un loc de neclintit în atît de versatila și de capricioasa noastră contemporaneitate. Personalitatea lui de o mare complexitate, așezată aparent pe un cîmp de paradoxuri, a reușit să armonizeze elementele cele mai greu conciliabile și să topească tot ceea ce, în alte cazuri, ar fi sfîșiat de la bun început orice tentație a întregului, într-un adevărat sistem viu, de o
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
și docile, adică tocmai în genul de sclave a căror naivitate le-a făcut să ia drept autentice niște valori care în realitate sunt false. În fond, calea cea mai bună de a subjuga o femeie este de a o așeza pe un soclu și de a-i lăuda atuurile, omițînd în întregime de a-i mai spune că un rob, chiar așezat pe un soclu, tot rob rămîne. Sub acest unghi, cultura europeană este opresivă și discriminatorie, și asta grație
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
realitate sunt false. În fond, calea cea mai bună de a subjuga o femeie este de a o așeza pe un soclu și de a-i lăuda atuurile, omițînd în întregime de a-i mai spune că un rob, chiar așezat pe un soclu, tot rob rămîne. Sub acest unghi, cultura europeană este opresivă și discriminatorie, și asta grație miturilor privitoare la excelența feminină din anumite domenii omenești. De pildă, mitul frumuseții, al maternității și al domesticității. Toate aceste mituri subjugă
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer estetic În care Își află oglindă vigurosul arbore de apă, ca și neamurile aprige așezate de la izvoare până la vărsare. O cântă și Ovidiu, În „Tristiile” și „Ponticele” sale; Înainte de el, o cântă În liricele sale și anticul Pindar, din Theba; o preamărește și Pisandru, care ne informează că atenianul Heracles dorea să ajungă pe pământul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
copilăros, care știe să fie prezent doar printr-un zâmbet, pe care nu-l mai poți uita și eu l-am chemat la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu am mâncare și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună, bună de tot, care este o mâncare cerească. Iar eu Îl invit să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Și eu nu am putere să-l opresc, nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe care stau. M-am așezat pe nisip și el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, Încă o palmă peste obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de adevăr a fost scos În presă imediat atunci după Revoluție, când mai mulți membri CADA după un articol al meu publicat În revista Baricada, o scrisoare deschisă către Ion Iliescu, În care Îi motivam de ce nu vin să mă așez lângă ceilalți membri ai Frontului Salvării Naționale, și justificam prin faptul că cel puțin câțiva de acolo erau agenți dubli sau tripli, Dan Deșliu, Mircea Dinescu, cei de la CADA, bănuind că știu mai multe sau crezând că știu mai multe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ceea ce poate fi confortabil unor oameni ce-și duc un trai liniștit. Profesorul Își făcuse din sufragerie și cabinet de lucru, unde chiar și acum Își mai pierde ore bune printre cărțile bogatei biblioteci cu care-și Împodobise pereții. Se așezară tăcuți. Profesorul Întrebător, musafirii stânjeniți. Nu știau cum să Înceapă. - Dacă nu vă supărați, ne puteți spune unde se află soția dumneavoastră, acum? Întrebă civilul. - Desigur. Este plecată la băi, la Herculane. - De mult? se interesă el. - De câteva zile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
murmurând. - Pantoful, paaantoooful!- Apoi nu mai zise nimic. Rămase rigid, cu ochii ieșiți din orbite, În vreme ce plutonierul se uita la pantoful căzut laolaltă cu ce mai era În sac, pe masa zincată. Nu Înțelegea mare lucru. Îl luă și-l așeză cu talpa Întoarsă pe laba piciorului rămasă ca prin minune Întreagă. Era mărimea potrivită. Medicul, care văzuse destule În viața lui, se repezise În ajutorul profesorului Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
așeză cu talpa Întoarsă pe laba piciorului rămasă ca prin minune Întreagă. Era mărimea potrivită. Medicul, care văzuse destule În viața lui, se repezise În ajutorul profesorului Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
părea cuprins de o ciudată Încremenire. Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să recunoască acest lucru. - Să ne așezăm puțin, am consimțit, așezându-mă ostenit, de parcă atâta aș fi așteptat. Rostirea ei mă făcu să realizez că eram eu Însumi obosit. Ne-am așezat pe șina lucioasă de cale ferată. Era fierbinte. Nu ne Îndoiam că era și curată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ciudată Încremenire. Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să recunoască acest lucru. - Să ne așezăm puțin, am consimțit, așezându-mă ostenit, de parcă atâta aș fi așteptat. Rostirea ei mă făcu să realizez că eram eu Însumi obosit. Ne-am așezat pe șina lucioasă de cale ferată. Era fierbinte. Nu ne Îndoiam că era și curată. Trecerea atâtor roți de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să recunoască acest lucru. - Să ne așezăm puțin, am consimțit, așezându-mă ostenit, de parcă atâta aș fi așteptat. Rostirea ei mă făcu să realizez că eram eu Însumi obosit. Ne-am așezat pe șina lucioasă de cale ferată. Era fierbinte. Nu ne Îndoiam că era și curată. Trecerea atâtor roți de tren o lustruiseră de-a lungul timpului, fără a-i da răgazul necesar oxidării. Numai faptul că de atâta vreme nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
luă de braț, căutându-mi sprijinul. M-am bucurat. Ne-am continuat drumul În tăcere. După câtva timp am simțit că ostenesc. Ea nu spunea nimic. Avea o rezistență ieșită din comun. Am Îndrăznit să-i spun totuși. - Ne mai așezăm puțin? - Da, mi-a răspuns așezându-se În același mod ca În popasul anterior. Șinele de cale ferată erau mai fierbinți. Părea că odată cu trecerea timpului, fierul acumulase căldura lunii și a stelelor. Numai că zorile se Încăpățânau să nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
M-am bucurat. Ne-am continuat drumul În tăcere. După câtva timp am simțit că ostenesc. Ea nu spunea nimic. Avea o rezistență ieșită din comun. Am Îndrăznit să-i spun totuși. - Ne mai așezăm puțin? - Da, mi-a răspuns așezându-se În același mod ca În popasul anterior. Șinele de cale ferată erau mai fierbinți. Părea că odată cu trecerea timpului, fierul acumulase căldura lunii și a stelelor. Numai că zorile se Încăpățânau să nu apară, deși trecuse atâta timp. Mi-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În salonul său din Strada Mercur nr.1 și, În special, ultima strofă din poezia Luceafărul, În redactarea prefinală, din vara anului 1883, facsimilată după manuscrisele eminesciene, aflate În păstrarea Bibliotecii Academiei Române. În tot acest timp, al prezentării m-a așezat pe scaunul de primar al Iașului, al lui Nicu Gane. Încă din acele vremuri când abia Împlinisem 19 ani, m-am atașat mult de profesor care Îmi devenise părinte spiritual și sufletesc. Tânăr fiind am urmat și absolvit Școala de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ar fi semnificativ? Dacă, așa cum am propus DRRP-ului, s-ar trimite universităților, centrelor de lingvistică și literatură comparată, centrelor de studii est-europene, precum și bibliotecilor importante americane (sau de limba engleză din Întreaga lume), pachete Eminescu multimedia, nu l-am așeză pe marele nostru poet În rândul universalilor, acolo unde merită? Când s-ar putea realiza atât de mult cu mijloace relativ modeste, concluzia logică este că... nu există dorință sau interes de a face ceva În această direcție. Nota finală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
în fiecare an, ca profesor vizitator la Departamentul de Antropologie culturală de la Universitatea Laval (Canada), unde profesorul Pierre Maranda mi-a propus să studiez așa-numita formulă canonică a mitului, lansată în 1955 de Claude Lévi-Strauss, prilej cu care am așezat sub microscop o serie de mituri analizate de maestru în ciclul său "Mythologiques", dar și în cărți ulterioare, mai puțin cunoscute în România. Mi s-au cristalizat atunci o serie de trăsături ale miturilor pe care le regăsim atât în
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
ca rezultat relativizarea damnării. E încă o viclenie a lucifericei degradări fără drept de apel, care preferă o cale ocolită, precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat/ în ce fel nu știu/ între-acum și târziu/ le-am așezat// umbra ta umbra mea/ la răcoare-n adânc/ sunt pământul mănânc/ dintr-un sân, dintr-o stea// umbra ta, umbra mea/ același pas/ drum și popas/ plecare ningea" (pe câmp nearat). Căci blestemul nu se poate aplica pe neființă, pedeapsa
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]