3,543 matches
-
interiorizat. Poate și mai profund în înțelegerea împrejurărilor și rigorilor cărora trebuia să se supună. Doar mândria, adese manifestată printr-o demnitate excesivă, se vedea cu ochiul liber. Făcuse o pasiune din clipele de însingurare și de meditație. Un ochi așezat ar fi văzut în comportamentul lui germenele unui viitor artist. Poate poet. Numai că în adâncurile ființei sale crudane mocnea o altfel de lavă, cu un altfel de zăcământ. Cadetul Buonaparte nu manifesta interes pentru toate disciplinele de studiu. Față de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
frumos a vrut să ucidă un împărat... urât Imaginea fizică a lui Napoleon nu era deloc impunătoare. Nu a fost niciodată, nici chiar în copilărie. Pe măsura trecerii timpului, însă, el începuse să semene tot mai mult cu un butoiaș așezat, pe verticală, pe două bețe ceva mai groase. Singur, capul atrăgea oarecum atenția, prin dimensiunile discordante în echilibrul general. Dar nu portretul lui fizic avea cea mai mare importanță, se înțelege. Sentimentele nutrite de lumea europeană a acelui timp erau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Rouge-ului fuseseră purtate de vânt și acum zece sau douăzeci sau cincizeci de trunchiuri mai mici răsăreau din solul sterp din jurul uzinei. Lefty vedea acum șinele de cale ferată, silozurile uriașe de pe malul râului, cărbunele, cocsul și minereul de fier așezate ca Într-o cutie de condimente uriașă și pasarelele care se Întindeau deasupra capului său ca niște păianjeni giganți. Înainte să fie absorbit pe poartă, zări un cargobot și o bucată din râul pe care exploratorii francezi Îl numiseră după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părul ei creț erupea din căpșoru-i fragil, muzical. ― O, Iisuse! Maxine se uită din nou afară. ― Stau chiar În rândul din față. Or să privească direct spre mine. Pe rând, ne-am uitat toate afară. Numai Obiectul Obscur a rămas așezată. I-am văzut pe părinții mei venind. Milton s-a oprit pe coama pantei ca să se uite În jos, la terenul de hochei. Expresia de pe chipul lui sugera că spectacolul care i se Înfățișa - iarba de smarald, tribunele de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai fusesem la etaj În casa Obiectului. Era mai dezordine decât la noi și mochetele erau ponosite. Tavanul nu mai fusese zugrăvit de ani de zile. Dar mobila era impresionant de veche, masivă, și emitea semnale de permanență și judecată așezată. Am Încercat În trei camere până am găsit-o pe a Obiectului. Jaluzelele erau trase. Pe mocheta aspră erau Împrăștiate haine peste tot și a trebuit să fac slalom printre ele ca să ajung la pat. Dar iat-o dormind Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mă Întrebam doar dacă n-a Încercat vreodată să-și pună capăt vieții. SÎnt sigură că nu. Îi plăcea de ea așa cum era. În fond, era foarte mulțumită. Cuvintele Îl frapară pe Mairget și o revăzu pe domnișoara În lila așezată În fața chioșcului. Încercase atunci să definească expresia feței sale și nu reușise. Francine o făcuse acum: Îi plăcea mult de ea! Îi plăcea atît de mult, Încît, doar În salon, avea trei fotografii cu ea, și probabil că mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lor. Astăzi era Înmormîntarea. Îi promisese lui Lecoeur că va fi și el prezent. Soarele era la fel de fierbinte, iar pe străzi stăruia același amestec de răcoare matinală și de umezeală. Strada Bourbonnais prezenta un spectacol neobișnuit. În afara celor de la ferestre, așezați ca la defilarea unui cortegiu, curioșii formau un șir de-a lungul trotuarului, mai gros În dreptul casei. Mașina mortuară sosise deja. În spate staționa o mașină neagră, furnizată probabil de pompele funebre, apoi alta pe care Maigret nu o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nas la fiecare cheltuială și zice că felcerul lor e mai mult decât suficient să panseze rănile și să pună oasele la loc. — Au alcătuit un front pătrat, comentează Pusio trepădând de surescitare. Și-au ridicat scuturile și le țin așezate unul lângă altul, ca un acoperiș. — Așa sunt feriți de bolovanii și sulițele dușmanilor, șoptește Rufus. Germanul nu înțelege ce spune. Flexează un pic genunchii și se uită întrebător către el. În semiobscuritatea tunelului, îi întrezărește capul lăsat pe spate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu altul și se înglobează reciproc, într-o învălmășeală totală. Observă pe altar, alături de grupul format din cei trei, alte două figurine. Tot lari și penați? Nu prea seamănă. Războinici mai degrabă. Dar au stele în jurul capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și triburile barbare în curul gol care venerează idoli ciopliți? Nici una. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neputincioși din umeri. Numai Statilius Taurus, prefectul Urbei, s-a agitat puțin. A pus să fie biciuiți vreo doi-trei făptași în piața publică. Însă rușinea când au găsit într-o dimineață o statuie a împăratului târâtă dintr-un gymnasium și așezată taman în fața sinagogii unde se duce și el nu a fost nici astăzi spălată, deși mama lui s-a dus să se plângă chiar Liviei. Germanicus îi cercetează pe furiș chipul neliniștit. Un nor de mâhnire coboară și peste el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiind puternic umanizat pe parcursul desfășurării acțiunii. Faptul că îl ajută pe Harap-Alb în îndeplinirea unei misiuni (cea de a o păzi pe fata Împăratului Roș), și de asemenea, întreaga sa activitate în grupul de uriași, denotă un caracter calm, împăciuitor, așezat și cu o stăpânire de sine ce îl transpun în cercul celor înțelepți. Astfel, el este un personaj plurivalent, cu calități și defecte, cu un rol precis în basm și care reușește prin însușirile sale neobișnuite să stârnească râsul cititorilor
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
că e scump. Oglinzile în fața cărora se gătesc clienții sunt plasate pe fiecare perete, iar între ele, două mese vechi și rotunde susțin niște vaze chinezești, pline de crini albi imenși. Mai sunt acolo și niște canapele imense de pluș, așezate una în fața celeilalte, pe care stau nervoase persoanele cu programare, răsfoind reviste specializate ca să-și găsească coafura perfectă înainte de întâlnirea cu foarfeca. Geraldine merge direct spre un bărbat tânăr, cu părul închis la culoare, castaniu și lucios, prins pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tăcere în prag, uitându-mă la Brad și întrebându-mă ce să fac și ce să zic. Mormăie ceva ca pentru el în timp ce amestecă o omletă în tigaie. Pe masa de lângă el se află un platou de lemn pentru micul-dejun, așezat impecabil pentru o persoană. Mai sunt acolo o pungă cu brioșe, un pahar de suc de portocale, cafea și o vază cu trandafiri roșii imenși și proaspeți. Care-i faza? O vreme, nu scot o vorbă. Mă sprijin de tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea unde e? ― Asistenta a zis că va coborî într-un minut. ― Doamne. Îți poți imagina cât de mulți bani face? Uită-te la locul ăsta! Ben se holbează cu uimire prin jurul clădirii, privește la vila imensă în stil mexican, așezată sus pe dealurile de deasupra Santei Monica. ― Ăsta e Bârlogul? spune Ben râzând, pentru că-și imaginase o încăpere micuță și tihnită, cam ca o librărie, total opusă de camera albă enormă în care se găsesc acum el și Simon. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cojoace de oaie, cu pălării de pâslă neagră"83. În aceeași perioadă a făcut cercetări în Dobrogea și polonezul Mihail Czajkowski care menționa la nord de linia Cernavodă-Constanța aproximativ 25 000-30 000 de agricultori români ce locuiau în sate temeinic așezate 84. În primele luni ale anului 1850 Ion Ionescu de la Brad efectueză o călătorie exploratorie în Dobrogea din însărcinarea autorităților otomane și constată consecințele tragice ale războaielor purtate pe teritoriul dobrogean, precum și numărul redus al așezărilor, inexistența căilor de comunicație
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
anul 1882 a fost construit sediul primăriei comunei. Comuna Slava Rusă era situată la 10 km sud-est de Babadag și se compunea din satele: Baș-Punar, Slava Rusă și Slava Cercheză. Satele Baș-Punar și Slava Cercheză au fost fondate de către cerchezii așezați aici prin 1863 și au fost părăsite de către aceștia în timpul războiului din 1877-1878. Satul Slava Rusă a fost fondat de către lipoveni în anul 1802. Ulterior, aici s-au așezat noi grupuri de lipoveni, astfel că, în anul 1843 acestora li
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
un petec de hârtie; Și când propria ta vieață singur n-o știi pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vr-un pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vr-o notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se găseau însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. În cabina cea mare mirosul rogojinilor de paie care înveleau încărcătura se amestecase cu mirosul trupurilor transpirate. Unii din cei o sută de negustori stăteau prăvăliți pe podea sau jucau zaruri așezați în cercuri. Yozō și ceilalți însoțitori ai săi erau întinși lângă încărcătură, chinuiți încă de răul de mare, dar când își văzură stăpânul în picioare la căpătâiul lor, dădură grabnic să se ridice. Stați liniștiți, nu vă ridicați! îi mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că trebuie să-și primească și noul destin. Ici-colo vedeau ruinele altarelor părăsite de indieni. După spusele lui Velasco, întocmai ca și japonezii, indienii din aceste părți veneraseră până nu demult soarele. Semne ciudate erau scrijelite pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor de piatră prăvăliți la pământ. Printre ele, alergau șopârle cu spinarea sclipind în soare. După-amiază convoiul poposi o vreme într-unul din aceste locuri părăsite. Băură apă din ciuberele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puterea asta dinainte de a Se naște și că Dumnezeu grăia prin gura Sa. „E doar de dragul însărcinării noastre”, își zise samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei nași ai solilor se ridicară din mijlocul oamenilor așezați de ambele părți ale altarului și le făcură semn lui Tanaka, samuraiului și lui Nishi să înainteze până aproape de altar. Cei trei preoții se apropiară de ei: Velasco, ce se afla chiar lângă episcop ținea în mână un vas, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în fața slavei lui Dumnezeu. Episcopul le dădu celor trei câte o lumânare cu flacără tremurândă și îi trimise înapoi la locurile lor însoțiți de rudele lui Velasco care le fuseseră nași. În clipa aceea, samuraiul băgă de seamă cum Velasco, așezat chiar lângă el, îi cuprindea cu privirea pe ei și pe credincioșii de față cu zâmbetul său obișnuit. „Este doar de fațadă”, își zise samuraiul în sinea lui cu amărăciune împreunându-și palmele. „Când am zis «cred», n-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorul Tsumura urmat de ceilalți însoțitori. Hainele lor scoaseră un foșnet uscat. Matsuki ieși ultimul. Se opri o clipă aruncând o privire fugară către samurai și apoi se făcu nevăzut. Rămași singuri, samuraiul și Nishi stăteau, ca și mai înainte, așezați cuviincios cu mâinile pe genunchi. Înăuntru era liniște, iar din cerdac razele soarelui se prelingeau pe podeaua de lemn. — Am spus... zise Nishi cu ochii înecați în lacrimi, am spus ce nu trebuia să spun. — Ei, gata! Oricum Sfatul Bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vede oceanul liniștit. În afară de mine, aici se mai află un părinte dominican pe nume Vasquez și un călugăr japonez, Luis Sasada. Temnița în care suntem închiși este lată de șaisprezece palme și lungă de douăzeci și patru și este clădită din bușteni așezați cam la două degete unul de celălalt. Într-un colț se află o ușă pe care intră și ies temnicerii, dar aceasta este, firește, încuiată. Când am ieșit afară ca să răspund la întrebări, am băgat de seamă că temnița noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plăcea să pescuiască cu alții. Dacă nu erau de felul lui, Îi stricau tot cheful. Se-mpletici În josul râului, cu apa trecându-i acum de genunchi, trecând prin cei cincizeci de metri de apă mică ce se forma dincolo de buștenii așezați de-a curmezișul râului. Nu-și pusese altă momeală În cârligul pe care-l acum ținea cu o mână, În timp ce mergea clătinându-se. Era sigur că ar fi putut prinde păstrăvi mici În apa mică, dar n-avea ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de toți. De problema absorbției oxidului și bioxidului de carbon din aerul atmosferic, s-au ocupat unii savanți ai omenirii. Într-un documentar la T.V. au fost prezentate niște dispozitive din material plastic, în formă de arbuști minusculi, care plantați (așezați) pe sol, absorb pe suprafața lor, oxidul și bioxidul de carbon din aerul atmosferic. După un timp, prin spălare în apă, oxidul și bioxidul de carbon se dizolva în apă și dispozitivele curate ar putea fi utilizate iarăși. Dar dizolvarea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]