2,758 matches
-
acte. Astfel, plimbîndu-se prin grădină, strânge fel de fel de obiecte de pe jos, pietricele, bucăți de lemn, de hârtie, ce le pune în buzunar, crezând că aceste obiecte sunt de valoare; dar și strică cu mâna și rupe ce găsește, așternutul său, hainele sale, obiecte din casă; într-un moment reconstituie ca o trebuință de a-și continua activitatea. Atențiunea sa e total absentă, incapabil de a-și fixa un moment răspunsurile sale ca fiind ca și automatice și mașinale. Digestiunea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ai ce face cu el, fără însă a te priva tu. Cu aceasta te sărut din suflet și te rog să crezi că sentimentele mele pentru tine sunt eterne acele de dragoste Veronica 9 aprilie 7 oare dimineața, scriu în așternut, aseară m-am culcat la 11 oare, de aceea sunt leneșă azi. Nu te leni și-mi scrie. V. [VERONICA MICLE] Amicul meu, De ești mânios, te rog să nu mai fii, de nu ești, cu atâta mai bine, căci
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aude cel dintâi tramvai și zgomotul lui, în aerul umed, spune că viața s-a trezit din nou aici, și în întreaga Europă, și că în acea clipă chiar, sute de milioane de oameni, supușii mei, se smulg anevoie din așternutul lor, cu gura amară, îndreptându-se către o muncă fără bucurie. Atunci, plutind cu gândul peste acest continent pe care-l stăpânesc fără ca el s-o știe, sorbind lumina de absint a zorilor, beat de cuvinte veninoase, sunt, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de-ale gurii. Astâmpără-ți foamea și pe urmă patul de acolo îi al tău. O bucată de azimă și o strachină cu lapte mi-au alinat foamea. Apoi m-am închinat creștinește și m-am băgat în patul cu așternut aspru. Abia am închis ochii că am și adormit ca un prunc. Un vis a prins a mă purta cu el...Mă aflam pe o pajiște smălțuită cu flori din care culegeam pe alese. În timp ce mă bucuram de soare, flori
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de un bacii mic, de o virgulă sinistră văzută adesea de Maxențiu în vis, proiectată pe un ciudat fond albastru, ca safirul uriaș, geamăn cu al Adei pe care-1 purta pe index, safirul de logodnă. în aceleași visuri, vedea pe așternutul imaculat desenul roșu al unor frunze de palm cu fibre dureroase, ce-și mutau locul pe măsură ce-și mișca mâinile agitate. După ce-și termina o toaletă complicată cu grima unui actor, începea să joace comedia tragică a vieții
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a surprins-o pe drum. Prin întuneric. Pe cărarea numai de ea știută, nu departe de pădure, către cursul Râului de Argint, care-și purta albia și apele, prin acel loc. Stârnit de furtună, din vise, din somn și din așternut, Cocorânză Andrei căută, cu mâna, pe lângă trupul său, pe acela al Fantaziei. Dar - ia-l de unde nu-i! Aprinse lumina. Rămase uimit. Nici Fantazie, nici sacul cu bani. Sări drept în picioare. Ieși în noapte. Îngrijorat. Desnădăjduit. Unde-i? Unde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în aer. Explozia puternică și marea vâlvoare de foc, ce a urmat, au fost ca un tragic strigăt de alarmă, asupra dezastrului,care se extindea, cu o viteză fantastică. O echipă de debarasatoriîi scoase, pe mire și pe mireasă, din așternutul nupțial,îi transportă repede și-i ocroti,într-un colț al grădinii. Erau cu câte ceva foarte sumar pe ei. Și i-au nvelit cu o pătură, parțial pe sub ei, parțial pe deasupra. Buimaci, neștiind șiî neînțelegând ce-i cu ei și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să-l bată mai Întîi pe Pipo și pe urmă vine și mă ajută pe mine... nu, asta nu se poate, fiindcă Bobby, e mai mare decît Rafaelito, problema nu-i așa de ușor de rezolvat... Julius se răsuci În așternut și-și lăsă capul pe cealaltă parte a pernei, era mai rece și cu siguranță o să-i trezească alt șir de idei, dansau cu toții la cazinou și Bobby și cu mine intrăm și toată lumea fuge, Îi burdușim pe toți, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îmi înghețaseră cum nu le mai simțisem de când făcusem armata. Nu, aveam să dorm îm bră cat, nu se putea altfel. M-am așezat pe marginea patului, terorizat de ideea unei nopți de frig polar. Dar atunci am simțit, dinspre așternut, un fel de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
astfel, s-ar alege praful de desciplina ostășească. Oare nu este disciplina necesară și într-un liceu? Oare noi, care ne numim, prin meserie și vocație, pedagogi n-am ajuns, încă să știm lucrul acesta?” Multe aș mai avea de așternut pe hârtie, căci multe îmi stau pe suflet și mi-l otrăvesc. Nu știu de ce, așa din senin, a început să mă doară capul. Tâmplele-mi zvâcnesc, privirea mi se încețoșează, din când în când... Însă adevărul tebuie spus categoric
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
asta, din ce fel de frică adâncă de clacare e născută, din ce spaimă că nu voi reuși să fac față, din ce convingere nemărturisită că rolurile nu sunt compatibile până la capăt... Dormi, puiul mamei, nu te mai foi în așternuturi și lasă-i pe Simba și pe Tigrilă-n pace, chiar și jucăriile din pluș trebuie să doarmă, pe mama o așteaptă o chiuvetă plină cu vase de spălat și-un text început pe calculator, o așteaptă un raft cu cărți
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
parale... păi n-am Învățat eu să fac treaba asta cu mîinile mele, de scoteam cele mai frumoase culori de roșu, și galben, n-am Învățat să torc inul și să-l Înălbesc și să-mi fac singură cămăși si așternuturi, și fețe de masă, sigur că da, și-mi amintesc de ziua cînd... phii, mirosul ăla rînced de pene opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și mirosul de fum și de pin proaspăt de la surcelele din jurul buturugii și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele ușii, apoi se întinse pe pat cu mîinile sub cap. Pînă la urmă, oboseala îl va face să se dezbrace și să se bage în așternut, dar avea o boală care îi dădea un somn inconfortabil, așa că încerca să-l amîne gîndindu-se la evenimentele recente. Aveau loc dispariții. Luminile se stinseseră și mama a trei copii parcă intrase în pămînt. Lanark o știa bine. Fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
propoziția să sune mai bine. Le tăie și copie restul pe hîrtia rămasă, cu unele corecturi care îi veniră în minte. Apoi, simțindu-se obosit pentru prima oară de cînd venise aici, se dezbrăcă rămînînd în chiloți, se strecură în așternut și adormi profund. CAPITOLUL 3. Manuscrisul Primul lucru pe care mi-l amintesc este o bufnitură, apoi, fie că am deschis ochii, fie că s-a aprins lumina, am văzut că mă aflu în colțul unui compartiment dintr-un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crescuse o membrană fină, iar unghiile i se lungiseră și i se curbaseră. Pe buricele degetelor se ivise un țep roșu ca un spin de trandafir. Un alt spin, de patru centimetri, îi crescuse în cot și se agăța de așternuturi, așa că dormea cu brațul drept atîrnîndu-i pe podea. Nu era un calvar, pentru că nu și-l simțea deloc, deși îl asculta, satisfăcîndu-i dorințele chiar înainte de a le formula. Descoperea că îi duce un pahar cu apă la buze, și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o școală și o limbă de canal; acum era un labirint imens și întunecat prin care trebuia să rătăcești ani în șir ca să găsești ieșirea. Apartamentul lor era rece și în dezordine. în perioada războiului fusese închiriat unor străini, iar așternuturile și bibelourile fuseseră încuiate în dormitorul din spate. în timp ce mama și tatăl lui despachetau și schimbau lenjeria, el își trecu în revistă vechile cărți, găsindu-le plicticoase și copilărești. — Cît o să treacă pînă o să revenim la normal? își întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw era cu ea în casă, îl întrebă: — Duncan, cum arată livingul? — E destul de cald. Arde un foc bun acolo. Nu-i prea multă dezordine. — Cred c-o să mă ridic și-o să stau puțin la foc. Dădu la o parte așternutul și își aduse picioarele peste marginea patului. Thaw fu tulburat cînd văzu cît de slabe erau. Ciorapii groși de lînă pe care i-i trase pe picioare nu rămîneau ridicați, ci făceau pliuri în jurul gleznelor. — Ca două bețe, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe ea erau primele fuse ale unei versiuni mărite a peisajului cu ecluzele din Blackhill. Mijlocul încăperii era plin de murdăria și gunoiul pe care-l fac doi tineri care folosesc o cameră cu nepăsare. Printre toate acestea erau șevalete, așternutul lui Thaw și un dulap masiv și vechi cu materiale de pictură. Pe polița șemineului era o figurină înfățișînd un faun surprins în plin dans și pe tavanul înclinat mai multe fraze erau scrise. DACĂ O PICTURĂ PLACE LA MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult. în cele din urmă, ajunse la un dulap, nu mai avea pe unde ieși, și strînse cu putere de mîner, încercînd să țină ușa închisă. O apă înghețată se învolbura, înghțindu-i picioarele. Se trezi în întuneric, cu jumătate din așternuturi pe podea. Prin fereastră străluceau trei stele, iar gîștele cîntau afon pe iaz. Strîngîndu-și păturile în jurul lui, își ușură repirația luînd efedrină și și-o imagină sclavă într-un bordel de lux, unde el o tortura forțînd-o să facă dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el nici un zgomot, și nici cel mai slab sunet de la etaj sau parter. Aerul îi intra și-i ieșea din plămîni cu atîta ușurință, că putea să-și imagineze că murise, dacă nu-i era foame. Dădu la o parte așternuturile grele, își coborî picioarele pe podea, încercă să se ridice, dar se prăbuși. Zăcu o vreme cu capul sub scaun, zgîlțîindu-se de rîs, și mai tîrziu își trase hainele pe el fără să se ridice și se tîrî pînă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții ei imense, care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în așternut, și Ritchie-Smollet se întoarse cu o trusă din piele neagră. îngenunche lîngă pat, scoase un termometru, un stetoscop și mănuși sterile într-un plic transparent. Strecură termometrul la subsoara Rimei și tocmai rupea plicul, cînd ea își deschise ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsară pînă cînd rămaseră perfect drepte și nemișcate pe saltea. Lanark oftă și-și lăsă fața într-o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite-mi că nu vei fi violent. Lanark pufni disprețuitor. Așternuturile se umflară din nou ca o cocoașă în formă umană, dar iluzionistul nu apăru. O voce înăbușită de sub cearșafuri zise: — N-ar fi trebuit să fac trucul ăla. Printr-o singură propoziție, te-aș fi transformat în cel mai servil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-le lui Monboddo. Du-te, te rog. — La scurtă vreme după ce-am venit aici, zise Lanark luîndu-și servieta și ridicîndu-se, am spus că pierd timpul discutînd cu tine. Am greșit? Se duse spre ușă, dar auzi o bălmăjeală pe sub așternuturi. — Ce? întrebă el. — ... știi un negru pe care-l cheamă Multan... I-am auzit numele. De ce? — ... ți-ar putea fi de folos. E o idee care mi-a venit din senin. Probabil că n-o să-ți fie. Lanark ocoli tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prelungește mult dincolo de trunchiul arborelui. Închise ușa respectivă și, ducându-se într-una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de baie vecină. Se simți reîmprospătat, dar oboseala începuse să-și spună cuvântul. Se strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său, era deplină. Gândurile sale se concentrară în adâncurile creierului său asupra misterului Gilbert Gosseyn, cel ucis o dată și reânviat. Nici chiar zeii de demult n-ar fi reușit mai bine. Pe vremea romantismului ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dansul în jurul copilului. Îi vedeam și îi auzeam pe amândoi ca dintr-un cub de ceață, mâinile puștiului luceau, dar fața nu i se înverzise încă, îmi era atât de somn, încât m-aș fi aruncat de pe scaun direct în așternut, ca într-o apă; m-am târât cu greu până la sofa, m-am poticnit de câteva ori și m-am întins acolo cât eram de lung, cu fața spre ei. Nu știu de ce, mă încăpățânam să țin ochii deschiși, aș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]