1,728 matches
-
și îi mulțumesc lui Dumnezeu că îmi ești soră. Nu uita, voi fi cu tine mereu. Teodora îmi oferi o ultimă îmbrățișare, când camera mea începu să prindă contur. Eram în genunchi, pe pat, cu mâinile împreunate. Privirea îmi era ațintită pe icoană. Într-adevăr, acel zâmbet era acolo. Cuvintele surorii mele creau un ecou în mintea mea. Acum era îngerul meu păzitor. Poate că nu am reușit să schimb ceea ce s -a întâmplat atunci, dar acum știu că ea încă
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
au cumpărat casa, iar Hugo a rămas cu un gust amar extrem de inconfortabil. În timp ce, cu aceeași senzație de disconfort, Hugo își amintea toate astea, ușa clasei s-a deschis brusc și un bărbat a intrat în sală. Lotti și-a ațintit ochii asupra lui. —Bună! Bine-ai venit! Ai întârziat puțin, dar nu contează. Apoi s-a precipitat ca să repete faza cu ecusoanele. —A trebuit să așteptăm autobuzul, a explicat bărbatul oarecum defensiv. Hugo a realizat că nou-venitul era extravagant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și muncește, reușea să se mențină în formă, atunci ce naiba o împiedica pe Laura, care nu făcea nimic? — Ce vrei să zici cu faptul că știi ceva ce n-am să-i spun ziaristei? a întrebat ea absentă, cu ochii ațintiți în continuare asupra coapselor Laurei. Aceasta, pe jumătate înfășurată în halatul de prosop, s-a întors către ea. Păi, e limpede că îți spun asta numai pentru că ești prietena mea. Pentru că am vorbit de adevăruri neplăcute și toate celelalte. —Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rău...!” Și ne iartă nouă gresalele noastre...!”, noi nu putem să cuprindem zilnic în rugăciunea Domnului nostru Iisus Christos, tot ceea ce ”greșalele noastre” ar trebui să cuprindă. ”- Pulvis et umbra sumus”, asta suntem, țărână și umbră suntem! murmură, cu ochii ațintiți în țărâna de pe mormânt, simțind cum i se împotmolește mintea, în învălmășagul acela de gânduri. În jur era tăcere, o tăcere adâncă. În tăcere, parcă și gândurile tac... Candela ardea cu flacăra dreaptă, liniștită. Copacii foșneau încet, parcă suspinând. ...Ziua
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un gând !... ... De Sf. Maria de ziua Nașterii Maicii Domnului... Se împlinea un an de zile de când Vasilica a suferit accidentul vascular cerebral. Se înnoptase demult. Iorgu stătea, nu mai știa de când, neclintit cu fața în sus și cu privirea ațintită în tavan, frământat de gânduri... pășind în trecut... Gândul îl purtă în dupăamiaza aceea de Sf. Maria, când el a necăjit-o, fără să-și dea seama, de față cu străinii. Acum regreta din adâncul sufletului său, dar era prea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei apăru o lacrimă, apoi alta și când deschise ochii larg, văzu sub pleoapele ei alte lacrimi alunecând una după alta, ca mărgelele, până sub bărbie. Ea, în tăcere, își șterse lacrimile cu dosul palmelor, oftând adânc. Iorgu avea privirea ațintită pe chipul ei, care semăna cu o floare frumoasă, a cărei radacină era roasă de o insectă neagră. Și, tot gândindu-se așa... se pomeni singur în casă, într-o altă realitate, strigând: - Sunt vinovat, Doamne, sunt vinovat!... Pedepsește-mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de binefacere, este un mod de viață. ... Vasilica așezată într-un pat multifuncțional, se uita în jur nedumerită. Era altfel decât în spital. Avea o privire tristă, pierdută, întrebătoare parcă: ”Oare, Gogu mă va lăsa aici?!”. Neclintită, privirea îi era ațintită asupra bărbatului ei... O privire tristă, îndurerată și stăruitoare, parcă l-ar fi întrebat: ”Mă lași aici?!”. El a înțeles-o... A fost nevoit să-și întoarcă privirea, și pentru o clipă inima i se înecă, pusă pe plâns... ... Deodată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un Duh, ca un fior negru... venise s-o ia. O simțea că se apropie, că e pretutindeni, că stă gata să lovească... Vasilica a auzit-o... ori, poate chiar, a văzut-o... și, privirile-i până atunci neliniștite, se ațintiră în necunoscut. ”- Ai venit!... Cine te-a trimis?!... bâigui ea încet. Ah, El?!” abia șopti ea și, cu un oftat ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Pleoapele îi coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, zbuciumul de până
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se clătinară în bătaia vântului care se iscă și începu să se întețească. Umbrele nopții se întindeau... și, liniștea venea din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu ochii ațintiți în tavan. Acolo sus pe negura de var, deslușea ca din altă lume, închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de a te iubi pe tine. Si totuși, Vasilica știa că el o iubea. Nu se putea înșela, instinctul de femeie, mai puternic decât rațiunea, și experiența ei îi spuneau că o iubea. După cum i se însuflețea privirea, când o ațintea asupra ei, plină de tristețe și de durere. Da, știa că o iubea... Iubirea este un act de veșnică credință. Nu are nici o însemnătate dacă Dumnezeu există ori nu... Crezi pentru că crezi... Iubești pentru că iubești... fără explicații, sunt dogme, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-Fata, Fata mea dragă... unde ești?!.. După câțiva pași prin camera, se opri în fața ferestrei. In dreptul oglinzii se opri o clipă și se privi. Se înspăimântă. Așa îmbrăcat, cum era, se trânti în pat, rămânând o vreme cu ochii ațintiți în tavan, mergând să se reculeagă, să se limpezească. Dar nu putea... Vasilica îi revenea mereu în minte... Acolo sus, pe negura de var deslușea în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-o altă lume... Se simțea ca bolnav. Gândurile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se stingea din viață... Moartea se simțea ca o umbră, ca o suflare rece, ca un duh, ca un fior negru... Venise s-o ia... Vasilica a auzit-o... Ori, poate, chiar a văzut-o, și privirile-i neliniștite se ațintiră în necunoscut... ”-Cine te-a trimis?.. bâigui ea încet. Ah, El?!..” suspină ea, și cu un oftat adânc, ce a încremenit veacurile, și-a dat sufletul. Și, pleoapele-i coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, tot zbuciumul de până
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în care a făcut pasul de a se căsători cu el. Îi venea să plece la tatăl ei dar îi era rușine. Petre își dădu seama de greașeala pe care o făcuse când Frusina, în blocajul ei, rămăsese cu privirea ațintită la el, un fel de mirare amestecată cu tristețe. Ochii ei albaștri și frumoși împreună cu amestecul de stări din privire i-au pătruns până în adâncul sufletului, astfel că regretă gestul pe care îl făcuse. Avea mustrări de conștiință dar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
gestul pe care îl făcuse. Avea mustrări de conștiință dar nu știa ce să facă, cum să procedeze să-i ceară iertare și nu își găsea cuvintele potrivite împiedicat fiind și de orgoliul său. Plecă imediat lăsând-o cu ochii ațintiți în gol. Frusina nu luase până la vârsta aceea nicio palmă de la nimeni, nici de la tatăl ei.Nu a mai scos un cuvânt. A mers în dormitor și s-a culcat. Petre bău în seara aceea cum nu mai băuse de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu ele, ducând o existență minimalistă, ar fi fost aproape posibil să mă Întrețin Încă un an și patru luni, până la sfârșitul masteratului. mi se părea că eram mereu urmărită de niște ochi străini și răuvoitori, pe care Îi simțeam ațintiți asupra mea oriunde aș fi fost. Nu era o senzație asemănĂtoare cu cea pe care o avusesem odată la duș, În baia comună a fetelor din căminul studențesc. Atunci m-am simțit deodată privită de deasupra. Am ridicat instinctiv ochii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu ele, ducând o existență minimalistă, ar fi fost aproape posibil să mă întrețin încă un an și patru luni, până la sfârșitul masteratului. mi se părea că eram mereu urmărită de niște ochi străini și răuvoitori, pe care îi simțeam ațintiți asupra mea oriunde aș fi fost. Nu era o senzație asemănătoare cu cea pe care o avusesem odată la duș, în baia comună a fetelor din căminul studențesc. Atunci m-am simțit deodată privită de deasupra. Am ridicat instinctiv ochii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
auzit, simțindu-se vizat; și, zi, așa, domnule: tot cu privirea mai mult În pământ! Și - tot preocupat!; și - tot grăbit, ca de obicei. Tot, a tresărit, el, fără să se mire, desigur, pentru că, deși, pentru alții, privirile Îi erau ațintite spre pământ, pentru el, nu era același lucru; el, de fiecare dată, pe sub sprâncene, dincolo de acestea, admira, și se fericea, de tot ce merita a fi admirat și a te ferici, În oricare moment al vieții. Și, Își continuă urcușul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Cele două sexe, ajunse incompatibile În pat, defilau, extaziate, urcate pe care alegorice, Într-o adevărată comuniune acum, minunînd privitorii. O personalitate gay, de pildă, față de o alta hetero, avea la unele posturi de televiziune nu neapărat prim planul, ci ațintit asupra sa un reflector În plus, care, uneori, făcea diferența. Thomas știa bine o mulțime de lucruri, văzuse și trăise atîtea, nu vroia, nu putea să fie judecător, dar acum era vorba de chiar fiica lui, fie ea și Înstrăinată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și rămase așa ceva vreme cu ochii ațintiți pe telefon, într-o așteptare în care gândurile cutreierau prin timp și spațiu cu repeziciune. „Dacă a plecat după ce am vorbit la telefon... ar ajunge imediat după miezul nopții, deși eu de unde să știu cum conduce el mașina? Oare este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
creată fără niciun fel de regie din partea cuiva. Iuliana a verificat robinetele, mai întâi, să fie sigură de unde va fi să curgă apa rece și apa caldă, apoi făcu inventarul lucrurilor atent prinse în cuierul din spatele ușii. Ochii îi rămaseră ațintiți asupra unui halat de baie de al cărui guler era prins un bilet pe care era scris cu litere uriașe: IULIANA. Privind mai atentă, observă și două prosoape mari de baie, la fel de albe ca halatul, de care erau agățate etichete
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar întâmpla. De altfel, imediat, ea a ridicat ochelarii de protecție pentru a fi văzuți de public și i-a așezat lui cu gesturi grațioase și pline de afecțiune. Nu a mișcat nimeni nici după acest gest. Toate privirile erau ațintite pe figura lui Iustin și toate gurile stăteau închise ca ferecate fiind. - Încet, dragul meu. Acum poți, dar fără grabă, îi șopti Laura, mângâindu-i obrajii în treacăt, neobservat, după fixarea ochelarilor. Iustin s-a ridicat lent în picioare și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ochii mei miopi au produs spontan două lacrimi gigantice. Cele două lacrimi s-au prăbușit apoi pe peron cu atîta forță (booom ! booom !) încît toate familiile și toți adolescenții aflați acolo au amuțit timp de două secunde și și-au ațintit privirile asupra mea. „Ți-am spus să nu plîngi”, mi-a șoptit atunci la ureche Victor, vizibil rușinat de situație, de povara pe care o reprezentam pentru el. 10. „Astăzi a murit mama.” Chiar credeți că o aserțiune atît de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
orfană pe lume, "fără nici un sprijin". Stănică își făcu violență, stăpânind o durere pe care n-o avusese o clipă. - Ce-a fost a fost, declară el, morții din groapă nu se maiscoală. Să-i venerăm și să avem ochii ațintiți spre noua generație care se ridică. - Cuvinte înțelepte! Drept ai grăit! aprobă părintele.Apoi părintele văzu pe Felix și întrebă: - Dar tânărul cine este, vreo rudă? Ce studiază? - E student în medicină, răspunse Aglae, ne vine cam rudă.I-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
păr, ce semănau cu niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful tălpii piciorului către catarama în formă de pește a Batjocoritorului. Batjocoritorul își drese glasul și, ațintindu-și privirile în arcurile descărcărilor electrice ce tălăzuiau ritmic prin covorul de cristal, rosti cu aerul unui musafir profund educat. - Grațioasă doamnă, am sosit aici doar pentru a-mi exprima considerația pentru tot ceea ce realizați pentru literatura română. - Noi vorbim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o ofere dobitocul uneltei agricole. M-am tras o anumită distanță înapoi, pentru a-i lăsa destul loc să-și ia avânt. M-am trezit în beznă, în frig, într-un pat jos, lângă o masă joasă de lemn, ațintind cu grijă tavanul, de al cărui îndepărtat planșeu nu izbutisem încă să dau. Ascultând două dintre albumele veninoase, timpurii, deșirate, ale formațiilor The Rolling Stones și The Doors. Iubindu-mă cu o tipă turtită, ambiguă, amabilă, înfricoșată. Cu picioarele ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]