3,962 matches
-
Fairlynn! Lumina care menține în sufletul meu o vară plină de promisiuni în timpul celei mai geroase ierni. Nu, n-o să mă alătur concubinelor din Orașul Interzis. Jiang Ching strânge din dinți, închizând revista. Nu am ce căuta alături de ele. Sufletele abandonate. Numele pe care le cinstesc medaliile strălucitoare, plăcuțele și porțile din piatră. Puțin îmi pasă de așa ceva. Urăsc această atmosferă, umiditatea ei. Eu am poftă de lumini puternice, fierbinți. Nu voi lăsa ca răceala unui mausoleu să se infiltreze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dat. Primul cuplu al Chinei își folosește puterea la capacitate maximă. Prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, Mao lansează mișcarea. Să lăsăm ca revoluția Culturală să fie un proces purificator pentru suflet, îl citează ziarele pe Mao. Vechea orânduire trebuie abandonată. Un picior de muncitor ar trebui să poată călca într-o sală de operă fără să plătească; fiul bolnav al unui țăran ar trebui să primească aceeași îngrijire medicală ca și guvernatorul provinciei sale; un orfan ar trebui să dobândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și chiar își petrecuse de mai multe ori frâul calului în jurul mâinii. Numai că imaginea rămăsese și chiar reveni, înspăimântător de vie, zile în șir, trimițându-i voluptatea hai-hui, prin subtile sisteme de circulație pe care ea le credea definitiv abandonate. 2. Nici un agent francez nu își făcuse simțită prezența la acea vânătoare a prințului. Dar, cu siguranță, fusese măcar o... „ureche”. Altminteri, Ledoulx n-ar fi primit, chiar a doua zi, încă un raport detaliat. Și astfel, consulul francez putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
medic. Ar fi o pierdere irecuperabilă. Luă ambele poțiuni cu o gură de apă. Se cuibări sub pilote și închise ochii, oftând prelung. Nu știu ce formulă folosești, dar poțiunile tale sunt formidabile. Înainte de a stinge lumânarea, Guibert o văzu cu totul abandonată visului, sub privirea acelui înger salvat după incendierea palatului din Ajaccio. O însoțise în lunile grele de refugiu. I se propuseseră, de mai multe ori, sume importante în schimbul tabloului. Dar ea preferase să rabde de foame și de frig, convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era pe deplin conștientă de ceea ce i se întâmpla... Ezitările și unda inexplicabilă de tristețe surprinsă la serata lui Nicolae când rămăseseră amândoi în dreptul unei ferestre, sub privirile soției sale... Imaginea întrezărită prin aburii băii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu se grăbeau și nici nu simțeau nevoia să vorbească. Se bucurau în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că ajunsese la limita toleranței. Hai să nu ne certăm din cauza unui bazin de WC! Pentru numele lui Dumnezeu! — Nu, James, tu să termini! Cât mai ai de gând să continui cu povestea asta de rahat cu biata Deborah cea abandonată, care stă singură acasă? Pentru tot restul vieții noastre? Ea chiar nu poate să-și vadă de viața ei? Noi cum am putut? James s-a lăsat să alunece greoi pe scaun. Era limpede că bărbatul era conștient că planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a spus ea. —Tu? —Și eu. Numai că trebuia să mă întâlnesc cu copiii mei să luăm masa. Lui Alison i-a căzut fața la modul vizibil, dar și-a mascat rapid dezamăgirea prefăcându-se îngrijorată pentru progeniturile potențial abandonate. —Vai, doamne... Poate că ai putea să-l rogi pe omul ăla... , a spus ea arătând către panoul de alamă, ...să sune și să roage pe altcineva să se ducă la ei. Bărbatul a dat din mână în semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
poseda deja unele răspunsuri. — La Samarkand, timpul curge din cataclism În cataclism, din tabula rasa În tabula rasa. Atunci când mongolii au distrus orașul, În veacul al XIII-lea, cartierele locuite au fost preschimbate mormane de ruine și cadavre. Au trebuit abandonate; supraviețuitorii și-au reconstruit locuințele În alt loc, situat mai la sud. Astfel Încât Întreg orașul vechi, Samarkandul selgiucizilor, acoperit, Încetul cu-ncetul, de straturi suprapuse de nisip, nu mai e decât un câmp supraînălțat. Sub pământ viețuiesc comori și taine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Capitolul unu" În prima secundă a zilei, încă dinainte de a ști dacă este frig sau cald, bine sau rău, am văzut nisipurile întinse ale Aravei, pustii și dezolante, pe care cresc doar smocuri prăfuite și întunecate, triste ca niște corturi abandonate. Nu mai fusesem pe acolo în ultima vreme, însă el da, chiar ierinoapte se întorsese, iar acum, cu ochii nisipoși, pe jumătate închiși, îmi spune, până și în sacul de dormit, în mijlocul deșertului, am dormit mai bine decât aici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ani de zile, iar totul va reveni la normal. Este adevărat că orice copil vor vedea pe stradă le va face inimile să tremure, este adevărat că, și după ce se vor căsători și își vor întemeia familii, copiii aceștia abandonați le vor însoți mereu, le vor trezi noaptea cu tăcerea lor, alunecând pe sănii uriașe între cer și pământ, dar, cu toate acestea, ele pot alege, viețile lor sunt încă deschise, a mea nu mai este. Uneori Hava mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
suna, nu mă simt bine în prezența lui, am impresia că o cunoaște pe Noga mai bine decât mine, iar acest lucru îmi stârnește depresia și sentimente de vinovăție, dar în clipa în care coboară scările, mă simt din nou abandonată, rămasă singură cu fetița al cărei tată a plecat de acasă, din casa care îl determinase să plece, nici măcar nu știu unde anume. Nici măcar nu am cum să îl chem la căpătâiul fiicei sale bolnave, să îi mângâie fruntea, să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rând m-am ferit de ea, iar acum el o trimite la mine, în dimineața aceasta bolnavă, încercând să îmi dirijeze viața de la distanță, mă simt bine stând în fața ei în bucătărie, cu fața acoperită de firimituri uscate de pâine, abandonată și furioasă ca o fetiță, și îi spun, de ce mi-ai făcut asta? Ochii ei luminoși privesc o clipă spre ușă, asemenea unui prizonier către salvatorul său, dar se răzgândește imediat, nu ți-am făcut-o ție, mă corectează ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lipsește mie acum, dar îl privesc imediat iertător, este imposibil să te superi pe el, este atât de deschis, iar acesta este un lucru minunat și, dincolo de orice, de ce nu, sunt liberă acum, nu sunt doar părăsită, nu sunt doar abandonată, situația aceasta își are reversul ei, iritant și nefamiliar. Cu o mișcare evidentă, îmi privesc ceasul, el zâmbește, ne-a mai rămas timp să discutăm despre situația în care ne aflăm? Eu încuviințez încetișor, cu o emoție pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din rafturi erau goale și majoritatea revistelor fuseseră legate în grămezi, pentru a fi returnate. Senzația aceea de gol rece era mai accentuată decât o avusesem când am vizitat-o pe Midori prima oară. Librăria arăta ca o corabie naufragiată, abandonată. Nu aveți de gând să mai deschideți librăria? — Nu, o să o vindem, spuse Midori. Împărțim banii și trăim fiecare pe cont propriu, fără nici un alt sprijin. Sora mea se va căsători anul viitor, iar eu mai am trei ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Coafura cea nouă o maturiza, într-adevăr. — Am o întâlnire, spuse Midori, dând ușor din cap. — Nu-ți răpesc mult timp, am spus. Cinci minute. Midori și-a scos ochelarii și a mijit ochii. Avem senzația că privește o casă abandonată, pe cale de a se prăbuși. — Nu vreau să vorbesc cu tine. Scuză-mă. Fata cu ochelari mă privea de parcă voia să spună: „N-auzi? Nu vrea să stea de vorbă cu tine.“ La cursul despre operele lui Tennessee Williams și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și o lună. Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-o ia cu el, ăla acceptă, gata, a plecat. Rămânem în gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază liniște, puritate, tinerețe (deși ar fi fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-meu, să vină el să oficieze logodna, să-și aducă sutana și patrafirul. Negocierile au durat cam două luni. Familia Bradu, cea în numele căreia se justifica existența iubitei mele, intrase la bănuieli că aș fi vreun boschetar, vreun copil din flori abandonat. După prima rundă de negocieri, urma să fie trimisă ca ambasador al clanului tanti Cucu. Cum exista riscul să se creadă că provin dintr-un neam condamnat la galere pentru contrabandă cu chiftele, m-am angajat într-o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela zace complet abandonat, stupid, nepăsător, pe scaunul opus, rezimând fericit cu fruntea tăblia tare de PFL, acoperită cu o mușama pe vremuri albă (probabil, cam prin zilele când armatele lui Hannibal traversaseră Alpii, spre însorita Italie), în prezent suficient de infectă și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vedem dacă ești la fel de competentă pe teren ca în fața consolei dumitale. (Fiindcă dăduse ordinele, porni spre coridor, ezită, apoi anunță pe un ton care nu suporta contradicția): ― Și încă un lucru. Avem de-a face foarte probabil cu o sondă abandonată și moartă, cu un semnal de naufragiu reglat automat, altfel am fi avut vești de la supraviețuitori până acum. Totuși, nu suntem siguri de ce vom găsi. Planeta nu pare fecundă, vegetată, organică sau altfel: ostilă sau nu. Dar în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
central. Dallas se gândea că acele două antene ale literei "U" conțineau sistemele de navigație și secțiunile mașinilor, iar partea din mijloc adăpostea compartimentele de locuit, pasarela și poate chiar un antrepozit. Dar putea foarte bine să fie invers. Nava abandonată era culcată pe o rână și nu trăda nici un semn de viață sau ale unei activități oarecare. De la această distanță, apelul disperat era asurzitor, dar cei trei reduseră volumul receptoarelor. Oricare ar fi fost compoziția cocăi, ea lucea sticloasă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dacă sunt gânduri negative. DE ACEEA ESTE IMPORTANT ORICE GÂND EMIS DE ORICINE. Colectivitatea trebuie să aibă grijă și să educe pe fiecare om, membru al ei, pentru a nutri numai gânduri pozitive. În special copii și în general oamenii abandonați de societate, în lipsuri, mizerie, în dureri, boli și suferințe nutresc și mențin gânduri de ură. Ura lor fiind reacția la nepăsarea celorlalți. Ei se simt nedreptățiți și îi urăsc pe cei pe care ei îi cred responsabili pentru nefericirile
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
din parteneri este lucid, știind exact ce vânat îi trebuie. VÎNĂTOAREA DE PARTENERI (PENTRU ÎMPERECHERE, PENTRU FĂCUT SEX) ESTE LIBERĂ, NEÂNGRĂDITĂ DE NICI O LEGE. OAMENII NU SUNT APĂRAȚI ÎN NICI UN FEL. De aceea sunt atâtea divorțuri și atâtea victime: copii abandonați vii sau omorâți. Prin tradiție, femeia era vânatul. După căsătorie, ei îi reveneau toate îndatoririle. Ea era casnică și trebuia să-i „ fie frică de bărbat”, după cum este avertizată și azi la cununia religioasă și să i se supună bărbatului
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]