1,455 matches
-
rog binevoiți a primi asigurarea profundului meu respect. 864 octombre în 5 zile Mihail Eminovici 2 [PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ] N-o 188 Domnule Președinte, Având dorința de a urma studiile colegiale la Gimnaziul Plenariu din Bucuvina, mă văd constrâns de a abdica îndătorirelor cerute de la personalul postului de scriitoriu ce l-am ocupat până acum la cancelaria dirijată de dmv. Pe asemene considerente, vă rog, domnule președinte, a-mi acorda demisia și a regula și eliberarea salariului cuvenit mie pe luna februare
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu este decât mineral, adică este atât de gol pe dinăuntru, nediferențiat, pe cât este lipsit, în afară, de gesturi fluide, mlădioase. Când elementul de automatizare dictează comportamentul (cum zice Bergson despre comic, „mecanicul placat pe viață“, imprimat „în“ ea), interiorul abdică și dispare, astfel încât mișcările vii nu mai au substanță hrănitoare, se sterilizează și execută traiectorii frânte, paralitice, împiedicate, chircite. Și râsul explodează instinctiv, împins de această contradicție esențială. Fenomenul kenotic despre care vorbim, golirea de sine a interiorului, are astfel
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din cercul societății. Cât de felurite a fost împregiurările cari au conlucrat la o așa pozițiune în societatea civilă, fondamentul cel mai adânc al acestui prejudițiu rămâne totuși acea destinațiune (prospect) neseparabilă de (natura) ființa artei, că (adică) omul (renunță) abdică aci la toată personalitatea sa în favoarea unei alte și o ascunde pe a sa după o mască, că-i impune așadar toată chemarea sa de-a învălui natura sa cea adevărată și (propriul său) particularitatea sa și de-a părea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Și sufletul cel mai plin de fantazie și intuițiunea cea mai generală și mai vie a unui reprezintator rămân fără tecnica vocei totdeuna în urma voinței, și acest suflet trebuie adesea să esperieze îndărătnicia unui material nedominat cu deplinătate care (renunță) abdică adesea [de] la serviciu tocmai la realizarea celor [mai] spirituale intențiuni. RESPIRAREA Artea actorului se manifestă în elementul vorbirei mai întîi într-aceea că ne induce în suflet întreagă ținoarea acelei vorbiri. Asta însă e posibil numai atuncea când ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este acest ecorșaj existențial. Când ea survine, mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambiguitatea lucrurilor, dozând întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri, se dereglează. Depresia este insurecția nevăzutului. Suprafața, sediul splendorii, este constrânsă să abdice. Regula este acum a adâncului, a neantului, a prăpastiei, a tot ceea ce până atunci stătuse la pândă. 7 mai De ce oare orice lamentație pe față se instalează în kitsch? De ce a vorbi despre "lucrurile ultime" este impudic și stînjenitor? Există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu Mircea Ciobanu, Regele povestește care a fost ultima imagine pe care a luat-o cu el din România și care l-a însoțit în tot exilul ca memento al tragediei țării sale. Pe 30 decembrie 1947 este obligat să abdice și să plece în exil. Este condus de Petru Groza la tren, pe peronul gării din Sinaia. Trupa de ofițeri aliniată în gară primește ordin, în clipa în care Regele pășește pe peron, să se întoarcă cu fața la zid. Când trenul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
antrenează, implicit, reducerea consecințelor. Legalizarea înseamnă încurajarea fenomenului, poate chiar forțarea persoanei aflată în dificulate să opteze pentru o alternativă nefastă. Misiunea unui guvern este aceea de a dezvolta alternative pentru locuri de muncă decente. În caz contrar, trebuie să abdice de la responsabilitatea creării condițiilor unei vieți demne și normale pentru fiecare cetățean. Rolul unui stat este de a ameliora situația persoanelor care se confruntă cu dificultăți și, indiscutabil, femeile care recurg la prostituție se găsesc în această situație. Avem nevoie
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
condiții stranii. Malin Tăcu era fiul disidentului Alexandru Tăcu, cel care, la aceeași vârstă la care a murit fiul său, era pentru prima oara arestat de miliție pentru că și-a permis să cânte „Trăiască Regele” la câteva luni după ce acesta abdicase. La data de 13 martie 1952, Alexandru Tăcu este condamnat inițial la 15 ani pentru trădare, Însă ulterior pedeapsă a fost micșorata la patru ani de temnița. „M-au condamnat la patru ani de Închisoare pentru că nu am vrut să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la vârsta de 17 ani. Atunci a fost arestat pentru prima dată pe considerente politice. El cantase alături de alți colegi de-ai săi imnul regalist, strigând În gura mare „Trăiască regele!” la doar câteva luni după ce acesta fusese obligat să abdice de cei care vor instaură un regim de teroare. Ulterior, au urmat alte arestări pe diverse motive politice, „Încununate” În anul 1952 cu o condamnare pentru că a refuzat să depună jurământul militar. Fostul dizident ieșean a primit o pedeapsă de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pentru Înaltă trădare Tatăl Alinei, Alexandru Tăcu, este un fost deținut politic, condamnat la 15 ani de Închisoare pentru Înaltă trădare. A fost arestat pentru prima dată la 17 ani, pentru că a cântat „Trăiască Regele!” la câteva luni după ce acesta abdicase. Am aratat mai sus că, Într-o notă informativa, se pomenea de un „scriitor” din America, o rudă care susține familia Tăcu În demersul ei de a cere azil politic peste Ocean. „Scriitorul” este George Emil Palade, singurul român laureat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la vârsta de 17 ani. Atunci a fost arestat pentru prima dată pe considerente politice. El cantase alături de alți colegi de-ai săi imnul regalist, strigând În gura mare „Trăiască regele!” la doar câteva luni după ce acesta fusese obligat să abdice de cei care aveau să instaureze un regim de teroare. Ulterior, au urmat alte arestări pe diverse motive politice, „Încununate” În anul 1952 cu o condamnare pentru că a refuzat să depună jurământul militar. „Mi-am petrecut anii tinereții În temnițele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
are dreptate. Mai zicea că așa ne trebuie. Oh, punctă Helen, tipii ăștia Întotdeauna scriu chestii dintr-astea În ziare. Mai ții minte că la Începutul războiului cineva spunea că e o pedeapsă pentru că l-am lăsat pe rege să abdice? Da! zise Viv. Tot timpul mi-am spus că tuturor le-a fost greu, În Franța, Norvegia și prin alte locuri. Adică, n-a fost regele lor, la urma urmelor. Întoarse capul. Ușa peruchierului de la parter se deschisese și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e altul. Emil încetase să o mai privească. - E o aiureala tot ce discutăm noi acum. Cine știe ce ne va rezervă viața fiecăruia dintre noi?!.. În ce mă privește, adaugă Lăură zâmbind, am idealuri înalte, de la care nu voi abdica. - Și tu la fel, bănuiesc. - Desigur. Mi-aș dori să fiu medic militar, iubesc mult disciplină, rigoarea, responsabilitatea majoră cu care m-am desprins din familie. Aș mulțumi-o astfel pe mama (de profesie medic), cât și pe tata (polițist
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sus cad manechine). O familie lexicală tare Onoare, onorabilitate, onorant, dezonorant fac parte dintr-o familie lexicală tare În care fiecare particulă derivativă aduce un nou conținut semantic moral. Onoarea Își are corespondentul retoric În respect, pentru că cei care nu abdică de la respectarea cuvântului, cei care nu devin instrumente ale disimulării flagrante Își câștigă dreptul la respectabilitate. Eduard al III-lea instituie un cerc virtuos spart din când În când de tentații și provocări. Tocilescu reușește să nu priveze textul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Paris izbucnesc o criză financiară, apoi una alimentară. începând din 1789, preocupată să elibereze Europa de împărați, Revoluția franceză îi determină pe puținii săi negustori să plece din țară; în 1797, ultimul dintre cei 120 de dogi din istoria Veneției abdică din ordinul generalului Bonaparte, iar ultimii oameni de finanțe francezi se refugiază la Londra. Și de această dată, pentru viitoarea „inimă”, adversitatea constituie o șansă: Revoluția franceză, care-i interzice Angliei piața continentală și îi incită pe negustorii britanici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
devenit pentru Goliadkin simbolul Rusiei binevoitoare și fastuoase, călcată În picioare de rândași și utopiști. Și, cum nu dădea de ea, o iubea din ce În ce mai profund; nu peste multă vreme, a aflat că prințesa trăia În Argentina, unde conducea, fără să abdice de la propria-i morgue aristocratică, un stabiliment solid În Avellaneda. Doar În ultima clipă scosese diamantul din tainița unde acesta zăcea; acum, că știa unde se afla prințesa, ar fi preferat să moară decât să-l piardă. Desigur, lunga istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fapt, un portret al Gabrielei: persona poemului protejează foile scrise peste noapte de țelina pe care trebuie să o ducă în aceeași geantă. În acei ani, Gabriela a scris Drumul egal al fiecărei zile și alte proze ale experienței sale, neabdicând de la cele ce trebuie făcute și privind, stoic, lucrurile în față. Sfiala și grația ei tânără nu lăsau să se întrevadă, în prezența ei imediată, o constantă a spiritului care în scris a fost determinantă de la prima pagină: scepticismul, neacceptarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
autorul francez vorbește de așa-numita agora mediatică, evocând cazurile în care cetățenii sunt invitați să-și susțină opiniile (micro-trotuar, sondaj, chat etc.) sau să fie prezenți în platou în cadrul diverselor emisiuni. În a doua situație (organ de partid), media abdică de la regula pluralismului politic. Linia editorială a unei anumite publicații susține o anumită cauză, ceea ce influențează modul de a acoperi actualitatea și orientează comentariile jurnalistice către susținerea aliaților sau atacul adversarilor. Acest rol poate fi liber afișat sau exprimat într-
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sînt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m-am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormîntul, n-am cum să „mă odihnesc lîngă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n-aș putea și eu, care sînt mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în exil și pentru unele afirmații „neconforme cu realitățile din România”, făcute cu prilejul unor cuvântări ținute în Canada și la Congresul de Literatură Comparată care a avut loc la Paris, în anul 1974. Cu toate acestea, George Muntean nu abdica de la preocupările sale de istorie și critica literară, ceea ce îi aduce, în anul 1977, premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române. George Muntean a mai semnat și cu pseudonimele Ioana Voicu (1960-1968), Radu Mavrodin, Vasile Vasilescu (în Contemporanul), Georg Berger (Neuer Weg
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
ființă individuală sau colectivă de a pune propria sa viață mai presus decât poftele altuia; Considerând că a admite aceste pretențiuni ale Alianței israelite universale și aceea ca legile să ni se impună din afară este tot una cu a abdica ca Stat și ca națiune, că concesiunile făcute astăzi, în aceste condițiuni umilitoare, ar fi sancționarea unor altor pretențiuni latente care mâine vor deveni la rândul lor exigibile; căci, deschizând ușa intervențiunei străine, cine ne poate spune unde se vor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
când Basarabia și Bucovina de Nord intră în componența U.R.S.S. La 30 august 1940 are loc al doilea eveniment neplăcut pentru țară, când, Germania și Italia impun României Dictatul de la Viena. La 6 septembrie MĂRTURII 67 1940 regele Carol abdică în favoarea fiului său Mihai iar țara este condusă practic de generalul Ion Antonescu. La 29 iunie 1941 Germania și România declară război U.R.S.S. La 17 iulie 1941 trupe ale Armatei a VI-a române și trupe ale armatei germane
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
literatură este să te ocupi de literatură, chiar dacă, mai ales în vremuri ca ale noastre, sunt domenii cu mult mai profitabile și pline de certitudini. Sunt printre, cum îi numești tu, "curajoșii" literaturii. E o opțiune de la care n-am abdicat niciodată. Ce înseamnă moralitate în literatură? Cred că moralitatea în literatură este egală cu puterea de a nu-ți trăda, și nici terfeli vocația. Este demnitatea de a nu te compromite prin paginile scrise și publicate. Puțini au fost cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nemilos. Poeții tineri va trebui să transcrie cu mâna lor poeziile poeților din generația precedentă. Altfel nu vor fi debutați. Dacă revoltele, pe față sau pe ascuns, vor continua, voi considera că poporul nu mă merită. Și în consecință voi abdica, mă voi retrage în munți, la Piatra Neamț, un mic orășel moldav, situat undeva la confluența civilizațiilor. Aici nu mă va ajunge mânia populară. Păi, ai ajuns de unde ai plecat. A meritat să faci așa parcurs plin de peripeții? A meritat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știe ce. Aici, nevăzătorii s-ar putea să fie mai știutori decât noi, ceștilalți, chit că pare că avem simțurile întregi. Facebook e deci body language de Internet, dans cu săgețica mouse-ului. Organizarea piramidală dată de text și scheme logice abdică în fața butoanelor. Noi, alfabeticii, oftăm și cârtim în fața acestui nou și nein telectual tip de realitate. Dar nu e, cumva, la fel de greșit să ceri intelec tualism de la Facebook, ca și cum ai face-o în fața unei flori de tei, cea din poemul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]