1,387 matches
-
la Aranjuez la 19 februarie 1808. La 18 martie a avut loc o revoltă populară cunoscută sub numele "Motín de Aranjuez". Două zile mai târziu, curtea l-a forțat pe Carol al IV-lea să abdice în favoarea fiului său Ferdinand. Abdicarea a fost salutată cu entuziasm de populație. Napoleon a chemat toate rudele regelui în Franța. La plecarea lor pe 2 mai 1808, cetățenii din Madrid s-au ridicat împotriva ocupației franceze, dar revolta a fost zdrobită de Murat. Napoleon i-
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
sunt respinse încet spre nord, după înfrângerea decisivă de la Bătălia de la Vitoria, de pe 21 iunie. Armatele ibero-britanice invadează Franța la sfârșitul lui 1813, asediind Bayonne și, în ciuda unei rezistențe dârze, Soult este nevoit să încheie armistițiul în aprilie 1814, după abdicarea Împăratului, eveniment ce marchează sfârșitul războiului din peninsula iberică. În Spania este restaurată dinastia de Bourbon, prin Ferdinand al VII-lea, care reinstaurează absolutismul monarhic. În timpul ultimelor decenii ale secolului al XVIII-lea, regatele Spaniei și Franței, ambele conduse de
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
Cristescu a fost eliminat de la conducerea Direcției Siguranței, fără a fi totuși destituit, și pus la dispoziția Ministerului de Interne., citat în Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Mihail Moruzov în slujba camarilei regale, în 6 septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea, Constantin Maimuca se prezintă la gen. Ion Antonescu, împreună cu col. Ștefănescu și col. Stancov, sperând să-l poată aresta pe Moruzov, demersul său rămânând fără rezultat : După abdicarea lui Carol al II-lea, (6 septembrie
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
camarilei regale, în 6 septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea, Constantin Maimuca se prezintă la gen. Ion Antonescu, împreună cu col. Ștefănescu și col. Stancov, sperând să-l poată aresta pe Moruzov, demersul său rămânând fără rezultat : După abdicarea lui Carol al II-lea, (6 septembrie 1940), Constantin Maimuca este numit director adjunct al Siguranței Statului, superiorul său direct fiind prințul Alexandru Ghica, comandant legionar. În 10 septembrie 1940, din partea lui Ion Antonescu, conducătorul statului, primește ordinul de a
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
și Gotha ("Johann Leopold William Albert Ferdinand Victor"; 2 august 1906 - 4 mai 1972) a fost fiul cel mare al lui Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și a soției sale, Prințesa Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein. De la naștere până la abdicarea tatălui său a fost cunoscut drept Prințul Ereditar Johann Leopold. Bunicii paterni au fost Leopold, Duce de Albany (al patrulea fiu al reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert) și soția sa, Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont
Johann Leopold, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323663_a_324992]
-
și a Prințului Albert) și soția sa, Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont. Johann Leopold a avut patru frați mai mici: Sibylla, Hubertus, Carolina Matilda și Friedrich Josias. A fost moștenitor al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha de la naștere până la abdicarea tatălui său la 18 noiembrie 1918. Abdicarea a fost rezultatul revoluției germane din 1918-1919. La Dresda la 9 martie 1932, Johann s-a căsătorit morganatic cu Feodora Freiherrin von der Horst, Prințul pierzând-și drepturile de succesiune. Cuplul a avut
Johann Leopold, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323663_a_324992]
-
Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont. Johann Leopold a avut patru frați mai mici: Sibylla, Hubertus, Carolina Matilda și Friedrich Josias. A fost moștenitor al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha de la naștere până la abdicarea tatălui său la 18 noiembrie 1918. Abdicarea a fost rezultatul revoluției germane din 1918-1919. La Dresda la 9 martie 1932, Johann s-a căsătorit morganatic cu Feodora Freiherrin von der Horst, Prințul pierzând-și drepturile de succesiune. Cuplul a avut trei copii și cei doi au divorțat
Johann Leopold, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323663_a_324992]
-
regele Carol al X-lea al Suediei. Căsătoria a fost aranjată ca o alianță între Suedia și Holstein-Gottorp împotriva dușmanului lor Danemarca. Regina Cristina a Suediei a întâlnit-o pe Hedwig Eleonora în Holstein-Gottorp în drumul ei spre Roma după abdicarea ei. Cristina era preocupată de faptul că regele Carol al X-lea nu era căsătorit așă că ea a sugerat uniunea lor. Sugestia a fost acceptată imediat de Holstein-Gottorp, care a fost de acord cu toate cererile Suediei, lucru care
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]
-
Ea a susținut o alianță între Suedia și Holstein-Gottorp prin căsătoria nepoatei ei Hedvig Sophia a Suediei cu Ducele de Holstein-Gottorp. A cheltuit sume semnificative pentru a restaura grandoarea Curții, deoarece regina Cristina a luat multe dintre comorile coroanei la abdicare. Ea a fost în măsură să acopere aceste costuri din veniturile semnificative de pe teritoriile ei personale. A supravegheat construcția mai multor conace și palate, inclusiv Palatul Drottningholm. Hedwig Eleonora s-a bucurat de mare respect ca "Riksänkedrottningen", care înseamnă "Regină
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]
-
1720 regina a abdicat în favoarea soțului ei. Regele a recunoscut public urmașii lui cu Taube și a negat zvonurile că s-ar fi căsătorit cu ea în secret, dar a răspuns că tratarea cu respect a reginei din recunoștință pentru abdicarea ei nu are nimic de-a face cu viața lui particulară și a scris o scrisoare reginei cerându-i s-o protejeze pe Taube după moartea lui. Regele a declarat că guvernul a promis să nu se implice în viața
Hedvig Taube () [Corola-website/Science/323099_a_324428]
-
murit în 1807 la numai patru ani. La moartea lui, Napoléon Louis a devenit prinț regal al regatului Olandei. În 1809 Napoleon îl numește Mare Duce de Berg, statut pe care îl păstrează până în 1813. Timp de cinci zile între abdicarea tatălui său și căderea Olandei în fața armatei franceze invadatoare în 1810, Louis Napoléon a domnit ca "Lodewijk II", rege al Olandei. Când Napoleon a fost detronat în 1815 după Bătălia de la Waterloo, Casa de Bourbon a fost restaurată la tronul
Napoleon Louis Bonaparte () [Corola-website/Science/323183_a_324512]
-
concentreze pe unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală. Cneazul bulgar Alexandru I a fost și el atras de partea cauzei naționale. Relațiile sale cu Rusia se înrăutățiseră atât de mult încât țarul Rusiei și cercurile proruse din Bulgaria au cerut deschis abdicarea lui Alexandru. Tânărul cneaz considera că susținerea unirii este singura lui șansă de supraviețuire politică. Acțiunile de unificare urmau inițial să fie declanșate la jumătatea lui septembrie, în timp ce miliția din Rumelia se mobiliza pentru manevre. Planul era ca unirea să
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
războiului pentru independență și libertate religioasă, în timpul Războiului de Optzeci de ani. Țările de Jos au fost proprietăți ai Casei de Habsburg spaniole din 1555, când Carol al V-lea a împărțit Imperiul Habsburgic între fiul și fratele său în urma abdicării sale. În 1566, în Cele Șaptesprezece Provincii, izbucnește o revoltă olandeză, parte a războiului de Optzeci de ani, marcat de jefuiri ale coloniilor din America și Asia și chiar o invazie a Filipinelor. Din 1517, Lisabona era singura piață europeană
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
va forma baza negocierilor de la San Remo. După semnarea armistițiului de la Mudros, puterile aliate au înființat o administrație militară a capitalei Imperiului Otoman pe 13 noiembrie 1918, dar în acel moment nu au dizolvat guvernul imperial și nu au forțat abdicarea sultanului. Principalul punct al discuțiilor de la Londra a fost limitarea puterilor sultanului otoman (Vedeți și: Califatul Otoman) și cum să i se restricționeze acestuia libertatea de mișcare. De asemenea, au fost discutate problemele efectivelor armatei otomane și controlului asupra strâmtorilor
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
ai Mișcării Legionare până la începutul anului 1939 când a fost arestată și internată în lagărul de la Sadaclia din sudul Basarabiei. În 1940 a fost eliberată din lagăr și a participat la evenimentele din 3-6 septembrie 1940 care au dus la abdicarea lui Carol al II-lea și la preluarea puterii de câtre „Statului Național-Legionar” condus de Ion Antonescu și Horia Sima. În 1941, după ce Rebeliunea legionară a eșuat Lucia Trandafir a fugit în Germania. După război s-a stabilit în SUA
Lucia Trandafir () [Corola-website/Science/323390_a_324719]
-
-lea a considerat că ar trebui să abdice în favoarea fiului său Ferdinando Carlo însă a amânat în speranța că atunci când va face acest lucru, lucrurile vor fi mult mai sigure pentru fiul său. La 24 martie 1849 s-a anunțat abdicarea lui Carol al II-lea. Ferdinando Carlo, care încă trăia în Anglia, i-a succedat ca Duce de Parma sub numele de Carol al III-lea. La 18 mai 1849 el a revenit în Parma pe care a părăsit-o
Carol al III-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/324037_a_325366]
-
Centrală, au refuzat să-l accepte pe Arhiducele Joseph August ca șef al statului ungar; Joseph August a fost forțat să abdice la 23 august 1919. La 1 martie 1920, amiralul Horthy este ales regent al Regatului Ungariei restaurate. După abdicarea sa, arhiducele Joseph Auguste s-a implicat activ în domeniul științei și dezvoltarea socială. El și-a publicat memoriile și a primit două doctorate onorific de la Universitatea din Budapesta: unul în filosofie și altul în domeniul științei și tehnologiei. A
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
aceea vreme, Rupert era "Generalfeldmarschall" în armata imperială germană și a avut succes la comanda armatei a 6-a în Bătălia de la Lorena. Sora ei, Marea Ducesă a Luxemburgului, Marie-Adélaïde, a fost forțată să abdice la 10 ianuarie 1919. În ciuda abdicării și a răsturnării regatului Bavariei în favoarea republicii, cei doi s-au căsătorit la 7 aprilie 1921 la Castelul Hohenburg. Ca oponenți ai regimului nazist, Antonia și Rupert au fost forțați să plece în exil în Italia în 1939. De acolo
Antoinette, Prințesă Moștenitoare a Bavariei () [Corola-website/Science/324374_a_325703]
-
fost declarat presedinte, dar a fost nevoit să-i cedeze puterea, (o decizie pe care o va regreta mai târziu), lui Yuan Shikai, care comanda Noua Armată și era fost prim-ministru în guvernul Qing, ca parte a acordului de abdicare a ultimului monarh. De-a lungul următorilor câțiva ani, Yuan a început să elimine adunările naționale și provinciale și la sfârșitul anului 1915 s-a declarat împărat. Ambițiilor imperiale ale lui Yuan li s-au opus cu înverșunare subordonații săi
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
a adăugat propoziția "adevăratul moștenitor al Suediei" la lista titlurilor lui la încoronare. Pretenția lui Boguslaw la tronul Suediei a venit prin intermediul unchiului său Magnus al IV-lea al Suediei care a fost forțat să abdice de către nobilii suedezi. După abdicare, nobilii conduși de Bo Jonsson Grip l-au invitat pe contele Albert de Mecklenburg să preia tronul Suediei. Când Albert a încercat să reducă vastele lor moșii ei s-au întors repede împotriva lui.<br> Nobilii, inclusiv fostul său susținător
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
Tânărul monarh avea sprijinul forțelor militare ale provinciilor Satsuma și Tosa. Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 - nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunțat la funcțiile sale. După abdicare, acesta nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, și mai târziu a fost primit la curtea imperială. Liderul forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au
Restaurația Meiji () [Corola-website/Science/325776_a_327105]
-
în timpul Bătăliei de la Praga (1648), care a reprezentat actul final al Războiului de Treizeci de Ani. Ultima reconstrucție majoră a castelului a fost realizată de către împărăteasa Maria Terezia în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. După abdicarea sa din 1848 și urcarea pe tron a nepotului său, Franz Joseph, fostul împărat Ferdinand I și-a stabilit reședința în Castelul din Praga. În 1918, castelul a devenit reședința oficială a președintelui noii Republici Cehoslovace, Tomáš Garrigue Masaryk. Noul
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
Ludovic al VIII-lea "cel Șchiop". Acesta din urmă se împotrivea favorii acordate de tatăl său unui alt fiu, ilegitim. Ca urmare, în 1443, cu sprijinul markgrafului de Brandenburg, cu care intrase într-o alianță matrimonială, a reușit să impună abdicarea lui Ludovic cel Bărbos. Doi ani mai târziu, Ludovic "cel Șchiop" a murit, și întregul ducat cu reședința la Ingolstadt a trecut în posesia lui Henric "cel Bogat" din Bavaria-Landshut. După moartea lui Frederic I din 1393, ducatul Bavaria-Ingolstadt a
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
crească în rândul ofițerilor care se considerau nedreptățiți în distribuirea recompenselor după încheierea campaniei. S-a format un complot militar iar în noaptea de 20 august 1886 conspiratorii l-au obligat pe Prinț în palatul său din Sofia să semneze abdicarea. Apoi l-au transportat la Reni și l-au predat autorităților ruse care i-au permis să plece la Lemberg. El a revenit repede în Bulgaria ca rezultat al succesului contra-revoluției condusă de Stefan Stambolov care a răsturnat guvernul provizoriu
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
Infantele (30 martie 1848 - 18 iulie 1909) a fost membru senior al Casei de Bourbon din 1887 până la decesul sau. A fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea din 1868 (abdicarea spaniolă a tatălui său) și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XI-lea după decesul tatălui său în 1887. Carlos s-a născut la Ljubljana, capitala Carniolei (astăzi în Slovenia) că fiul cel mare al lui
Carlos, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/322770_a_324099]