2,695 matches
-
coborî, la rândul lui, pe prundiș și se alătură conducătorului său. Nu sunt urme de cai pe drum, în spate. Un fulger de iritare sclipi în ochii lui Gualfard și imediat îl fixă pe Balamber. — Ăștia doi sunt ori foarte abili, ori foarte norocoși, spuse printre dinți. Din nou, hunul ridică din umeri. Arătând iarăși spre mâna bandajată, observă: — Nu-mi spune mie. Urmărirea asta deja m-a costat zdravăn. Ți-am mai spus: zeul lor îi ocrotește. împingându-și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avid de bogății. — Acum putem să ne explicăm de ce tocmai el a adus, acum douăzeci de zile, trupul lui Waldomar. Hotărât lucru, Atila a lucrat foarte bine în Sapaudia. — Chiar așa. La fel spun și eu. Reinwalt s-a arătat abil: s-a prefăcut că era întru totul de partea lui Waldomar și s-a ținut în umbră. Gualfard însuși nu a fost decât un instrument al său, poate fără chiar să-și dea seama, dat fiind că, din interogatoriile luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar individual, amazoanele au descoperit că nici un patron nu le angajează și nici un bărbat nu se căsătorește cu ele. Disperate, conducătoarele lor mi s-au adresat mie; și chiar înainte ca situația să atingă o fază tragică, am aranjat o abilă campanie preliminară de publicitate și le-am angajat in corpore pentru ceea ce este în general considerat un scop perfect legitim. Într-adevăr, aceste femei își cunosc binefăcătorul și se consideră în mod special ca agenții mei personali. Jefferson Dayles făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o atât de mare cantitate de informații vizuale, sonore, tactile și olfactive, într-o perioadă atât de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cumpărate chiar de el erau În general superflue. După ce risipeai atâta trudă pe scriitori serioși, aflai puține lucruri pe care nu le știai deja. Atâtea starturi eșuate, căi Înfundate, postulate ce se destrămau Înainte de finele argumentului. Până și cei mai abili gânditori, bâjbâind pe măsură ce Își atingeau limitele și li se terminau dovezile, li se terminau certitudinile. Dar fie că erau optimiști sau pesimiști, fie că viziunea finală era Întunecată sau luminoasă, totul era În general terra cognita pentru bătrânul Sammler. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
împrejurări o ferestruică, o deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută în secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare întunecate unde-i însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, în hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să înțeleagă toate acestea ținând de tainele nerostite vreodată, și cui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de U.R.S.S. și subordonarea față de aceasta, prin alinierea la politica dictată de ea și sechestrată în sfera ei de dominație, România a renăscut, cu toate aceste vicisitudini, precum pasărea Phoenix, datorită aspirațiilor și voinței nestrămutate a românilor și conducerii abile de stat, care a cârmuit țara, în modul cuvenit și prin mijloacele posibile, în direcția potrivită. Așa se face, că în deceniile care au urmat după 1960, cu toate că a continuat să fie un stat cu un sistem social-politic care îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prin mijloacele posibile, în direcția potrivită. Așa se face, că în deceniile care au urmat după 1960, cu toate că a continuat să fie un stat cu un sistem social-politic care îi fusese impus, România a reușit să se debaraseze, treptat și abil, cu mult tact și aprigă perseverență, de tot ceea ce nu avea legătură cu interesele sale naționale; a dus o politică externă de deschidere față de societatea internațională, cu fapte care i-au atras simpatia, respectul și admirația lumii. De aceea, este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
seama, deoarece cânta cu o voce de ștrumf, chiar dacă nu se bărbierea. — Am visat că eram acolo, și doar la gândul ăsta mi s-a făcut rău... — Nu sunt așa cuvintele... —L-am întâlnit pe croitorul Quigley, croitorașul cel mai abil, îmi cârpea nădragii când trăiam la Spancil Hill. Brusc a lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Crezi că nu mi-am dat seama că e gladiator? Cicatricele acelea au fost făcute în timpul unei lupte în arenă... Iar astea - adăugă, punând o pomadă pe rănile curățate -, găurile astea au fost făcute de pilum... Trebuie să fie foarte abil... A fost atacat de puțin timp, de mai mulți oameni. S-a salvat, dar n-a reușit să se ferească întru totul. Nici o rană nu-i mortală. Bărbatul acesta cunoaște arta luptei și știe să se ferească de loviturile ucigașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost singur. Aș fi fost mort acum dacă bărbatul acela nu mi-ar fi sărit în ajutor. Îi datorez recunoștința mea. — Am aflat că a venit aici împreună cu fratele tău. Călătoresc împreună... Se spune că în luptă e curajos și abil. Cine este? — Nu pot să te mint, Valerius Mucrus. E un gladiator. A fugit de la Ludi de la Colonia Agrippinensium - îl privi pe legat drept în ochi. Vrea să se înroleze în Galbiana. Îți cer permisiunea să-l înrolez. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
omoare pe cei pe care i-au învins. În felul ăsta îi aduce sacrificii lui Marte. — Ai vorbit cu el? — Cu Salix? Da, l-am văzut. E un bărbat curajos, știi doar. E hotărât să învingă, cu toate că știe cât de abil e Skorpius. — Dar mâine vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dinspre plantațiile de plante aromatice de care Calvia Crispinilla avea mare grijă. Calvia avea vila aceea și mari proprietăți în ținut, în Histria și în Pannonia, mine, fabrici de cărămizi, vase și amfore însemnate cu numele său. Era atât de abilă în intrigi politice, încât reușise să se sustragă urii lui Galba, dar și a lui Otho. Ambii o detestau din cauza vechii ei prietenii cu Nero. Se refugiase în vila de la Aquileia și aștepta să vadă dincotro bate vântul. Era extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
forța și violența. Numai tu poți să-l înveți cum să trezească și să-și domine latura sălbatică... să facă uz de ea cum trebuie. Știu că în arta luptei se cere și să gândești, nu doar să-ți miști abil mâinile. E o artă ce implică și sufletul, nu doar corpul. Asta am învățat de la zeul meu. Mă refer la Mithra, nu la Marte. Proculus ridică o mână, făcându-i semn să tacă. Îl cunosc bine pe Valerius și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
murmură pierdut, apucând cupa cu o mână tremurândă. Orpheus! La începutul luptei îl privise disprețuitor pe Valerius, convins că din clipă în clipă avea să-i vadă sângele udând nisipul. Siguranța lui se prefăcuse repede în uimire, văzând cât de abil lupta Valerius. Când înțelesese că medicul avea să învingă, își simțise stomacul strângându-i-se dureros, iar când refuzase să-l ucidă pe Flamma, i se păruse o clipă că-l vede pe zeul războiului, mânios că sacrificiul nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Peste puțin timp, veni și Flamma cu oamenii lui. Valerius striga, îndemnându-și tovarășii, ataca, apoi se retrăgea în spatele mașinilor de război, își rănea adversarii fără să-i ucidă, doborându-i cu lovituri de scut și de lance; prin eschive abile îi atrăgea pe dușmani spre canal, îi împingea, după cum îl sfătuise Listarius, spre porțiunile de nisip mai întunecate, unde vitellienii se prăbușeau. Pe alții îi făcea să cadă în apă. Luptă cu o furie sălbatică, atent la mișcările adversarilor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la mișcările adversarilor, cu gândul la fratele său, care, pe câmpia de la Bedriacum, încheiase probabil o bătălie de mare însemnătate pentru cursul istoriei. Se întrebă de sute de ori, tot mai furios, dacă Antonius învinsese sau pierduse. Cu o lovitură abilă în șoldul unui vitellian, îi salvă viața tracului și fu salvat, la rândul lui, de sabia lui Marcus, care lupta cu cruzime și ucidea fără ezitare. Mulțimea era în delir. Strigătele ei îi amețeau pe luptători. Sângele îmbiba pământul. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sâni mari, dar cu talie mică. Deși generoasă și bine-crescută, fata asta trebuie să fie econoamă, genul care nu irosește averea familiei. O fată care, deși tăcută, să poată să strige cu glas tare prețurile legumelor și să se târguiască abil cu toți vânzătorii, să le recunoască toate trucurile murdare și să le dea în vileag. Discuțiile despre soț și despre copii trebuie s-o jeneze și s-o facă așa timidă încât să-și ascundă fața roșie ca un boboc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
capul. De ce oare era omul ăsta așa de enervant? Se uită înspre bulevardele înfrunzite din jurul său și privi plin de toane în zare. Spionul de la Societatea Ateistă părea mai fericit. Era clar că Sampath rămăsese fără replică în fața întrebărilor sale abile și încerca din răsputeri să îl evite. Se retrase în spatele unui copac și mai luă câteva notițe strict secrete în caietul său de școală. „Evită întrebările prefăcându-se că se folosește de alte cuvinte. Incapabil să discute aspecte mai profunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Uită-te la asta. Uită-te. Ne-am uitat la revista care îmi căzuse din mână. Se odihnea întredeschisă pe raftul de jos, acolo unde era depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea, atârna la câțiva milimetri de zâmbetul ei pofticios. — E dezgustător, nu-i așa? — Da. — Cum poți să te uiți la așa ceva? — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâi 1 ianuarie, ziua Lunii Data este arbitrară. Dar am putea totuși să începem cu începutul. Acum suntem pe insula Calf, într-un oraș numit simplu K. Grimus s-a dovedit a aranjat foarte inteligent acest început: printr-o folosire abilă a Trandafirului, a făcut astfel încât toți cei care-și doresc să vină pe insula Calf îa păstrat o evidență clară a tuturor Subiecților), oricând își doresc asta în propriile vieți și în propriile dimensiuni, sunt aduși în K toți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care, cu modestie, aș denumi-o conștiința Grimus. Aceasta este starea potrivită pentru întâlnirea cu mine și trebuie să vă mulțumesc încă o dată tuturor: absentului Nicholas Deggle, pentru că a făcut posibilă întâlnirea, ție, Virgil, pentru că l-ai călăuzit atât de abil către confruntarea cu mine, și ție, Liv, pentru că ai rupt ultima barieră ce stătea în calea întrevederii: bărbăția lui. într-un fel, Liv, tu ai fost Poarta în ceea ce-l privește. Acum, că a trecut de tine, poate veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
joasă. Mi-am întors capul și am văzut un tânăr cu două pahare de șampanie pline ochi în mână. Se pare că l-ai terminat pe acela. — Te rog, am zis, încercând să nu par prea entuziasmată. Mi-a întins abil un pahar, luându-l pe celălalt gol aproape în același timp și punându-l pe tava unui chelner care tocmai trecea. —Rochia e minunată, a spus. Îmi cer scuze dacă am fost prea familiar. Am sorbit din șampanie și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
leneș și fără alt talent decît ifosele pe care maică-sa i le-a vîrÎt În cap. Nu se va alege niciodată nimic de el, credeți-mă. Îi lipsește ambiția, caracterul. Dumneavoastră nu-l cunoașteți, iar el poate fi destul de abil ca să Înșele un străin, să-l facă să creadă că le știe pe toate, Însă el nu știe nici cît negru sub unghie. E un mediocru. Însă eu Îl cunosc mai bine decît oricine și mi s-a părut necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]