1,361 matches
-
al acțiunii, și astfel am Început să explorez subconștientul personajelor. Împreună cu interpreții, am găsit o corespondență În psihologia fragmentată, obsesivă a unei lumi dominate de război, de teroare și de fanatism religios. Presiunea exercitată În familie și societate afectează relațiile: absurdul aparent al poveștii, odată proiectat pe acest fundal, devenea credibil. Dorințe care frizează nebunia, stări care duc la delir, totul părea dintr-odată acceptabil pe fondul de haos provocat de aceste conflicte. La premieră, McMaster a fost convins: „Nu credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
realitate extrem de familiară atât nouă, cât și lui Prokofiev. Acțiunea Începea cu o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil În Rusia de bunăvoie, crezând naiv că numai „acasă“ se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Există Dumnezeu? (Ciudat, dar n-am simțit sau n-aș fi simțit nevoia să le pun această întrebare nici lui Mircea Eliade, nici lui Cioran, nici lui Noica. Poate lui Eugen Ionescu, cel obsedat de moarte în inima Parisului, de absurdul ei). Nu argumente, într-un sens sau altul, în favoarea existenței sau a inexistenței etc. așteptam de la Marin Preda. „Simplul” lui răspuns - am avut, am această impresie - ar fi constituit cel mai puternic argument. * Pe când eram mai tânăr și aveam deseori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu inimaginabilul ordin de a-l „scoate” pe Eminescu din prima pagină a unui număr consacrat poetului, număr care urma să apară - subliniez încă o dată faptul - chiar în 15 iunie, la exact un secol de la moartea celui comemorat. Și ca absurdul să fie desăvârșit, țin să precizez că fotografia înlocuitoare (profanatoare) nu avea nici cea mai mică legătură cu evenimentul. Să-l fi înfățișat cel puțin pe băgărețul personaj în fața casei de la Ipotești (dacă o fi călcat vreodată pe acolo), sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Chiar dacă Poetul ar avea dreptate (dar poate că nu are!), chiar dacă ar fi adevărat că „morți sunt cei muriți”, ordinul de a-i întâmpina afirmația scoasă din context (o ipoteză de altfel, printre altele) cu aplauze mi se pare monstruos. Absurdul capătă aici un sens diabolic. * Cugetare (după o dispută pe marginea cazului unuia care, de bună voie și nesilit de nimeni - doar ca să câștige ceva bani în plus probabil, sau din dorința de a promova și parveni - s-a oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o femeie mai tânără. Situație delicată pentru mine - am fost și sunt încă prietenă cu fosta lui soție, Fanny. Copiii lor, Petra și Isaak, sosesc și ei cântând ceva și greșind mereu tonul, dar înveseliți de ceva insesizabil, poate de absurdul situației. Au aflat că mai au un frățior! Toate astea sunt tabloul lumii, colorat sau decolorat, cu pete mari de întuneric în care se bănuiește prezența luminii. Martie Am fost la cursurile de suedeză de la ABF, întâlnind-o pe Duveke
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de presă, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima întrebarea, translatorul o traducea, Ceaușescu răspundea, fără ca translatorul să-i traducă ziaristului răspunsul și așa mai departe până la ultima întrebare. Absurdul era că, până a doua sau a treia zi, ziaristul nu știa ce i-a răspuns Ceaușescu la întrebări și avea să afle doar în momentul când i se înmâna de la CC textul dactilografiat al răspunsurilor. În acest straniu context
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în preajma listei FIFA, vom ajunge să avem parte nu de ierarhii, ci de războaie ale dinastiilor. O comisie de arbitri alcătuită pe criterii de patriarhat, un spațiu părăsit de moralitate și plin de intrigi, o instanță care legitimează compensația și absurdul (există încă membri CCA care cred că Thereau trebuia neapărat eliminat, iar Miklos Nagy e întîiul Argus al patriei). Fiecare arbitru e pila cuiva; dacă n-ai pe nimeni, rămîi la județ, să încasezi pumni la diverse derby-uri agricole. La
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mai ales își închipuie că imaginea trebuie să se supună legilor lumii fizice. El n-admite ca poetul să privească la roata cea de foc a soarelui, asta fiind o "stranie îndeletnicire și periculoasă" pentru sănătatea ochilor. În felul acesta absurdul semnificativ, temelie a poeziei, ilogicul organic ce formează esența visului și a mitului sunt repudiate. Maiorescu e întîi de toate un mare polemist care știe să tragă profit din împrejurarea de a trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
curând însă Macedonski, împins de temperament spre arta-lux, începu să profeseze arta pură, scoasă complet din zona inteligibilului:"Logica Poeziei este ne-logica față cu proza, și tot ce nu e logic fiind absurd, logica Poeziei este prin urmare însăși absurdul". Din primele poezii ale lui Al. Macedonski (1854 - 1920), pline de acrobații de metri și de strofe prozaice, se mai pot culege puține elemente valabile, poate numai Ocnele, cu viziunea fabuloasă a unei grote haotice, văzute cu acea imensitate zveltă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mai mult, „acordă sprijin financiar familiilor nevoiașe” din „Egipt, Liban, Maroc, algeria, Tunisia și Yemen”. Aceste grupări, de regulă bine organizate și finanțate, au creat „o structură instituțională paralelă cu cea a statului”. La limită, putem spune că se atinge absurdul: islamiștii/ teroriștii vor primi sprijin și din partea celor care „nu sunt de acord cu convingerile lor”. un exemplu clasic de organizație islamistă radicală, cu un important sprijin social, este „gruparea șiită Hezbollah” din Liban. A deținut locuri în Parlament și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de slabă varietate. După cum s-a precizat în capitolul anterior, creații ce pot apare în timpul viselor, consumurilor de droguri, febrei sau producții ale bolnavilor mintali pot fi caracterizate de o imaginație debordantă, dar fără posibilitatea transpunerii în practică deoarece frizează absurdul. De aceea, vom lua în considerare doar imaginația creatoare care conduce la creații cu valoare socială probată. Este adevărat, au existat creatori cu experiențe în consumul de droguri, alcool, exces de cafeină sau nicotină. Iată câteva nume: Baudelaire (consumator de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
dramatic, evocând răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De ținut minte. Cartea necuprinsului (1994), dedicată „copiilor de toate vârstele”, mitizează existența reală, secvențele în proză tinzând spre o curgere psalmică prelungită în meditații filosofice, pe câtă vreme versul folosește ritmurile jucăușe sau absurdul, într-o continuă tentativă de „răstălmăcire” a cuvântului și a imaginii, în maniera lui Nichita Stănescu, „un copil mai nepământesc și mai necuprins decât alții”, a cărui amintire străbate paginile. Nu lipsesc nici aici cadențele de baladă, pe tema ubi
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
permite și reproducerea unor convorbiri din virtualul an 2025. Capitolul cel mai interesant înfățișează „operele minore” ale „salvatorului”, schițe asemănătoare acelora care vor fi reunite în Ceainicul de argint (1983), între acestea remarcându-se Spălătoreasa și labirintul, o parabolă despre absurdul unei existențe monotone, surprinsă detaliat, cu încetinitorul, până ce contururile banalului par a se deforma după legile oniricului. Nuvelele și schițele din Ceainicul de argint demonstrează că lui T. îi reușește cu adevărat formula prozei scurte. Culegerea este structurată în trei
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
sau simbol. Astfel, cuvântul „inimă”, reluat și îmbogățit mereu cu noi conotații, devine o imagine arhetipală, care focalizează trăirile. Aceeași afirmație se poate face și despre miturile personale, hora, focul ș.a. Procedeele predilecte ar fi opozițiile și disonanțele, paradoxul și absurdul, jocul de cuvinte și de abstracțiuni. Triunghiul (de baștină) al Ocniței, în contrast cu Triunghiul (morții) al Insulelor Bermude, este unul al veșniciei, al vieții fără de moarte. Poetul interpretează liber, necomplexat, teme și motive, recurge la o întinsă rețea de referințe culturale
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
eliptice, cuvinte tot mai scurte, până ajung inutile („Nimic era/ plictisit/ și-am plecat fioroși/ fără nim” - În căutare de Enkidu). Și versurile din Roși de lună se pliază pe criza ieșirii din adolescență, cu primele căutări erotice, când ludicul, absurdul și gratuitatea stăpânesc conștiința poetică (culoarea roșie, intensă, puternică, domină sub diverse forme), dar - așa cum s-a remarcat - „opacizarea nu e gratuită, iar hazardul constituie o alternativă la logica realității convenționale” (Petru Poantă). Începând cu placheta De izvoare se poate
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
spre expresionism e constatată aici de Al. Cistelecan). O constantă remarcabilă a poeziei publicate de T. înainte de 1990 o constituie prezența filonului moral, în parabole politice memorabile, precum Materia signata, Didactica Nova sau Lumina sub talpă, cea din urmă deconspirând absurdul demolărilor. În Achene zburătoare (1986; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei) și în Materia signata (1992) se adâncește polaritatea între „materia” scrisă și cea nescrisă, a realului, aceea care scapă întotdeauna și care nu poate fi „interpretată” prin litere sau prin
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
colegii”, dar „prudent, realist”, Paul Georgescu părea decis, În acei ani tulburi, să păstreze, „sub cenușa mohorâtă a unui aparent conformism, jarul viu al idealurilor sale”. Greu de dedus dacă idealistul vorbea vreodată despre caricatura În care conformismul transformase idealurile. Absurdul juvenil al cărturarului Însetat de „angajare” politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi fuseseră În preajmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În pofida celor mai cumplite chinuri, reinventând, parcă, umanul Însuși, căruia Îi probează, cu acuitatea și luciditatea de care doar el era În stare, inimaginabile resurse de stoicism. Și nu doar atât... efervescența sa intelectuală rămâne creatoare și În aceste condiții. Absurdul existenței, Blecher l-a intuit mult Înaintea nenorocirii care l-a ales martir, dar oricât pare literatura sa „instalată În nenorocire” (Ov.S. Crohmălniceanu o alătură, și pe acest temei, de cea a lui Kafka, Bruno Schulz și Robert Walser), ea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reducției anihilante și, până la urmă, ucigașă și sinucigașă, ca și structura riguroasă a unei proze minimaliste, austere, ar fi total inadecvate universului fluid și liric al lui Schultz, specific copilăriei, ultim tărâm paradisiac al libertății. Lumea kafkiană rămâne situată În absurdul legilor restrictive, misterioase ale unei realități epice Înșelătoare. Singularizată, flămândă de sens și semnificație, rătăcind În absurditatea plată a Înlănțuirilor hazardate, a Întâmplărilor născute una din alta și, toate, din pântecele grotesc al realului, conține, la fiecare pas, capcanele inculpării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ultraconservatoare exprimate anterior de Jean (Omul superior este acela care Își Îndeplinește datoria). Dintr-o dată, el este obsedat de datoria omului față de societate - noțiune Împotriva căreia acționase anterior.” Comentariul iconoclast al operei iconoclaste se Încheia printr-un verdict pe măsură. „Absurdul absolut al intrigii ionesciene, scrutat Într-o comunitate ai cărei cetățeni respectabili se transformă, unul câte unul, Într-o hoardă de Rinoceri, apucați de streche, se acordă cu simplitatea mesajului. Ionescu utilizează personajul Bérenger pentru a ilustra tragica incapacitate a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
timp de criză, ar fi de adăugat, ci orice american privește cu suspiciune asemenea teatrale acte „europene” de grandomanie și galanterie, venind dintr-o tradiție de curtoazie lipsită de modestie și seriozitate. „Îmi spuneam că totul n-ar fi decât absurdul franco-balcanic. Nu prea puteam lua În serios fasciștii balcanici.” Chick admite, totuși, că a ignorat secretul lui Grielescu. „Evreii au fost tema cu care Hitler a luat puterea. Nu avea și nu-i trebuia alt program. A devenit cancelar unind
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parte din pradă, care ar fi fost Moldova până la Milcov. Berlinul nu putea tolera această evoluție primejdioasă, căci grânele și petrolul României erau esențiale pentru continuarea războiului. 4. Toate aceste cauze acumulate n-ar fi dus poate la nedreptul și absurdul dictat de la Viena, dacă nu s-ar fi adăugat o altă cauză, infinit mai gravă, care-și avea originea în însuși Palatul Regal. Am arătat că la sfârșitul lui Iulie 1940, Regele Carol a numit ca ambasador la Moscova pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-o pe video, a fost un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori descântec), cu umorul, absurdul și fantasticul de tip folcloric. Evanghelia lui Barabas (1996) continuă aceeași linie neorealist-onirică, aici de un lirism mai atenuat, cu propensiune către alegorie și parabolă. Modelul limbajului biblic este și acum urmat și parodiat simultan. Barabas este un hagiu dintr-
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
avut în structurarea G.l. Constantin Amăriuței, Virgil Ierunca și Monica Lovinescu (semnează și Ina Cristu), redactori ai revistei „Caete de dor”, editată concomitent la Paris. De altfel, unele materiale continuă dintr-un spațiu publicistic în celălalt, precum studiul Păcală sau Absurdul românesc de Constantin Amăriuței și, de asemenea, unele articole sau poziții publicistice se completează prin altele, ca în cazul comentariului la spectacolul cu piesa Scaunele de Eugen Ionescu, prezentat în numărul 6/1952. Sub pseudonimul Alexandru Andronic, Virgil Ierunca recenzează
GANDURI LIBERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287155_a_288484]