1,350 matches
-
neînțeles până la sfârșitul vieții și încă extrem de controversat în posteritate. Atributele conduitei sociale și artistice menționate relaționează esența atitudinii comice generice cu personalitatea caragialiană. Așa cum vom încerca să ilustrăm, ingrediente universale precum ironia, sarcasmul, satira, parodia, spiritul, caricatura, grotescul, umoristicul, absurdul se încheagă magic în monumentala sa construcție comică, în care vor primi o nouă și decisivă dimensiune: cea a inefabilului caragialian. În plus, de această nouă dimensiune n-au putut să nu țină cont, așa cum va reieși din capitolul următor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în Kuty, putem vorbi pe șleau"49. Mai pregnant însă decât în Cronica fantastică a lui Caragiale, unde ironia este suverană, absurdul devine cheia descifrării satirei la Arghezi: Miniștrii aveau ca datorie să întemeieze simțul de autoritate, purtând fiecare ministru câte un băț cu care aplica fiecărui kut întâlnit, cu motiv sau fără motiv, un cucui în moalele capului căci această nemotivare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele asociații alogice practicate programatic de dadaiști. Absurdul comic al unor replici rezultă și din ignorarea incompatibilității semantice între segmentele discursului cooordonate adversativ: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale", " Automobilul merge repede, dar bucătăreasa gătește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
descifra tocmai această manevră abilă de eschivare derutantă și exasperantă (prin digresiuni, reveniri, adăugiri, retractări) de la coerența și veridicitatea "autobiografiei" ale cărei nenumărate variante îl covârșesc pe receptor și revelează prin inversiunea comică de situații (anchetatorul terorizat de cel interogat), absurdul sistemului bazat pe control prin îndosariere de existențe. Apropiată de utilizarea dată de prozatorii târgovișteni pare ironia din romanul lui Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu, care a reușit să vadă lumina tiparului în 1984, datorită unui tertip al autorului dezvăluit în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda de compasiune transmisă de umor. Focalizarea externă obiectivează pledoaria în cazul "sucelii" personajului, iar schimbarea de perspectivă, presupusă de procedeul ironiei, centrează imaginea unei lumi pe dos, față de care se profilează absurdul acestui personaj. Spre deosebire de Mitică prototipul lumii comune, caracterizat prin "deșteptăciune", adaptabilitate, abilitatea de a face compromisuri, Cănuță se autoizolează prin încălcarea consecventă a normelor simțului comun, care vin în contradicție cu propria sa logică, la care suntem ghidați să aderăm
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest domeniu teatral. Atât în Jocul de-a vacanța, cât și în Steaua fără nume, dorul de poezia visării și a eliberării din rutina dezumanizantă, iubirea ca revelație a șansei la fericire, setea de cunoaștere ca resort de perseverență în absurdul viețuirii cotidiene, compun substanța de sensibilitate, gingășie și gravitate care conferă comicului a cărei formă o imprumută, alură umoristică. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum observa Dorina Grăsoiu în Mihail Sebastian sau ironia unui destin, dacă aplicăm definițiile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei conduite deliberat libertine în cuplu, ca și acumulările de Luchieni, fixarea unei zile de primire sau achiziționarea câinilor de buzunar sunt preocupările unei lumi mimetice, intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dar și cu nebănuite popasuri, cum sunt cele oferite de proza lui Mircea Eliade, a lui Gib I. Mihăescu și mai cu seamă Tudor Arghezi. Această imagine a descendenței tipologice va fi întregită cu alte observații incluse în capitolul despre absurdul românesc postcaragialian și în cele în care va fi adâncit raportul dintre Caragiale și Urmuz, pe de o parte, și prozatorii de la "Școala de la Târgoviște", pe de altă parte. 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
preluate și valorificate de pe alte poziții în special de scriitorii valului optzecist din literatura noastră. Finalul acestei liste nu poate fi, evident, decât un "etc.", lipsit sau nu de conotațiile pe care i le-a conferit utilizarea caragialiană. Capitolul V Absurdul Motivul pentru care va trebui să insistăm și asupra noțiunii de absurd este că, alături de comic și de celelalte constante referitoare la specificul tipologic, tematic și stilistic, absurdul definește universul estetic al lui I. L. Caragiale și poate constitui una dintre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de conotațiile pe care i le-a conferit utilizarea caragialiană. Capitolul V Absurdul Motivul pentru care va trebui să insistăm și asupra noțiunii de absurd este că, alături de comic și de celelalte constante referitoare la specificul tipologic, tematic și stilistic, absurdul definește universul estetic al lui I. L. Caragiale și poate constitui una dintre resursele de creație în literatura română care a beneficiat de contribuția caragialiană decisivă și în acest domeniu. Înainte de a proceda, pe de o parte la a demonstra importanța
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintr-atât este mai puțin fals într-adevăr. Pe scurt: falsul adevăr este adevăratul fals sau adevărul adevărat este falsul fals. Și astfel, contrariul se conjugă, quod erat demonstrandum"3. În planul mai larg al teoriei cunoașterii ori al metafizicii, absurdul este echivalent cu antiraționalul. În general, reprezentanții iraționalismului Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, existențialiștii Heidegger și Jaspers accentuează existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rațional. În esență, așa cum rezultă din cele mai sistematice teoretizări consacrate absurdului, realizate din perspectiva filosofiei existențialiste la Jean-Paul Sartre (L'Être et le Néant, 1943) și eseistic la Albert Camus (Le Mythe de Sisyphe, 1942, L'Homme révolté, 1951), absurdul se instalează în prăpastia dintre rațiune și realitate, dintre conștiință și lume, manifestându-se "ca un divorț între om și viața sa, între actor și decorul său"4. Precedând, așadar, reprezentarea sa literară, absurdul a preocupat gândirea filosofică, primind ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sisyphe, 1942, L'Homme révolté, 1951), absurdul se instalează în prăpastia dintre rațiune și realitate, dintre conștiință și lume, manifestându-se "ca un divorț între om și viața sa, între actor și decorul său"4. Precedând, așadar, reprezentarea sa literară, absurdul a preocupat gândirea filosofică, primind ca sensuri principale pe de o parte "ilogicul" și pe de alta, "antiraționalul". Beneficiind de acest aport teoretic al cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de o parte "ilogicul" și pe de alta, "antiraționalul". Beneficiind de acest aport teoretic al cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care parazitează gândirea, Eugen Ionescu n-a ezitat să denunțe, totuși, caracterul imprecis și impropriu în raport cu literatura al termenului de absurd, demistificându-l: Absurdul e un cuvânt la modă și care într-o zi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care parazitează gândirea, Eugen Ionescu n-a ezitat să denunțe, totuși, caracterul imprecis și impropriu în raport cu literatura al termenului de absurd, demistificându-l: Absurdul e un cuvânt la modă și care într-o zi nu va mai fi. În orice caz, el e încă de pe acum destul de vag încât să nu spună nimic și, în același timp să definească totul cu multă ușurință"5
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aspectele vieții afective, sociale și artistice din a doua jumătate a secolului trecut. Această inflație deranjantă derivă, însă, dintr-un context de multiple și majore mutații socio-culturale. Aplicabil deopotrivă stării de spirit, concepției despre lume și viață sau realității cotidiene, absurdul reprezintă un simptom incontestabil al lumii din secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel spiritual, marcată de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de autenticitate și angoasa omului "aruncat în lume" (Heidegger), dar liber și responsabil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
marcată de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de autenticitate și angoasa omului "aruncat în lume" (Heidegger), dar liber și responsabil de un destin ontologic fără sens. Pe acest fundal care-l propulsează atenției, absurdul suveran a constituit, în mod justificat, obiect al investigațiilor filosofice, psihologice și sociologice și a devenit una dintre temele de predilecție ale literaturii, așa cum, în contexte anterioare de criză profundă, melancolia sau spleen-ul au trecut din sfera psihopatologiei în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
una dintre temele de predilecție ale literaturii, așa cum, în contexte anterioare de criză profundă, melancolia sau spleen-ul au trecut din sfera psihopatologiei în cea a artei literare prin contribuția scriitorilor romantici și simboliști. Studii de prestigiu au precizat că absurdul s-a manifestat sporadic în literatură chiar din vremuri arhaice, sub forma iraționalului oniric, ca element al satirei și ca formă de umor6, și că se i pot excava rădăcini viguroase în grotescul baroc, în ironia romantică și în antiraționalismul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din vremuri arhaice, sub forma iraționalului oniric, ca element al satirei și ca formă de umor6, și că se i pot excava rădăcini viguroase în grotescul baroc, în ironia romantică și în antiraționalismul deliberat al avangardei artistice. Deloc întâmplător, însă, absurdul se configurează în istoria literaturii și a artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei noi direcții artistice, reprezentate în plan literar cu deosebire prin teatrul avangardei postbelice. În mod firesc, noțiuni
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în valoare. În linii mari, dacă ținem cont de cele două accepțiuni principale trecute în revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este cel mai bine pus în lumină prin intermediul comicului. În privința celei dintâi relații
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este cel mai bine pus în lumină prin intermediul comicului. În privința celei dintâi relații, aducem ca argument faptul că absurdul se regăsește în cele mai multe enunțuri cu valoare de definiție date comicului printre factorii declanșatori ai acestuia. Aristotel, Platon, Th. Hobbes
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este cel mai bine pus în lumină prin intermediul comicului. În privința celei dintâi relații, aducem ca argument faptul că absurdul se regăsește în cele mai multe enunțuri cu valoare de definiție date comicului printre factorii declanșatori ai acestuia. Aristotel, Platon, Th. Hobbes, Jean Paul spun în esență că râsul este stârnit la descoperirea unei absurdități a altuia. Lessing generaliza scriind că "orice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chiar o categorie anume a rizibilului absurd generată de contradicțiile discursurilor și acțiunilor, de ceea ce este neadevărat sau incomplet, de absurda utilizare a sensului unui cuvânt sau de comparația lucrurilor care nu prezintă elemente comparabile.12 Așadar, în cele mai multe cazuri, absurdul receptat conduce la comic. Însă acesta, la rândul său, creat sau nu pornind de la reperarea unei absurdități ca revers al logicului pragmatic sau al simțului comun, poate constitui declicul unei epifanii a absurdului de tip existențial. Un exemplu la îndemână
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]