569,274 matches
-
simbolic comis de "români" asupra "românilor". Discutabilă rămâne însă, în demonstrația Ruxandrei Cesereanu, descoperirea ori, mai corect spus, "inventarea" " dacă tot ne aflăm în planul relativizant al constructelor imaginare " unei ascendențe celebre a acestor texte preponderent violente (ori chiar a actelor de violență în toată regula, în cazul mineriadelor), ascendență care ar fi de găsit nici mai mult nici mai puțin decât în naționalismul "furibund" al publicistii eminesciene de la Timpul, în "mofturile" caragialiene sau în pamfletele argheziene. Departe de a fi
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
și dușmani de care nu uită totuși. Referitor la creația sa literară, Caragiale credea a fi scris la Berlin cele mai reprezentative opere. Greșea oare? Pe linia dramaturgică, da! Scriitorul își propusese să reia într-o nouă comedie, în trei acte, personajele din O noapte furtunoasă și din O scrisoare pierdută urmărindu-le ascensiunea socială și politică după douăzeci și cinci de ani. "Calul său de bătaie era mereu democrația liberală, cu nepotrivirea dintre principii și oameni, respingerea progresului într-un material omenesc
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
ca noi atâția admiratori ai d-lui I. L. Caragiale dacă s-ar adeveri cât de curând știrea că puternicul scriitor dramatic ne aduce plocon din străinătate, unde se stabilise, două piese originale nouă: Titircă Sotirescu et Compania, comedie în patru acte, și Urmașul, tragedie în trei acte". Trei ani mai târziu, revista "Falanga literară și artistică", din 28.II.1910, condusă de Cincinat Pavelescu, E. Lovinescu, Em. Gârleanu nota în numărul I: "Capodoperele pe care șCaragialeț le-a dat dramaturgiei române
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
lui I. L. Caragiale dacă s-ar adeveri cât de curând știrea că puternicul scriitor dramatic ne aduce plocon din străinătate, unde se stabilise, două piese originale nouă: Titircă Sotirescu et Compania, comedie în patru acte, și Urmașul, tragedie în trei acte". Trei ani mai târziu, revista "Falanga literară și artistică", din 28.II.1910, condusă de Cincinat Pavelescu, E. Lovinescu, Em. Gârleanu nota în numărul I: "Capodoperele pe care șCaragialeț le-a dat dramaturgiei române poate se vor înmulți cu una
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
găsesc aceea însemnare. O dau ca titlu de document și... ca să fac lumea și mai nerăbdătoare, căci o nouă piesă a maestrului e într-adevăr un mare eveniment literar pentru noi. Titlul piesei: TITIRCĂ, SOTIRESCU & C-ia 4 sau 5 acte Acțiunea se petrece la începutul acestui secol, în București și în împrejurimi. Unele persoane sunt cunoscute din celelalte comedii ale maestrului, acțiunea va fi ca o continuare a lor. Dar când va așterne, cu scrisul său atât de caracteristic, cuvântul
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
numele celor două fete e modificat în Mița și Lița - iar vârstele personajelor sunt altele). Nu puteau lipsi din ambianța cosmopolită și snoabă nici un "Prince Arthur", "un mic groom" și un "fecior francez". Acțiunea urma să se petreacă astfel: în actul I la Titircă în București (pe altă pagină, la Chiriac la București), iar actul II și III la Chiriac, la Dobreni. Aflată în apropierea Bucureștilor, comuna Dobreni (în care m-am născut eu însămi) era probabil locul unde își avea
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
altele). Nu puteau lipsi din ambianța cosmopolită și snoabă nici un "Prince Arthur", "un mic groom" și un "fecior francez". Acțiunea urma să se petreacă astfel: în actul I la Titircă în București (pe altă pagină, la Chiriac la București), iar actul II și III la Chiriac, la Dobreni. Aflată în apropierea Bucureștilor, comuna Dobreni (în care m-am născut eu însămi) era probabil locul unde își avea moșia Ivanciu Ganciu, unchiul foarte bogat și răposat soției lui Chiriac (Pulchérie Sotirescu, născută
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
în apropierea Bucureștilor, comuna Dobreni (în care m-am născut eu însămi) era probabil locul unde își avea moșia Ivanciu Ganciu, unchiul foarte bogat și răposat soției lui Chiriac (Pulchérie Sotirescu, născută "de Gantscho"). Iată spre edificare câteva secvențe din actul I (chiar începutul piesei). CATAVENCU: cu Rică (după împăcare) - Mă rog dă-mi voie: ori avem dreptate, ori n-avem dreptate, din această dilemă nu puteți ieși..., or, dacă avem dreptate... RICA: dă-mi voie... asta poate fi din punctul
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
fel de contaminare de care ești uneori suspectat în virtutea inerției. X l-a tradus pe Y, traducerea sună fidel, ergo X nu poate să scrie decît cu condiția să semene cu Y. Însă dacă te referi la influența generală a actului traducerii, lucrurile se schimbă. Da, la asta mă refer. Ei bine, traducerea e un soi de gimnastică frazeologică prin care eviți o formă primejdioasă de anchiloză. Transpunînd scriitori cît mai variați în românește, dobîndești o flexibilitate necesară. Ai un discurs
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
și la trucaje cu voie de la stăpînire. Ambasadorii noștri fotbalistici (nu toți, onoare excepțiilor) au cîteva corigențe pe care nu știu dacă le vor trece, iar "fabrica de aur" a gimnasticii de la Deva s-a clădit pe fraudă, fals în acte, tortură și abuz. Literatura, din fericire, ocupă un spațiu mai puțin poluat, unde șicanele și invidiile se consumă mai discret, departe de prima pagină a gazetelor. Din ce văd, încep să fie tot mai mulți scriitori români cunoscuți în Occident
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
monumente, dorințe de a le releva tipologia, bogăția și expresivitatea. A simțit nevoia, totodată, să lanseze un semnal de alarmă privind starea deplorabilă a vechilor troițe. Ridicarea noilor troițe, observă autorul, a pierdut mult din miturile și legendele care însoțeau actul de plantare a unui astfel de monument în vechime. Nemaisolicitând colectivitatea, ridicarea unor noi troițe a devenit mai mult un act subiectiv. Aceste monumente perisabile (autorul n-a putut să găsească troițe de lemn mai vechi decât secolul al XVIII
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
starea deplorabilă a vechilor troițe. Ridicarea noilor troițe, observă autorul, a pierdut mult din miturile și legendele care însoțeau actul de plantare a unui astfel de monument în vechime. Nemaisolicitând colectivitatea, ridicarea unor noi troițe a devenit mai mult un act subiectiv. Aceste monumente perisabile (autorul n-a putut să găsească troițe de lemn mai vechi decât secolul al XVIII-lea) sunt elemente emblematice ale spiritualității românești, au preluat credințe și trăiri specifice, pe care le-au transfigurat, conțin cu alte
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
mai elevate: Le berger et ses moutons! Dar iată că, în plin univers infantil, irupe istoria contemporană: una din imagini este intitulată Votarea Constituții șsicț M. S. Regele Carol II. Ne găsim la 27 februarie 1939, prima aniversare a noului act fundamental, care instituise dictatura regală. "De mic copil - spune G. B. Shaw - am fost silit să-mi întrerup educația ca să merg la școală". Cazimir, refuzînd să meargă la școală, a preferat să-și prelungească educația. La 1 septembrie 1939, nemții
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
sufletul meu va fi mai liniștit, două căpșune: Tom și Becky! Și-ncă ceva: Lectura lui Ippolit în care-aș căuta să arăt cum citește un personaj dostoievskian (e vorba de citirea Confesiei) și ce implicații poate avea, pentru el, actul lecturii (vă amintiți, nu?, că Ippolit, după lectură, se sinucide, mai bine zis ratează, spre hazul și ranchiuna tuturor, o sinucidere prost pusă la punct). Dar sufletul meu de acum, cel diurn și cel nocturn, e mînjit, ziua cu întîmplări
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
S. Fl. Marian, (“tărâm de vis și sfințenie”) din cartea pe care o evocăm, nu este stăpânit de fiorul mistic pe care l-a pus sufletul nordic în legendele pe tema vieții de dincolo, ci asistă “nu numai la un act de adorațiune, ci la o caldă și firească reducere a dumnezeiescului la omenesc și pe deasupra - ceea ce este într-adevăr specific misticii noastre populare - la o localizare la orizonturi românești a vieții sfinte.” Cartea lui Marian a interesat nu numai pe
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
plecați din țară, în ce împrejurări, unde sînt stabiliți, condamnați, cu averi naționalizate etc.) Căsătorit, necăsătorit, recăsătorit, divorțat - toate datele. Soția, numele, prenume, ocupația, loc de muncă, apart. polit., avere. Dacă a mai fost căsătorită, perioada, cu cine? Mențiune după actul de divorț, căsătoria s-a desfăcut din vina cui?. Părinții soției, nume și prenume și toate celelalte date. Frați, surori ai soției - toate datele. Cumnați, unchi, mătuși din partea acestora - la fel. Rude ale acestora, cu probleme (plecate din țară, cînd
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
fost tradusă mai demult într-o limbă europeană, dar n-a fost cunoscută nici mediului literar românesc, decât la trei sferturi de secol după ce a fost scrisă. Salvarea a venit de la Gh. Asachi, care, în 1868, după ce a încheiat un act notarial la Lemberg, împreună cu nepoții scriitorului (Titus și Wanda), a cumpărat, cu 400 de galbeni lada cu manuscrisele bunicului lor, scriitorul Ion Budai-Deleanu. Așa se explică și tipărirea Țiganiadei, în câteva numere din “Buciumul român”, la Iași, între 1876-1877. Mai
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
neputința unei umanități de a mai săvârși fapta eroică, valoare pierdută, rămasă în rama epopeilor antice și medievale. Țiganii sunt paradigma oricărui popor care visează ardent la libertate și belșug, perorează excesiv, dar nu e capabil să cucerească totul prin acte de curaj. “Aventura” de adaptare a poemei, începută în 1995, a însemnat mai întâi pătrunderea în spiritul textului, iar mai apoi a fost stimulată de gândul că o ediție bilingvă asigură circulația unei opere care merită să fie cunoscută grație
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
O mulțime de vocale! Câteva marcate, eufonice. Pe scenă nu se auzeau însă prea multe. Un țâsâit și hârșâit de consonante, o cascadă întreagă, care nu mai voia să se sfârșească”. În continuare, cronicarul dramatic stăruie asupra muzicii care însoțea actul scenic. Și aici e de părere că muzica nu a fost bine aleasă, căci i s-a părut plină de disonanțe, ceva cu care el nu era obișnuit: Pim-bim, pim-bim, pim-bim și fals, fals!” Cam toată cronica e scrisă în
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
Adrian Popescu Am certitudinea, azi, că la revista “Steaua” dorința reconectării cu valorile interbelice a fost și o încercare de a impune, în fond și în formă, o binecunoscută distincție lovinesciană, de separare a esteticului de etnic și de etic. Act, așadar, de restituire și recuperare a scriitorilor interbelici, dar acțiune, în subtext, de redobândire a unui prestigiu, existent altă dată, în vremuri normale, al eminenței esteticului. Recuperarea unor nume, dar și a unei condiții privilegiate, sau mai libere, oricum, a
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
de aurul alchimic, mult mai valoros decât aurul ca metal. Transmutarea metalelor din inferioare în aur, operație mistică, se făcea prin eliminarea porțiunii yin și augmentând elementul yang. Această tehnică, și mai ales ritualurile preliminare, clasifică alchimia chineză în rândul actelor mistice. Operantul era izolat de mediul profan, avea nevoie de sacrificii, purificări prin ritmarea respirației și prin păstrarea unei anumite diete, așadar, procesele nu priveau laboratorul său și sufletul. Pe la sfârșitul secolului al IX-lea, începutul celui de al X
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
cu trei sîni și două vagine, eroina unui ciclu fulminant. Am găsit titlul primului volum: Reparata contra Stricata. Îmi și închipui următoarea scenă. Reparata, cu două sute pe oră, apăsînd talpa goală pe accelerator, e oprită la o intersecție de polițiști: „Actele dumneavoastră!” Deocamdată atît! Ce sfîrșit dau acestei scrisori? De mîine, lîngă ceașca de teracotă galbenă, voi reîncepe seria din Iași. Încetul cu încetul îmi voi aminti de ultima vizită la dumneavoastră, de hamsiile cu care am uns tot apartamentul, de
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
luăm tălpășița din casa noastră!” se auzi glăsciorul isteț al Anicuței. Nedumerită, fetița se întoarse spre mama ei. “Ce-i aia tălpășița, mami?...” Nimeni nu socoti de cuviință să-i spulbere nedumerirea. “Norica, eu v-am luat locuința asta cu acte în perfectă regulă. M-am împrumutat la bancă, iar creditul l-am lichidat peste câțiva ani, după ce am vândut hectarul de pădure de la Colibași. Toate astea se pot verifica. Am păstrat absolut toate actele doveditoare”, declară Stelian cătrănit la față de
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
v-am luat locuința asta cu acte în perfectă regulă. M-am împrumutat la bancă, iar creditul l-am lichidat peste câțiva ani, după ce am vândut hectarul de pădure de la Colibași. Toate astea se pot verifica. Am păstrat absolut toate actele doveditoare”, declară Stelian cătrănit la față de cele aflate și despre care până atunci nu știuse aproape nimic. Sever își umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
aflate și despre care până atunci nu știuse aproape nimic. Sever își umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le pasă lor de acte, tată socrule!” glăsui el scârbit. “Nu le pasă de nimic”. Își goli și a doua cană cu ceai, apoi îl informă, fără să facă risipă de vorbe, pe socrul său despre cele petrecute. În ultima vreme casa le fusese vizitată
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]