220,173 matches
-
organic al analizelor, neintervenind în succesiunea vârstelor sale critice. Ștefan Cazimir, Caragiale Recidivus, Colecția ESEURI și STUDII, Grupul editorial Național și Editură pentru Literatură Națională, București, 2002, 614 pag Răspărul postmodernist De la spiritul caragialian tradițional promovat de profesorul Cazimir trecem acum la ceea ce am putea numi avatarul sau postmodernist, ilustrat de cartea lui Călin-Andrei Mihăilescu, Țara europsită, o colecție de eseuri apărută recent la Editură Curtea Veche. în paginile acesteia totul pare străbătut de o fluiditate heraclitiană, limba însăși se metamofozează
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Academiei Braziliene de Litere (echivalentul Academiei Române). "Nu contează că șalegerea saț a fost controversată; nu este primul, și nu va fi nici ultimul, a cărui alegere suscită polemici", afirmă președintele ABL, scriitorul Alberto da Costa Silva. Și continuă: " Dacă nu acum, s-ar fi întâmplat mai târziu, fiindcă Academia nu va renunța să aibă printre membrii săi pe autorul brazilian cel mai citit în țara lui și în lumea întreagă". Cu această memorabilă ocazie, bimensualul portughez Jornal de Letras, Artes e
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor specifice. Și acum, la cei optzeci și cinci de ani, Amelia Pavel este la fel de prezentă în spațiul culturii, la fel de însetată de ultimele noutăți și la fel de precisă și de nuanțată în judecăți. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat liberi după multe
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
vitalitate biologică și culturală. Iar această dovadă nu stă doar în faptul că și-a continuat proiectele dinainte enunțate, ci și, sau chiar în primul rînd, în acela că a reușit să-și extindă semnificativ aria de manifestare de pînă acum. Cele două cărți de memorialistică pe care le-a publicat în ultimii ani, în care evocarea și construcția se împletesc la fiecare pas, aduc prezența Ameliei Pavel mai aproape de spațiul literaturii, de acela în care instrumentele criticului și ale istoricului
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
acolo unde trebuie, adică în plină activitate fizică și mentală, într-o efervescență a cercetării și a scrisului care, cel puțin din afară, pare a fi mai mare astăzi decît cu vreo cîteva decenii în urmă. Chiar dacă trupul îi este acum fragil și împuținat, iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul pare a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului este compensată prin vigoarea proiectelor, iar
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
bun regizor" ș.a. - am așteptat mai mult decît era cazul de la Gosford Park, ultimul Robert Altman, filmul cel mai englezesc (la propriu și la figurat) din filmografia lui Altman; după filmările din Marea Britanie, celebrul regizor american, altfel destul de răsfățat pînă acum de viață și de critici, avea să declare: "A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea". Probabil că l-a vrăjit atmosfera locului (totul se petrece la un splendid conac englezesc, într-un week-end la vînătoare, într-o toamnă
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
nu are viață", pentru că e branșat la cea a stăpînului. "De ce ne trăim viața prin ei?", se revoltă, retoric și zadarnic, un personaj... În jurul acestui misterios "de ce" se învîrte filmul lui Altman (ca și Rămășițele zilei, filmul lui Ivory de acum cîțiva ani - comparație care funcționează în defavoarea lui Altman). Mai puțin inspirată, în Gosford Park, e turnura fals polițistă pe care o capătă filmul la un moment dat, pe un fond supraaglomerat cu detalii și cu personaje secundare, chiar dacă multe strălucitoare
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
senzaționale" pentru necunoscători), sau pe cel relativ recent legat de templul subteran de la Damanhur (lângă Torino), construit prin anii '70, care strânge în jurul lui o comunitate religioasă de tip modern, foarte asemănătoare în unele aspecte cu vechea comunitate cathară de acum mai bine de 800 de ani). De altfel, tehnicile de meditație de la Damanhur, exercițiile lor de hipnoză regresivă, precum și alte secrete accesibile doar inițiaților ocupă un întreg capitol al cărții (se oferă și o adresă de internet: www.damanhur.org
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
tuberculoasă a avocatului, frumoasă și imaterială cum pot fi ftizicele, studentă la Litere. Blaga se îndrăgostise de ea și îi scrisese vreo zece poezii pe care Puiu, decăzut după 23 august 1944, venise la Gazeta literară să le vândă fiindcă acum o ducea prost cu banii... Îl sfătuisem pe culoarul vopsit în alb ca de policlinică al redacției să se ducă să vândă manuscrisele atât de prețioase la Academie, - nu mai știu ce făcuse cu ele... Le citisem lacom pe loc
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
bântuite de coșmare (adevăratele coșmare fiind cele "trăite cu ochii deschiși") sau frici ancestrale, în care morții sunt "neînfricoșători", iar moartea în sine apare ca o evadare din Babelul cotidian: Nu plânge,/ la capăt e moartea,/ în sfârșit același/ grai./ Acum/ șoptim/ limbi străine/ unul celuilalt,/ împotmoliți mereu/ din spuse,/ în nespuse,/ în răuspuse." Nimic din zbaterea dureroasă a poeților iconoclaști, pentru că orice început de dilemă este anulat de conștiința unei omniprezențe divine care sfârșește întotdeauna prin a repune gândurile rătăcite
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
volumului, a comunicărilor și dezbaterilor aprinse, mă voi referi doar la cîteva probleme aparținînd sferei interpretării literare, teoriei culturii, esteticii și poeticii. La originea volumului se află începutul efervescent al studiilor dostoievskiene din Japonia. Pe Sadayosi Igeta, care a prezentat acum o comunicare sub titlul Dostoeivski și literatura japoneză din a doua jumătate a secolului XX, l-am cunoscut încă în 1983, la Cerisy-la-Salle; în 1992, la Oslo, cînd am prezentat lucrarea Frumosul pur ca ideal, mergeam deja cu temele mele
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
jocul macabru al călăilor cu capul său - o minge de basseball; încoronarea grotescă a lui Macol, cel care "are întotdeauna dreptate". Un tânăr în teniși, pantaloni scurți și căști pe urechi, cu o sexualitate incertă, proclamând teroarea absolută: "ei bine acum, că am puterea - am să vărs în ea laptele dulce al armoniei. Am să tulbur pacea universală, am să distrug orice înseamnă unitate pe acest pământ". Mizanscena are o forță de grup omogenă și bine articulată. Câțiva protagoniști imprimă strălucirea
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
participanți la binevenitele "rectificări" ulterioare ale regulilor ortografice), dar se găsea și un mare (poate ultimul dintre cei mari) românist, Alf Lombard. Într-un articol-studiu publicat în revista Limba română (1992, p. 531-540), acesta scria: "hotărîrea din 1965, în vigoare acum, îmi pare bine făcută și acceptabilă; nu merită a fi schimbată" (p. 539). Tot pe atunci interveneam și noi, în paginile acestei reviste. Bineînțeles, în zadar! În același timp, începeau infatuări latino-patriotice! Intelectuali - de la care s-ar fi putut cere
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
de neatins. Miezul problemei, l-a formulat dl. Pleșu: de ce, atunci cînd CNSAS a publicat listele colaboratorilor fostei Securități, nimeni de la SRI ori din Comisiile de control ale Parlamentului n-a ridicat nici o obiecție, nici procedurală, nici de fond, iar acum, cînd e vorba de listele ofițerilor înșiși, SRI și Comisiile crează dificultăți nenumărate, amînă, se pierd în chichițe procedurale, invocă litera și spiritul legii etc.? E un dans care presupune doi parteneri, a zis plastic dl. Pleșu. La primul, n-
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
lumea în lumina a ceea ce studiile de astrofizică, de etnologie, de lingvistică, de psihiatrie au dezvăluit [...] Pofta mea de citit se îndreaptă către revistele savante, care mă fac să regîndesc totul în alt fel, de aceea cred că seria începută acum va avea 10-15 volume". Următoarele două cărți vor fi consacrate locurilor paradisiace și infernurilor sordide, apoi va scrie despre anotimpuri și vîrste. "Eu cred că istoria e o biată construcție orientată în timp, pentru a da siguranță oamenilor. De fapt
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
pentru a repeta provocarea cu puteri cum numai el le avea. Miracolul se produce, în fine, atunci când printr-un efort suprem, suicidar, concentrat în sine, solomonarul aruncă masca, iar taurul atacă și își ucide provocatorul, "ca să se știe că de acum înainte nimeni nu-i mai poate sta împotrivă". Dar el, spiritul pământului, a ucis cu fală pe omul-urs, pe ultimul berevoi, "cel din urmă apărător al vitelor" și nu pe ursul adevărat, căruia îi rămâne deschis spațiul de jefuit. Proza
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Stolojan de idei stîngiste. Mai mult decît atît, în momentul în care Mugur Isărescu începuse, sub influența soției, să aibă ezitări, numele lui Stolojan a revenit puternic în discuție la propunerea lui"Traian Băsescu. Informația devine mai mult decît interesantă acum, cînd se vorbește tot mai insistent de un posibil tandem Stolojan-Băsescu pentru viitoarele alegeri. Dezvăluirile și judecățile lui Radu Vasile și Răsvan Popescu pun într-o lumină proastă guvernarea din perioada 1996-2000. Pe alocuri gestul de a le scrie și
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
acest tip, pentru că atît biografia cît și cărțile publicate de Dvs. o permit, aș spune chiar că o cer: ce înseamnă să scoți o carte în SUA, în Franța și în România ? Nu-mi dau bine seama cum stau lucrurile acum în România, dar în Statele Unite e destul de greu să publici o carte. Editorii cumpănesc vreme îndelungată decizia, cer referate specialiștilor din domeniul cărții, propun modificări. Rezultatul este că la apariție, lucrarea este de obicei mai bună, pentru că autorul a perfecționat
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
aprecia pe Joyce. Bănuiesc că îl irita virtuozitatea stilistică (remarcabilă) care plutește, ca să spun așa, singură în spațiu. Iată o metaforă prin care Star Trek, Star Wars și Ulise stau foarte bine alături...Să ne întoarcem în mările noastre. Citiți acum, cu întîrziere, Dimineața pierdută. Ce vă atrage în romanul Gabrielei Adameșteanu? Ce părere aveți despre romancierii noștri de azi? în Dimineața pierdută îmi place extraordinar densitatea umană a personajelor, diferențierea lor, precizia cu care autoarea le reproduce limbajul, cunoașterea nemaipomenit
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
minim sau, în orice caz, de un rezultat mult mai mic decît efortul de rigoare investit. Mihai Șora avusese dreptate. Dat fiind că m-am fript o dată, mă feresc de mode și suflu și în iaurt. Și totuși, chiar și acum, rămîn sensibil la ce se întîmplă, în special în Franța, unde un grup de gînditori ceva mai tineri decît mine mi se pare extrem de interesant. Ca și mine, ei s-au opus iraționalismului la modă în anii 1970 și au
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
în ce mă privește, mă feresc și eu cît pot de autorii care nu fac efortul de a fi înțeleși. Vă place bîrfa ? Precizez, pentru cititori, că întrebarea mea e inocentă și are doar tangență cu o frază din conferință. Acum la bătrînețe, nu mai îmi place. Prea adesea e o formă a răutății și invidiei. Dar nu mă pot împiedica să observ că fără bîrfă am ști prea puțin despre oamenii cu care avem de a face și că dacă
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
prelungi mă întîmpină viitorul" (o durere cu degetele-nfipte în ziua de mîine). Socotindu-se pesemne unul din "cronicarii retrași pe ascuns", un "chiriaș al dedesubtului", poetul face figura unui subversiv sui generis, a unui "clandestin" metafizic, ce, dîndu-și seama că "acum nu se mai pot scrie epopei", declară șoptit: "în taină fie spus noi exersăm la/ apocalipse" (tocmai acum). Să intervină aci și reflexul condiționat al experienței dramatice la care ne-a supus Imperiul Răului, cel totalitar? E aproape sigur că
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
retrași pe ascuns", un "chiriaș al dedesubtului", poetul face figura unui subversiv sui generis, a unui "clandestin" metafizic, ce, dîndu-și seama că "acum nu se mai pot scrie epopei", declară șoptit: "în taină fie spus noi exersăm la/ apocalipse" (tocmai acum). Să intervină aci și reflexul condiționat al experienței dramatice la care ne-a supus Imperiul Răului, cel totalitar? E aproape sigur că pîrghiile conștiinței barzilor apocaliptici ai literelor noastre postbelice, de la Ion Caraion și A. E. Baconsky la Ioan Alexandru
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
o previziune apocaliptică pe termen lung. Acea atitudine afirmativă, acea privire ingenuă și generoasă aruncată înlăuntrul universului uman, cu speranța că acolo se vor mai găsi valori nepervertite și expresii necarbonizate încă de marile deflagrații ale modernității, a lipsit pînă acum aproape cu desăvîrșire de pe piața bunurilor simbolice. În afară de portretistica lui Dinu Săvescu, de fapt o foarte profundă cercetare a ideii de portret făcută din cele mai diferite unghiuri, e greu de găsit un alt exemplu similar ca anvergură și ca
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
chipul uman și în valorile sale consacrate, un proiect artistic care își propune tocmai recuperarea acestora și redescoperirea întregului lor potențial expresiv și moral este o adevărată aventură și un act major de curaj. Riscurile acestei aventuri și le asumă acum, într-o minusculă expoziție de pictură și desen deschisă la Galeria Cuhnia de la Mogoșoaia, tînăra pictoriță Daniela Chirion, absolventă a clasei lui Horia Paștina. Alcătuită dintr-o suită de desene realizate cu cîțiva ani în urmă în Japonia și din
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]