3,107 matches
-
-i relegatio (asimilabilă exilului) la Tomis, actuala Constanța, în Dobrogea românească de azi, pe atunci Scitia Minor. Notificarea nu era bazată nici pe o decizie a senatului, nici pe o sentință judecătorească, împotriva poetului nu se formulase nici un cap de acuzare și nici nu i se oferea vreo ocazie pentru a se apăra 1. Care au fost cauzele sau, mai bine zis, cauza acestei drastice și, desigur, neașteptate măsuri augustiene, a rămas până în acest moment și, în mare măsură, va rămâne
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
situa pe linia tradiției greco-romane, acest mod de a vedea viața era însă rupt de istoria trecutului și lipsit de posibilitatea de deschidere spre înalta lume spirituală care se anunța în istoria societății augustiene. Și totuși împotriva acestui cap de acuzare Ovidiu prezintă un număr de argumente semnificative, pe care nu le vom enumera aici, pentru că sunt general cunoscute. La o analiză finală, acestea intenționau să demonstreze inconsistența acuzării în sine, întrucât, la urma urmelor, așa cum "nu este un delict să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se anunța în istoria societății augustiene. Și totuși împotriva acestui cap de acuzare Ovidiu prezintă un număr de argumente semnificative, pe care nu le vom enumera aici, pentru că sunt general cunoscute. La o analiză finală, acestea intenționau să demonstreze inconsistența acuzării în sine, întrucât, la urma urmelor, așa cum "nu este un delict să ții în mâini versuri lascive"75, tot așa susține poetul "nu este o infracțiune" să le scrii, prin urmare nu pot constitui probe pentru o condamnare judiciară. Apărarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scăpat din exces de băutură; am fost lovit numai pentru că ochii mei inocenți au văzut o infracțiune și delictul meu este acela de a fi avut ochi89. Totuși nu mă pot apăra de orice vinovăție: o greșeală stă la baza acuzării mele"90. Așadar, poetul știe că delictele pe care el le-a trecut în revistă ca necomise "nu oferă nicio posibilitate de salvare" și că al său, dimpotrivă, nefiind de aceeași gravitate, nu îi neagă posibilitatea de a spera. Într-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost prea blândă. Însuși autorul pedepsei, Augustus, când a decis care-mi sunt greșelile (crimina), a văzut bine el care observă totul cu atenție prostie, imprudență (stultitia). Așadar, dacă ar fi să privim lucrurile din perspectiva cealaltă (altera pars), a acuzării în sine, în măsura în care conduita lui Ovidiu și desfășurarea însăși o permiteau (Quaque ego permisi, quaque est res passa, pepercit), aceasta l-a cruțat, folosind cu măsură focul fulgerului său: fără să-i ia nici viața, nici bunurile, nici posibilitatea de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în grad decât Sulmonezul, cum ar fi, de exemplu, un Messalinus (consul din 3 î.H.), un Graecinus și un Flaccus, un Sextus Pompeius, un Paulus Fabius Maximus (consul din 11 î.H. și amicus Augusti) etc. Implicit este o acuzare voalată adusă celor care îl puneau în situația de a nu acționa corect din supunere: va fi acuzarea explicită la adresa acelor nomina magna, de care își va sfătui un prieten să se țină la depărtare (Tristele, III, IV, 4). După cum
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și un Flaccus, un Sextus Pompeius, un Paulus Fabius Maximus (consul din 11 î.H. și amicus Augusti) etc. Implicit este o acuzare voalată adusă celor care îl puneau în situația de a nu acționa corect din supunere: va fi acuzarea explicită la adresa acelor nomina magna, de care își va sfătui un prieten să se țină la depărtare (Tristele, III, IV, 4). După cum s-a sugerat, Ovidiu ia în considerație faptul că, dată fiind justificata mânie a lui Augustus, și Messalinus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să vedem în aceasta o neliniște personală care-l făcea să se convingă de proporțiile nenorocirii lui Ovidiu și implicit de "cauza" care a determinat-o și, în consecință, de pericolul de a implica și alte persoane în actul de acuzare a imperiului. Maximus este neliniștit și se întreabă dacă este adevărată vestea pe care "faima rea a vinii sale i-o adusese": Cum tibi quaerenti, num verus nuntius esset, Attulerat culpae quem mala fama meae, Inter confessum dubie dubieque negantem
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
consuli și iluștri aristocrați. A doua obiecție: cum este posibil ca de acest delict să nu fi fost acuzat Paulus Fabius Maximus, în casa căruia se țineau faimoasele convivia? Da, dar Paulus era printre "amici Augusti", deci, deasupra oricărei suspiciuni. Acuzarea sa ar fi zguduit întreaga opinie publică a urbei și, poate, a imperiului: s-ar fi întors poate zilele războiului civil. Augustus a vrut să evite întotdeauna tulburările și a preferat soluții modeste, mai puțin spectaculoase, dar tocmai de aceea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de a fi scris Ars amatoria. Suntem de părere că declarația (repetată) a lui Ovidiu din versul citat deja de noi406: Alterius facti culpa silenda mihi, privitoare la necesitatea trecerii sub tăcere a vinii care constituia al doilea cap de acuzare, se datorează mai mult decât unei impuneri interioare (anume faptului că nu vrea să reînnoiască rănile lui Augustus: acest lucru putea constitui cel mult un pretext.), unei explicite impuneri exterioare din partea lui Augustus. Expresiile lui Ovidiu, la care am mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tocmai acest lucru: "vezi, o Fabius, că delictele mele se pot atenua sub motivația de a fi fost prima greșeală (Ars amatoria)". Ovidiu îl incita pe Paulus să insiste asupra greșelii literare din tinerețe, lăsând deoparte al doilea cap de acuzare (cum trebuie să fi făcut și Augustus însuși în motivarea măsurii sale). Numai plecând de la această idee se explică intervenția grijulie a lui Paulus Fabius Maximus (quorum tu princeps), pentru a determina o diminuare a pedepsei lui Ovidiu. Se înțelege
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
opinie a lui Ovidiu cu privire la moralitatea sau lipsa de moralitate a lui Augustus. După ce am demonstrat, pe baza textelor, că literatura greacă și cea latină sunt departe de a prezenta doar aspectul sobru și moral al vieții, Ovidiu trece la acuzarea fățișă și directă a lui Augustus: și Augustus a asistat la asemenea spectacole imorale, mai mult, adesea el însuși le-a oferit...; ochii lui, care veghează la interesul întregii lumi au văzut fără indignare adulterul de pe scenă... (v. 510 și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
răspândi de la Occident la Orient; Aurora și Luceafărul vor fi martorii vocii mele; voi fi auzit dincolo de pământ, dincolo de valuri; ecoul geamătului meu se va duce tot mai departe. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi obiectul acuzării unei posterități perene": Nec tua te sontem tantummodo specula norint: Perpetuae crimen posteritas eris. CONCLUZII FINALE Ovidiu avea o Weltanschauung proprie metafizico-religioasă, pe care o considera pe linia străvechii tradiții romane: în realitate, viziunea sa se îndepărta atât de această
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a libertăților politice. Augustus, dimpotrivă, era înclinat să separe cele două aspecte, considerând delictele (crimina) și faptele (facta) lui Ovidiu atentate la moralitatea publică, mai degrabă decât atentate la regim: de aici motivarea exilului. Ars amatoria devenea tipicul cap de acuzare a ceea ce Ovidiu reprezenta pentru Augustus. De aceea, e adevărată soluția morală a celor care consideră Ars amatoria drept cauză a exilului: aceștia pleacă de la justificarea lui Augustus. E la fel de adevărată, însă, și soluția politică a celor care consideră Ars
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a ști cine este cine și cine este responsabil/ vinovat și de ce anume a venit din partea militanților din societatea civilă. Președintele cedează, fiind convins, după multe presiuni, că ar putea, dacă nu să controleze, cel puțin să instrumenteze punerile sub acuzare: să se debaraseze de adversari politici sau de concurenți, dezvăluind trecutul lor de colaborare, de complicitate sau de compromisuri punctuale cu șefii Securității. Sunt necesare mai multe remarci și observații preliminare. Stilul deranjează prin aparența sa de vânătoare de vrăjitoare
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a explodat în întreaga societate, pe care a divizat-o și a învrăjbit-o dramatic, ca în primii ani de după revoluție, când FSN transformase adversitatea politică într-un avatar al luptei de clasă. Invectivele și măsurile punitive au mers de la acuzarea publică a unor personaje de vază ale PNL, începând cu Dinu Patriciu (arestat preventiv, în văzul întregii țări) și continuând cu câțiva miniștri liberali (Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru, Decebal Traian Remeș) acuzați public, dar cercetați exclusiv mediatic, pentru pretinse malversații
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o Lege a lustrației, are acum datoria de a guverna atît de bine încît, și fără lustrație, fosta nomenclatură să fie scoasă din jocul politic. Interpretată imediat ca o simplă renunțare la lustrație, această temă a devenit un cap de acuzare a președintelui în fața celor mai hotărîți susținători ai CDR. 77 Marius Oprea, Moștenitorii Securității, Iași, Polirom, 2003. 78 Alina Mungiu Pippidi și Gérard Althabe, Secera și buldozerul, Iasi, Polirom, 2002. 79 Cas Mudde, The Populist Zeitgeist. Governement and Opposition, 39
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prea sumare. Legenda și mitul au fost mai generoase și în legătură cu Osiris, și cu Decebal. Și Socrate se considera purtător de daimon. O recunoștea adesea în exercițiile lui maieutice, de unde i s-a tras, la proces, unul dintre capetele de acuzare și, apoi, moartea. Nu s-ar fi întîmplat pe vremea lui Osiris ori în spațiul zalmoxian al lui Decebal. La drept vorbind, toți trei, Osiris-Decebal-Socrate, erau eroi culturalizatori, fiecare după nevoi și în contexte speciale. Zeul egiptean, preot și rege
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
deconstruirii dogmelor filosofice, a „intoxicărilor” spiritului. De altfel, ultimul secol a continuat revolta autorilor damnați sa fie doar „note de subsol la Platon”, a însemnat cel mai radical, fermecător și durabil proces intentat „Tatălui Logosului”. Sunt extrem de multe „capetele de acuzare”, aduse direct sau indirect filosofiei / filosofemelor platoniciene: primul ar fi evidențiat de maieutica socratică, de metoda descoperirii adevărului prin dezbatere (poate fi numită „filosofema dialogului” - filosofia este / ca dialog); al doilea rezidă în reliefarea necesității teleologice a filosofiei în viața
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
al lui neica Dinu și al lui. Probabil că marele dragoman pusese mâna prin diplomații ruși de rangul doi pe misiva conținând concluziile consfătuirii de la București. Erau treizeci și patru de puncte și fiecare dintre ele poate să fie un cap de acuzare și de condamnare pentru hiclenie împotriva marelui sultan... Are dreptate Constantin Brâncoveanu, au stat alături, el spunea că la ctitorii, dar de fapt voia să spună că au stat alături la toate și, dacă va cădea capul domnului, vor cădea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
22 decembrie 1989, părăsiți de cea mai mare parte a armatei, soții Ceaușescu au fugit din București cu un elicopter. Ei au fost prinși la Târgoviște și, după o judecată sumară, au fost executați la 25 decembrie 1989. Capetele de acuzare au fost: genocid, acțiuni armate împotriva poporului român și a puterii de stat, încercarea de a fugi din țară. În zilele de 21-22 decembrie 1989 au avut loc demonstrații populare și confruntări cu armata și în alte orașe (Sibiu, Brașov
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
și să se bucure de drepturi. Am sprijinit, de asemenea, decizia Pentagonului de a captura și reține persoanele suspectate de terorism, crezând cu adevărat că în urma interogatoriilor și anchetelor se va decide în mod corect dacă vor fi puși sub acuzare sau vor fi eliberați. Pe scurt, am sprijinit acest război, am fost un șoim. Când Consiliul Mondial al Bisericilor s-a pronunțat împotriva loviturilor militare, nu am fost de acord. Când Gore Vidal a susținut că singurul scop al invaziei
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cu această pricepere în care excelează îndemânarea orientală. Concluzia este o cerere formală de detronare a prințului. Doi deputați, unul fiu de hospodar, celălalt fost ministru, amândoi aspiranți la tron, sunt desemnați de către partidul lor ca să înmâneze acest act de acuzare puterilor garante. Dar cum totul în această țară, chiar și hotărârile cele mai drastice, pare să se prefacă în incidente comice, tragedia se transformă în vodevil. Pentru că fostul ministru, purtător al memoriului, nu a putut aduna fondurile necesare călătoriei sale
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
era adunat de prin cârciumi și dus acasă beat mort. Ei și? Cine știe ce îl împingea la beție. Treaba lui. Și Poe și Villon... Știam că îi luase apărarea lui Codreanu ca martor în procesul aceluia, când răspunsese agresiv la întrebarea acuzării dacă îl considera sau nu pe șeful legionarilor, trădător de țară: "Trădător de țară? Mă așteptam să-mi puneți o întrebare mai serioasă", răspunsese el, ai fi zis eschivîndu-se dar vizibil în favoarea Căpitanului. Fiindcă întrucît întrebarea era neserioasă? Adică, nefondată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fumegă. Marea ambiție a omului e să transforme dragostea pură în amor „ghebos”. Anotimpul iubirii apare când vioiciunea sevelor provoacă plesnirea mugurilor. Misoginii spun că femeia este un medicament, cu foarte multe contraindicații. Căsătoria este un angajament dinaintea punerii sub acuzare. După căsătorie, devii ori fericit, ori filozof. Au rezistat până la nunta de aur. Așa ca să-și facă în ciudă unul altuia. Unei tinere îi trebuie multă îndemânare ca să sărute ca o începătoare. Uitați-vă la telenovele. Și veți înțelege că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]