1,872 matches
-
Pitești și Gherla și extinsă la Târgșor, Târgu Ocna și în coloniile de muncă Peninsula și Poarta Albă, urma să fie extinsă și în alte penitenciare, dacă vigilența organelor de stat nu ar fi descoperit-o. În ceea ce privește activitatea individuală a acuzaților, despre Eugen Țurcanu se spune că s-a încadrat în mișcarea legionară din 1940 și a activat în Frățiile de Cruce (FDC) Câmpulung până în martie 1944, când s-a refugiat din Moldova, deși a revenit acasă în 1945, ajungând chiar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1954 a fost dată la București de către Tribunalul Militar pentru Unitățile MAI, prin completul de judecată format din general-maior Alexandru Petrescu, locotenent-colonel Gheorghe Eftimie, asesorii maior Teodor Vlase și căpitan Gheorghe Alexandru. În unanimitate, s-a hotărât că douăzeci dintre acuzați sunt vinovați și au fost condamnați la moarte, plus confiscarea averii personale pentru crima de acte de teroare în grup și crima de acte de pregătire la crima de uneltire contra securității interne a RPR. Separat, Zbranca a fost condamnat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Romanescu, Pop, Popovici, Zbranca, Voin, Cerbu, Gheorghe Popescu, Ionescu, Juberian, Livinschi, Păvăloaie și Sobolevschi. Vasile Pușcașu a făcut recurs, care i-a fost respins pe 20 iunie 1955, astfel că a fost și el executat pe 22 iunie 1955. Singurii acuzați care nu au fost împușcați au fost Alexandru Popa, Octavian Voinea, Aristotel Popescu, Pafnutie Pătrășcanu și Dan Dumitrescu. Recursul acestora a fost respins (dosarul 461/1957, decizia nr. 468 a Tribunalului Suprem al RPR, Colegiul Militar) pe 31 august 1957
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bătut între ei, dar Pangrate a acuzat că intervenția s-a făcut pentru agresori; prin urmare, administrația cunoștea și susținea acțiunea. Studenții au fost reprezentați mai întâi de Tomuța și Barbă, care au fost întrebați numai dacă îi cunosc pe acuzați. Titi Stoica, primul dintre cei care trecuseră și prin Târgșor, a făcut un scurt rechizitoriu partidului, comunismului și URSS-ului, dar a fost scos din sală înainte de a termina. Maxim a fost întrebat și el pe care dintre acuzați îi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui Juberian: Să văd acum pe unde scoateți cămașa?', însă acesta i-a răspuns că totul e o formalitate. Voinea nu a înțeles situația și i-a adus aminte lui Juberian de procesele comuniste sovietice ale lui Buharin ori Zinoviev. Acuzații au fost anunțați de la început că vor fi judecați în baza Decretului 199/1950, care prevedea pedepse de la 5 ani de detenție la moarte, și că pedepsele vor depinde de atitudinea din timpul procesului, sugerându-le că, dacă vor susține
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
depinde de atitudinea din timpul procesului, sugerându-le că, dacă vor susține varianta Securității, vor beneficia de clemență. Înainte de a începe procedura de judecată, Voinea s-a ridicat în picioare și i-a cerut președintelui să fie scos din boxa acuzaților și să fie chemat ca martor al acuzării. Martorii au fost de două tipuri: cei care erau instruiți să susțină varianta Securității și cei care relatau doar scenele de tortură. Fiecare inculpat avea cel puțin doi martori împotriva sa. Părintele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îngrozitor'. Voinea pretinde că Țurcanu a refuzat și în anchetă, și în proces să spună că a susținut o activitate legionară, clamând în schimb că a avut o misiune istorică de îndeplinit pentru Partidul Comunist. Procurorul a încheiat spunând că acuzații nu sunt oameni, că e prima oară când se întâmplă așa ceva în istoria omenirii și a penitenciarelor și că toți acuzații trebuie condamnați la moarte. În cuvântul final, Voinea l-a acuzat pe Țurcanu și a susținut că este o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
decât atât, el a susținut în timpul anchetării sale că a încercat să oprească torturile, dar a fost 'sfătuit' de ofițerii politici să nu se amestece. Rolul acestui proces este greu de intuit. Întrucât nu a fost un proces public, iar acuzații au avut mai degrabă roluri periferice în organizarea și punerea în 1. Ion Pangrate, 'Cum am scăpat din Iad', Arhivele totalitarismului, anul VI, nr. 18/1998, pp. 183-186. scenă a crimelor, pare să fie vorba doar despre răfuieli politice și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
închisori. Al doilea proces al deținuților Pornind de la aceeași lipsă a logicii, comuniștii au organizat, în vara anului 1957, un al treilea proces al vinovaților (al doilea al deținuților), cu scopul de a mai condamna câțiva lideri legionari. În boxa acuzaților au luat loc Valeriu Negulescu, Constantin Oprișan, Dragoș Hoinic, Gheorghe Calciu, Iosif V. Iosif, Aurel Popa, Gheorghe Caziuc și Virgil Bordeianu, iar ca martori au fost aduși supraviețuitorii primului proces: Alexandru Popa, Octavian Voinea, Pafnutie Pătrășcanu, Aristotel Popescu și Dan
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Gheorghe Caziuc și Virgil Bordeianu, iar ca martori au fost aduși supraviețuitorii primului proces: Alexandru Popa, Octavian Voinea, Pafnutie Pătrășcanu, Aristotel Popescu și Dan Dumitrescu. Spre deosebire de procesul lotului Țurcanu, acesta n-a mai putut fi exploatat de comuniști, din cauza opoziției acuzaților. Gheorghe Calciu s-a ridicat împotriva absurdității întregii mizanscene și a denunțat adevărații responsabili pentru demascări: Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Dumitrescu, Marina și Avădanei. Calciu și Iosif V. Iosif au fost cei mai recalcitranți dintre acuzați, iar Dragoș Hoinic a refuzat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
exploatat de comuniști, din cauza opoziției acuzaților. Gheorghe Calciu s-a ridicat împotriva absurdității întregii mizanscene și a denunțat adevărații responsabili pentru demascări: Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Dumitrescu, Marina și Avădanei. Calciu și Iosif V. Iosif au fost cei mai recalcitranți dintre acuzați, iar Dragoș Hoinic a refuzat să vorbească la interogatoriu, pe motiv că sentința a fost stabilită dinainte. Octavian Voinea recunoaște că cedase torturilor și a recitat mecanic varianta Securității. Procurorul arătase printr-o declarație semnată de Costache Oprișan (sub torturi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din 1957 și mărturisește că judecătorul respecta de formă procedurile legale, în sensul că lăsa martorii să vorbească. Sigur, acest amănunt se va dovedi a fi numai de fațadă, întrucât nu s-a ținut cont de afirmațiile acestora, potrivit cărora acuzații din boxă au fost schingiuiți și ei. Un caz special a fost cel al lui Gheorghe Caziuc, care fusese eliberat și apoi rearestat pentru acest proces. Deși între cele două arestări făcuse și un copil, acest lucru nu a contat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
existența precară a Guvernelor, rareori atît de norocoase încît să dureze mai mult de un an (așteptînd ca 1895, inaugurat cu afacerea Dreyfus, să pună vîrf discordiei civice și să slăbească periculos de mult armata franceză tîrîtă, în postură de acuzat, în fața tribunalului opiniei publice din întreaga lume...). În șirul de bombe care zguduiau Parisul în primăvara lui 1894, a lui Vaillant a făcut cea mai mare vîlvă, deoarece îi viza pe parlamentari în augustul lor palat. În fond, a fost
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
general de la Curtea de Casație, Lescouvé, și alta a avocatului general Mornet (același care a venit, deși ieșise la pensie, pentru procesul lui Pétain, Maurras, Laval). Miopia nu-mi permitea să disting nici fețele senatorilor și nici pe cea a acuzatului, al cărui loc ca și cel al avocatului său, Moro Giafferi, o glorie a baroului aflat în partea stîngă a estradei unde stăteau martorii, îmi fusese arătat, cînd intrasem, de către șeful aprozilor. În felul acesta, timp de vreo douăzeci de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nesocotesc autoritățile locale, că mă consider a fi buricul pământului în acel sat, că nu știu să mă comport, că nu știu să lucrez cu masele de oameni ai muncii. Cu mult calm, deși totul clocotea în mine, mă las acuzat și-i cer sfatul asupra modului de a lucra în acel spirit cerut de el. Pe un caz real de la fața locului, dar presupus că s-ar putea întâmpla, îl rog să-mi spună cam ce ar trebui să fac
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
altul nu s-a petrecut. Căci pe tărâmul invenției, acuzatorul se poate mișca mai liber decât strâns în corsetulunei realități consumate. În situația sa - defensivă și constituită exclusiv dintr-un lung șir de carențe -, tot ce poate face mai bun acuzatul este să contrazică partea de invenție a acuzării. Cuvântul nu pare soluția evidentă, el ar putea fi și ar trebui folosit neîncetat în apărare. și totuși, când vrei să te aperi, nu-ul acesta e lucrul cel mai stupid cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu-ul acesta e lucrul cel mai stupid cu putință. E un cuvânt prea scurt, se pierde printre altele și nu-l face pe acuzator să ciulească urechea. La o anchetă, nu-ul e opusul oricărei apărări - dacă, în loc să vorbească, acuzatul spune nu, se cheamă că a și depus armele și că lasă ca acuzația să treacă peste el cu tăvălugul. În afară de asta, cu cât acuzatul vorbește mai puțin, cu atât oferă mai mult timp anchetatorului să-și dezvolte și amplifice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să ciulească urechea. La o anchetă, nu-ul e opusul oricărei apărări - dacă, în loc să vorbească, acuzatul spune nu, se cheamă că a și depus armele și că lasă ca acuzația să treacă peste el cu tăvălugul. În afară de asta, cu cât acuzatul vorbește mai puțin, cu atât oferă mai mult timp anchetatorului să-și dezvolte și amplifice eșafodajul. Să vorbești la o anchetă înseamnă să te ocupi de partea de invenție a acuzării. Ca acuzat, vatrebui să faci abstracție de tine, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
el cu tăvălugul. În afară de asta, cu cât acuzatul vorbește mai puțin, cu atât oferă mai mult timp anchetatorului să-și dezvolte și amplifice eșafodajul. Să vorbești la o anchetă înseamnă să te ocupi de partea de invenție a acuzării. Ca acuzat, vatrebui să faci abstracție de tine, cel din realitate, pentru a te ocupa de tine așa cum apari în invenție, dar fără să te confunzi cu acela. Trebuie să te ții cu strictețe de invenție - nu care cumva să-i depășești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-i până te întrerupe. Să spui mereu nu și să taci în tot restul timpului stârnește furia anchetatorului. Se simte nebăgat în seamă, iar asta-i cam șifonează conștiința de sine. Ce vrea anchetatorul e să-i dea de lucru acuzatului, îitrebuie colaborarea aceluia. Iar acuzatul e bine să-și pună întreaga inteligență la bătaie, intrând în hora discuției, dar totodată ținându-se cu grijă în afara ei și verificând mereu dacă e vorba doar de rumegarea unor mai vechi acuze ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spui mereu nu și să taci în tot restul timpului stârnește furia anchetatorului. Se simte nebăgat în seamă, iar asta-i cam șifonează conștiința de sine. Ce vrea anchetatorul e să-i dea de lucru acuzatului, îitrebuie colaborarea aceluia. Iar acuzatul e bine să-și pună întreaga inteligență la bătaie, intrând în hora discuției, dar totodată ținându-se cu grijă în afara ei și verificând mereu dacă e vorba doar de rumegarea unor mai vechi acuze ori dacă nu cumva i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din Bilke, acuzându-l în fața regelui de rebeliune și participare, alături de Bogdan, la arderea domeniilor. Înainte de a judeca procesul, Ludovic I s-a informat prin oamenii săi despre activitatea lui Crăciun și a fiilor săi. El a aflat, astfel, că acuzații s-au supus totuși ordinului regal și au plecat cu oastea voievodatului lor, împreună cu Dragoș din Bedeu, sub comanda comitetului Andrei peste Carpați. Pentru a nu-i arunca și pe aceștia în tabăra lui Bogdan, el stinge acțiunea și întărește
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Jurații căzuți la sorți: Stănescu T. Nae, N. Crângaș, D. Teodorescu, Gr. Capșa, D. Marinescu Bragadiru, doctor Al. Boicescu, dr. Dumitrescu Marin, Sp. Cazotti, Al. Elefterescu, N.I. Popescu, I. șerbănescu și N. Amira. Din toată lumea aceasta: magistrați, avocați, jurați și acuzați nu mai trăiește astăzi, la 1928, adică după 40 de ani, decât avocatul C. Costa-Foru. Iată cum a fost descoperită crima: Pe la orele 3 după prânz, soții Miulescu venind la domiciliu, au găsit ușa casei deschisă, deși înăuntru trebuia să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fost ministru de Război. Dat în judecată de către Senat, conform legii de responsabilitate ministerială - acuzația e susținută de către comitetul acuzator compus din următorii senatori din di zolvatul Senat liberal: Polizu-Micșunești, președinte, Arapu, Nanu, Grigore ștefănescu, Budișteanu, Vergati și Meitani, membri. Acuzatul e apărat de advocații Danieleanu și Corbescu Matei. Ministerul de Război s-a constituit parte civilă pentru lei 167 000. Avocații ministerului sunt d-nii Vasile Misir și Vasile Brătianu. Prezidează primulpreședinte C. Skina, iar instanța e compusă din secțiunile unite
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lăsând economia să se descurce singură. În cartea sa - „Noaptea totalitară”, Vladimir Tismăneanu explica situația generală creată: „Achitarea foștilor demnitari comuniști nu trebuie să ne alarmeze peste măsură. Într-un regim prezidențial, dominat cu un trecut politic similar cu al acuzaților era perfect previzibil. Adevărul este că această achitare reprezintă o confesiune a veritabilei identități politice a echipei diriguitoare, precum și a realelor ei simpatii și afinități. Pe de altă parte, amânarea reformelor și blocarea tranziției democratice nu pot fi decât opțiuni
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]