7,862 matches
-
ca regățean ce eram, - cam greoi; a doua, că formația lor germană, mă diferenția de ei, pe mine, ca francofil, oricât de legați am fi fost. Dramaturgul I. D. Sârbu, însă, nu știu de ce, cu mandibulele lui dârze de miner scotocind adâncurile, mă întimida... El putea fi feroce, având raierii necruțătoare, ca orice bucureștean. Normal, s-ar fi cuvenit să ne înțelegem. Păstram însă distanța. Fiind el atât de sincer și de agresiv, instinctul îmi șoptea să am grijă... Mai întâi, pe
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
ar fi lipsit energia, entuziazmul, dorința adevărată de a face bine, toleranța, înțelegerea față de oamenii nedreptățiți și intoleranță față de cei ce asupresc. Ne-ar fi dăruit aceeași bunătate necondiționată în cel mai simplu și direct mod cu putință izvorâta din adâncul inimii sale generoase, pentru că așa îi era firea, simplu, discret, firesc, delicat. În aceste vremuri tulburi ar fi rămas același optimist, profund atașat valorilor naționale și ortodoxe, nezdruncinat în credința revigorării neamului nostru astăzi îngenuncheat. Ne-ar fi insuflat în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
al Doilea Război Mondial nu se declanșase încă și nu angrenase țara noastră în vâltoarea cataclismului care a bulversat întreaga Europa. Particularitatea de gandire a lui Cioran nu își trage seva din factorul geo-politic sau istoric al momentului, ci din adâncurile intime ale ființei sale, pe care și-a pus amprenta destinul zbuciumat al strămoșilor lui transilvani, care au suportat jugul străin timp de un mileniu. „Când văd Ardealul, mărturisește el, mi se desfășoară o configurație plastică a unor dureri mute
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fericirea lui. Adaugă câteva din cele mai bune pagini, despre întoarcerea acasă într-un București halucinant, amenințător - și încheie, parcă obosit. (A se citi capitolul lui Gelu Ionescu, din Târziu, de departe..., despre Zen. Acolo, da, acolo se merge în adânc.)
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
Cu Slutica mea socotesc că nu s-a făcut nimic. Rog să cereți înapoierea manuscrisului în dublul său, când vi se va comunica sentința, pe care eu, totuși, nu vreau s-o consider fără drept de apel. Multe salutări din adâncul inimii mele recunoscătoare. Trebuie să știți că de cum vom intra în iunie nu veți scăpa de stăruitoarea mea aducere aminte asupra făgăduinței de a vizita Văratecul. Încă închinăciuni, Sora Irina Lecca Note Originalele celor trei epistole, inedite, se află la
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
banalitatea” și „simplitatea” erau palme aplicate tuturor formelor de mistificare deopotrivă literară și existențială (de aici și nota de frondă a poeziei lui Sociu). În ultimul volum ele reprezintă, însă, închiderea tuturor orizonturilor. Modificarea de nuanță ascunde o mutație în adâncuri. Discursul lui Sociu e „plat” acum nu din nevoia de a dezumfla cutare pretenție metafizică, ci pentru că pune în act însăși aplatizarea sentimentelor și a dorințelor. „Îmi place să aud despre sentimente./ Am avut și eu. Acum am degerături/ și
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
Subit, cât să ne facă pe noi să bem fierea îndoielii. Oh, Mai cu seamă nicicând să nu-și piardă, îndiferent în care din lumi Și indiferent în ce circiumstanțe, infinita ei volubilitate De pasăre; iar atunci când e mângâiată-n adâncul ei Să se transforme în fiară fără să-și lase grația Tot de pasăre; și să continue să împrăștie de jur împrejur Un imposibil parfum; și să-și distileze-n continuare Mierea îmbătătoare; să continue să cânte inaudibilul cântec Al
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
vrăjmășia ucigătoare a urii, iar sfinții au săvârșit minuni ce uimesc pe omul tuturor zilelor. Toate acestea au fost cu putință, fiindcă pronia sau „mâna lui Dumnezeu“ era prezentă în lume. Dar lumea, cu voința ei, s-a cufundat în adâncul păcatului, de unde a trebuit să fie scoasă și omul să fie ridicat pe culmile sfințeniei. S-a întâmplat și aici un miracol: cei înțelepți, cei puternici și de neam ales au fost înfruntați și înfrânți. Dovada ne-o dă istoria
Agenda2005-12-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283516_a_284845]
-
conservare, îmi vine în cap că trebuie să trag semnalul de alarmă și apoi să sar din trenul ăsta, să fug prin lanurile de porumb, lăsînd în urmă rumoare și furie, draga de ea, poezia, mă sapă, mă smulge, din adîncuri și îmi cară ea leșul sus, pe platou, depunîndu-l în poala ierbii plecată dulce de vînt, cum vagonetul trupul mutilat al minerului în brațele disperate ale nevestei. într-un cerc mă-nvîrt, clar, într-un cerc, de miile de fețe ale
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
vârfurile copacilor mulți și distanța de cer diferită e cald afară pesemne ca-n mormântul nestricăciunii cine a mai auzit de un mormânt al nestricăciunii ce taină este aceasta numai cel ce trece prin moarte va ști prin Marea Roșie fundul adâncului primitor ca pod ce freamătă la trecerea ta de la moarte la viață cu frica în spatele tău și cu cutremur în față Treci cum te învață Augustin și Descartes de la o margine la cealaltă și dinspre adânc spre înalt cine a
Așa cum îngerii curg by Theodor Damian () [Corola-journal/Imaginative/10306_a_11631]
-
strălucirile uneori migratoare cu ceea ce este și se numește mirare Rămâi țuț peste măsură... dacă nu înțelegi rostul prăjinei Poză 3 Valeriu Stancu n-a fost inventat el chiar a existat și există... Poetul se plimbă scrutând apele cerul și-adâncul firescului gând prinde în mâini transhumanța virtutea de-a dobândi visul cu oase cu tot... Exilarhul din Babilon este ca vântul captiv și exiguu... Pe palimpsest se reiau urmele cu desuetudine Ce cod urmează veți spune! Poză 4 Gloria e
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
câtă nădejde a intrat David la femeia lui Batșeba, ca aceasta să-l nască pe Solomon. Iubirea e cea cu care David a mângâiat pe Batșeba. Facere O dungă de lumină e marea Dacă o răstorni, ea se revarsă în adâncul tău Femeia spune da, se așează să-i fie mării adăpost Marea se umple de pești O dungă de lumină e marea, un fulger spus de tine lângă ochiul meu, la urechea mea Iar eu spun da
Monica Patriche by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/10481_a_11806]
-
fi ca Iorga, cu pălărie mare și umbrelă, mă gândeam, și foarte înțepat. Uriașul ceas pocnea câte un minut și hârâia cu zgomot. începusem să intru în panică. - Vous ętes Maýa de Romanía? (ce frumos sună!) tună un glas din adâncuri. Faites attention! (continui pe românește în traducere liberă) vedeți să nu picați în nas. Un tânăr blond, deșirat, descheiat la haina sport, cu brațele ridicate, gata să mă prindă. Coborâți! - Pe naiba, nu pot, zbier și eu. Se repezi pe
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
antichitate. - Ăla a fost Hector și era troian. - Hector e unitate de măsură a suprafatei blegule. - Ăla e hectar draga mea. - Mă uimești cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor. - Ăla se numește nectar spun eu oftând din adâncul sufletului. - Habar nu ai, eu știu sigur că era și o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo. - Nu se spune duo se spune duet. - Mă scoți din sărite, cum dracu de ești așa de
Banc misogin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18858_a_20183]
-
Calea bisericii, în cel de-al III-lea mileniu este un drum al plinătății în lucrare, al angajării reînnoite, al căutării Crucii-treime „Până acolo unde pământul,/ De sărutul cerului se ține./ Și parcă cuvântul care ne călăuzește spre noi lumina adâncurilor sale lasă,/ Căci timpul acesta este parcă zbor spre acasă”/. Numai tu ești sfânt, Doamne Dumnezeule, care faci minuni. Tu ești mare. Tu ești nespus de mare. Tu ești preaînalt. Tu ești rege sfânt. Tu ești întreit, Doamne Dumnezeule, unicul
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
vrăjitorul tenebrelor, joacă la zaruri șansele oamenilor, viitorului îi stropește fața cu sânge și durere. A răsărit steaua lui din groapa lumilor apuse și întunecă soarele cu umbre adânci din păcate plânsul loviților de fiarele tiranilor. Pe caii albaștri din adâncul oceanului se ridică spectral umbra arhanghelului scuturând supărat lanțurile ocnașilor și se avântă spre înalturi să elibereze surâsurile din tenebre fulgerând din priviri temnicerul. Referință Bibliografică: Vrăjitorul tenebrelor / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24
VRĂJITORUL TENEBRELOR de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373709_a_375038]
-
stâncile îmbălsămate de spuma-n care m-am născut- O Afrodită-n agonie, tu muritor necunoscut. Mă descompun ca o himeră și nu m-oprește niciun zeu (Hefaistos cioplește fiare pentru zeii din Empireu;) Tu-mi cauți irișii albaștri-n adâncurile de smarald În ochii tăi pasc inorogii, în lacrima lor eu mă scald. Mă-nghite marea și mi-e bine, când valurile mă-nvelesc În incantații anodine și anemone-mi înfloresc Pe umeri și pe brațe goale, unde sărutul ți-
POEME NING PE VEŞNICII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373747_a_375076]
-
era îmbrăcată curat se vedea după fizionomia ei că nu mai consumase alcool de mult, iar ceva din frumusețea ei feminină de altădată se oglindea pe fața ei. În primul moment Mihai se bucură că o văzu de fapt în adâncul ființei îi dusese dorul în tot acest timp, simțea uneori că se sufocă că viața fără ea nu poate avea nici un sens fusese mereu pentru el nu numai o soție ci ca o mamă cei purtase de grijă, se opriră
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
transformându-le din forma viziunii plastice în poezie...cristalizându-o în idei lăuntrice cu o fină precizie. Poeta oferă prin poezia din această carte, compoziții monumentale dar și cu o linie acustică iscoditoare: ( Ou; Să mâncăm un măr; Cântarea cântărilor; Adâncul; Cartea lui Iov; Cameleonul ). ......................................................... ,, Unde-i credința, unde-i neprihana Ce-o cauți ca năuc între jivine ? Cresc coroane și copite iar dojana Ți-e punte spre trăirile de mâine. Un alb de floare-n vis m-a-nmiresmat Și
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Referință Bibliografică: Un cântec printre ploi / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN CÂNTEC PRINTRE PLOI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384783_a_386112]
-
procesele sociale. Nu izbuteam să fac legături între evoluțiile din diferite țări ale lumii. Întoarsă acasă îmi duceam viața umplând pagini întregi dintr-un caiet în care schițam posibile drame și întâmplări ale unor personaje imaginate de mine, purtate în adâncul ființei mele. Îmi duceam viața în perimetrul unei căsnicii normale, netulburată de conflicte casnice sau de evenimente ivite intempestiv. Totul se desfășura cu regularitatea unui orologiu, într-o cadență de netulburat, totul era perfect în regularitatea unei vieți care curgea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
turnul de frișcă roz - Negresco - și în fundal, închizând perspectiva străzii Gambetta, muntele negru pe care noi îl numim în amintirea Brașovului, Tâmpa. Pe toată suprafața sclipitoare a mării nimeni, cât vedem cu ochii. Nici un sunet în afara huruitului misterios din adâncuri: galetele, adică pietrele lustruite și rotunjite de valuri ce înlocuiesc aici nisipurile fine cu care eram obișnuiți aiurea, pe alte maluri, purtate de curenți pe fundul mării izbindu-se între ele; și din când în când țipătul ciudat-neliniștitor ca de
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
mă izbea ca un cuțit de-a dreptul în inimă: Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, vară... De atunci ori de câte ori mi se întâmplă să simt vara vibrând în mine, de la pielea bronzată de pe brațe până la frisonul ce mă străbate până în adâncul ființei mele, mă pomenesc gândind, malgré-moi : Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, vară... și pe dată mi se umplu ochii de lacrimi. Nu de emoție, cum s-ar putea crede, ci...de jenă, de penibilul sentimentalismului pe care numai în
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
aplică pe picior 4) Restul e literatură. Adică a pupat-o pe picior pentru că, în cazul ei, acesta era "instrumentul" rușinii, al vinovăției etc.? Și el o absolvă, astfel, tocmai de rușine, vinovăție etc. Dar atunci, și vă rog din adîncul sufletului, stimate domn, din baierele inimii, să-mi iertați precizia, de ce n-a pupat-o măcar, dacă tot s-a plecat atît de spectaculos "în fața întregii suferințe umane", de ce n-a pupat-o, zic, stimate domn, ca să fie și mai
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
moară/ străveche de apă, pe-un fluviu imens,/ fantastice roate se-nvârt într-o doară/ în singurul, singurul sens”. Cel mai răsfățat cartier al literaturii române, Țicău, devine (la pagina 63) spațiul unei alte situări monahal/ inițiatice; în nebănuitele sale adâncuri, aici s-a retras poetul și s-a închis într-un cerc magic: „m-am scufundat cu tărie pe trepte de piatră/ în mahalaua celestă, Țicău,/ cea mai afundă vâlcea de pe fundul oceanului,/ și am închis somnambulic, eu însumi,/ cercul
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]