1,416 matches
-
coroniță și din frumusețea rochiei roz, în ton cu chipul său diafan. Voia să fie demnă pentru o astfel de ceremonie; s-a abținut să mai plângă, deși, chiar dacă mai voia, nici lacrimi nu mai avea, izvorul de unde se adăpau, secase. Stătea la căpătâiul lui și doar îl mângâia cu privirea și cu mâinile, uneori, pentru a-i mai atinge fruntea și de a mai sta de vorba cu el, în gând. Simțea că sufletul lui este undeva, alături de al
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
prezentul” nostru cel mai sigur! Lumea este mare, nesfârșită numai pentru cei ce nu vor să-i cunoască marginile... A recunoaște forța dușmanului tău înseamnă că ai stofă de învingător! Parfumul florilor plutind în aer - invitația lansată albinelor să se adape din nectarul iubirii... Cine-ți pune scara să te ajute să urci n-o face întotdeauna dezinteresat. Materia primară a împlinirii unui vis este munca neobosită. Leagă prietenie cu oamenii puternici dacă vrei ca drumul pe care te-ai hotărât
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și cu umbra Și mă găsesc la fel de efemeră, Iar inima-mi bucată e de-Alhambra Și forma ei rămâne veșnic sferă. Din palma mea se tot ridică apă, În ochii mei se tot înalță gând, Iar dragostea din inimă-mi se-adapă, Cu foc în apă și cu apa-n foc arzând... Ca o păgână în fața iubirii ce mă-nchină, Mai cad și mă ridic cu inima prea plină De lacrimile blânde de creștină, Ce toată viața ei a jinduit Lumină... Dor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-n vise și în forme diafane cu imaginile-nchise, pot să-ți scriu două romane. pasul tău e înălțare visul ce coboară-n gând, umbra ta, rază de soare ce se joacă pe mormânt. lași ulciorul nopții scrum când te-adapi în ape sfinte din fântâna andaluză. și... îmi ești așa cuminte. dormi pe note de ravel și visezi seraiuri dragi aștepți în colțuri de rai să te fure câțiva magi. sâmbătă, 1 decembrie 2012 cade toamna în pahare cade toamna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Pentru cei fără de mamă, Foarte mult ei o doresc, Că nu au la inimă, Ființa pe care o iubesc! Pădurea La izvorul cristalin, Care curge prin pădure, Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a curmezișul, întocmai ca un polobocel și a căzut într-un lac. Nădăjduia că se va întâmpla ceva
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a făcut veacul la marginea dinspre răsărit a pădurii acesteia. Biet suflet: înfățișarea îi era atît de înspăimîntătoare, încît mamele își ascundeau odraslele din calea lui, ca să nu rămînă speriate pentru toată viața; era așa de urît, încît, după ce se adăpa, nimănui nu-i mai venea să bea de la același izvor în ziua cu pricina. Avea un chip de nerecunoscut: urechile, sfîșiate din rădăcini, atîrnau fără viață peste fața tumefiată; un ochi acoperit complet de o umflătură care-l deformase; celălalt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
te iubea, nu te iubea! Îi strigă În față În timp ce câteva picături Îi stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un puț al durerii. Se adăpa din apa acea amară cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise pe coridor, sughițând În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o aripă de cântec, un plutitor, o husă pe nava de plecare, in voluntar distrusă, de-o să-ți colind. Aproape cu buzele în tine... mâinile izvoarelor de veghe (părinților mei) par două vieți simple, bătrânii din vale, vin seara s-adape cirezile toate, cu bivolii ceții, încearcă să scoale din chivote farmec de veri adunate, doi parmeni, cu albul veghindu-le clipa, se luptă cu spira ce-n jos îi adună și lumpenul tainic, de glod, e risipa lăsându-i în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
unde cântă karma stropită cu arome din matará. Eternul Buddha îmi dezleagă sutra și urc cu gând curat către Nirvana; sunt botezat din nou în Brahmaputracătre Tibet îmi caut caravana. Ploi de martie Răstignit e cerul pe ninsoare, norii se adapă din fântână; tot pândind semințele-n ogoare, cântec vechi, de ploaie, îl îngână. Nu e mult de când s-au spart în cioburi, troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate globuri luminau subțire, mult tihnite. Prea sătui de vifore, de iarnă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se poate Căci fiecare-avem câte-o aripă... Mi-s toamnele plecate la plimbare Mi-s toamnele plecate la plimbare Și nu-ndrăznesc să vină mai aproape; Le-am pus iubirea ta între hotare Ca lacrima din ploi să nu m-adape. Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal, eu floarea ta albastră Trăind prezent, iar lacrima de ieri Am răstignit-o în amurguri stranii Pe-o cruce de ntuneric sideral
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat la apă, Șobolanul compensează, însă-ntr-alte calități: Dă un loc călduț la mâță și, din când în când, o-adapă Cu vreo primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața i se pare roză, tineresc se vrea elanul, Dimineața însorită, poezie-i pare seara. însă-mi pun o întrebare, prevăzând din timp finalul: Ce pățește șobolanul când pisica
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când sufletul mai plânge Atâtea gânduri foșnind de amintiri Când e durerea un soare scăpătat Ca o enigmă sufletul pătrunde Nu mint ochii că el s-a adăpat Din apele uitării fără unde Nu mint ochii, nici ceasul de nisip Când visele mai șerpuie-n perdele Am sa las gânduri să-mi treacă peste chip încet să-mi umple golul vieții mele Să nu uiți Tu niciodată să nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amuzat de posibilitatea unei asemenea mistificări. O sticlă de Ballantines, bunăoară, completă Abrudan, În vervă și el, la curent cu noile tendințe În Artele Focului. Ce păcat, dragă Petre, că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care se lăfăiau În rame sculptate, lângă un izvor din care se adapă un pui de căprioară. I se făcea rău văzând cât de bine puteau trăi unele, În timp ce ea abia Își mai putea opri mâinile să nu i se smulgă din umeri sub greutatea plaselor cu varză, morcovi, cartofi și multă țelină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cum - făcu Getta 2, nu-i țineți tot timpul sub gravitație? — Nu putem, spuse inginerul-șef. Asta ne-ar costa enorm. Îi lăsăm pe sol, ca să zic așa, numai când își fac siesta, o jumătate de oră, și când îi adăpăm. Restul stau în aer. Tovarășe stagiar, faza nr. 2! Tânărul inginer apăsă pe alt buton și, dintr-un colț al imensei platforme, printr-o conductă, țâșniră cocoloașe de tărâțe, coji de cartofi, grăunțe, concentrate, turte de făină de oase etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și coșuri de-o parte și de alta. Caravana nu avea să se oprească doar pentru că se întâlnise cu o femeie singuratică; era nefiresc să oprești turma într-un loc fără apă, în care nu s-ar fi putut nici măcar adăpa. Totuși, Inna s-a apropiat de Iacob, mânându-și măgarul și așezându-se în mers cu un pas în urma lui. Inna nu s-a adresat direct lui Iacob, ci i-a vorbit Rahelei, dar suficient de tare încât să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sănătatea și averea și a și început să-i blesteme: n-avea mult până să afle că nici nu sunt! O, de-am putea adormi ca să ne trezim peste câteva mii de ani. Dar nici tu nu mai poți. Și Adapă (așa îl chema pe babilonian) oftă adânc. - Știi, zise din nou Adapă, eu am călătorit cândva în munții cu cedri numiți Lebanon, lângă satul Baalbek, unde spuneai că te-au adus acei străini. Am văzut lespezile acelea uriașe și m-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mult până să afle că nici nu sunt! O, de-am putea adormi ca să ne trezim peste câteva mii de ani. Dar nici tu nu mai poți. Și Adapă (așa îl chema pe babilonian) oftă adânc. - Știi, zise din nou Adapă, eu am călătorit cândva în munții cu cedri numiți Lebanon, lângă satul Baalbek, unde spuneai că te-au adus acei străini. Am văzut lespezile acelea uriașe și m-am minunat ce putere a putut să le urce sus și să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
păstori și tăietori de lemne. Am auzit cântece și povești plăcute în serile petrecute cu ei. Unele le-am ținut minte și le-am contopit. Am mai adăugat și eu. Acestea mi-au adus hrana cea mai îmbelșugată. Istoria lui Adapă ți-am cîntat-o. Adapă sunt eu, dar nimeni nu știe, decât tu. Eu m-am născocit pe mine. Însă despre Anu am auzit de la acei păstori. Tu mi-ai spus că ai fost prieten cu Anu. Cu atâta mai bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lemne. Am auzit cântece și povești plăcute în serile petrecute cu ei. Unele le-am ținut minte și le-am contopit. Am mai adăugat și eu. Acestea mi-au adus hrana cea mai îmbelșugată. Istoria lui Adapă ți-am cîntat-o. Adapă sunt eu, dar nimeni nu știe, decât tu. Eu m-am născocit pe mine. Însă despre Anu am auzit de la acei păstori. Tu mi-ai spus că ai fost prieten cu Anu. Cu atâta mai bine. Deci povestea mea nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dat Abraam pentru că a vrut să te lingușească, și iată că urmașii lui când te-au văzut fără putere au vrut să ți-l ia. Eu ți-aș spune Etana: sună mai plăcut în Babilon! Trecură câteva săptămâni. Un răstimp, Adapă nu mai vorbi și aproape nici nu mâncă. Noaptea nu dormea decât pe apucate și stătea în fața bordeiului lor, privind cerul înstelat. Auta îl crezu bolnav și-și aduse aminte cu tristețe de mijloacele ușoare de înviorare a trupului istovit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privind cerul înstelat. Auta îl crezu bolnav și-și aduse aminte cu tristețe de mijloacele ușoare de înviorare a trupului istovit pe care le folosea gingașa fiică a lumilor depărtate pe care pământenii o numiseră Maat. Dar într-o dimineață Adapă își trezi tovarășul și-l rugă să se îmbrace și să se spele mai repede ca să vină cu el în piață. Găsiră un loc unde strigătele negustorilor se auzeau mai puțin. Lumea îi recunoscu. Cine nu se grăbea își lăsă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Cine nu se grăbea își lăsă treburile și veni lângă ei să-i asculte. Simțeau după fața celui ce era ceva mai tânăr că poetul lor iubit îi va desfăta azi cu o poveste nouă. Când se strânse lume destulă, Adapă începu să cânte o istorie nouă: despre călătoria lui Etana în cerul lui Anu, pe aripile unui vultur uriaș. Oamenii ascultau cu răsuflarea tăiată. Adapă cînta: - Prietene, vulturul zise Alungă tristețea de pe chipul tău. Vreau să te duc În cerul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lor iubit îi va desfăta azi cu o poveste nouă. Când se strânse lume destulă, Adapă începu să cânte o istorie nouă: despre călătoria lui Etana în cerul lui Anu, pe aripile unui vultur uriaș. Oamenii ascultau cu răsuflarea tăiată. Adapă cînta: - Prietene, vulturul zise Alungă tristețea de pe chipul tău. Vreau să te duc În cerul lui Anu. Să se odihnească pieptul tău Pe pieptul meu, Pune-ți brațele tale Pe aripile mele întinse, Lipește-ți șoldurile tale De șoldurile mele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]