13,375 matches
-
arde să cânte când este necăjit? îi răspunse furnica. -Așa este, ai dreptate, zise păianjenul. -În timp ce discutam, mi-a venit o idee. Nu vrei să mă aștepți? Mă întorc numaidecât. După numai o clipă furnica a revenit la adăpostul păianjenului cărând după ea o frunză verde. Și s-a adresat păianjenului: -Hai afară la aer, hai să respirăm aerul Mamei noastre și să ne bucurăm de viață. Dacă stăm așa, îmbătrânim și murim înainte de vreme. Păianjenul a ascultat furnica
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dacă stăm așa, îmbătrânim și murim înainte de vreme. Păianjenul a ascultat furnica, apoi a întrebat puțin iritat: -Cum să merg? Nu vezi că n-am picioare? -Uite așa bine, te urci pe frunză și eu o să te duc afară din adăpost. -M-ai convins, ești o adevărată prietenă, trebuie să recunosc asta. -Cam târziu, dar te iert, cu o condiție; să nu uiți asta niciodată. -Îți jur, n-o să uit cât voi trăi. Vecino, prietenă dragă, te rog ceva ... -Bine, roagă-mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tine, l-am dus pe el mai întâi și după aceea am venit după tine. -Bine, bine! Atât a mai putut îngâna păianjenul, văzând cât de aspru l-a judecat furnica. Din acea zi, cei trei vecini, ieșeau afară din adăpost cu ajutorul devotatei lor, furnica, unde toate vietățile se zbenguiau în aerul curat, sub cupola albastră a cerului, în lumina caldă a soarelui ce-și întindea razele peste tot. O pasăre micuță a aterizat lângă ei dându-le binețe cu un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acele locuri. Datorită puterilor magice cu care era înzestrată, când ceva sau cineva o necăjea, se transforma într-o fiară fără asemănare. Împreuna mâinile pe piept și trupu-i dispărea într-un fum, în timp ce scotea un urlet de se cutremurau pereții adăpostului subteran în care trăia. După disiparea fumului, trupului i se adăuga o coadă solzoasă care se mișca în continuu, în toate părțile, distrugea tot ce întâlnea în cale. În locul mâinilor apăreau două gheare deosebit de ascuțite cu ajutorul cărora sfărâma tot ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care se scălda într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trebuia să ucidă pe cineva. Atât cât a existat comunitatea, niciunul dintre urieși nu a văzut-o pe Uriteea transformându-se așa cum au auzit. Zeița locuia într-un adăpost sub pământ, loc pe care nimeni dintre locuitori nu-l văzuse, fiindcă nu le era permis să calce prin acel loc. Fiind considerat sacru, era păzit de gărzi foarte bine pregătite ca luptători. Doar Uran avea voie să intre la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
urezi dumneata mie, dar....cu ce fel de gânduri îl cauți pe stăpânul nostru? Oare nu ți-a mers cu spor schimbul de nevoi la târgul de la Paisa? Sau ai alte treburi mai importante de îl cauți chiar aici la adăpost? a întrebat Ilina, pe îndrituitul personal a lui Uran în domeniul schimbului de nevoi din târguri și locuri pentru negoț. -Nimic în legătură cu schimbul de nevoi și bucate, zise răspicat Târgov, după care a făcut o reverență în fața doamnei, dând a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sporul pe care l-am primit în dar la secerat. Înainte de coborârea sfântului soare, la achindii va ține ședințele de ghicit și ascultare. Mai târziu, după ce păsările cerului se vor ogoi la cuiburi, trebuie să vadă pe cei betegi la adăpostul de îmbăiere cu buruieni. Mă întreb dacă nu cumva, mintea mea umblă tranca leuca, pentru că mă doare vătămătura, capul huiește a pustiu, își schimbă locul pe cer stelele sau ce altceva, nu știu, se mărturisi la încheierea cuvântului, doamna Ilina
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iscoditor pe Târgov cu mâinile împreunate la piept. Într-un târziu a decis: -Du te la cel cu darabanaua și spune-i să iasă pe toloacă că-i vrerea mea. Și numai după aceea te ai duce dumneata și-n adăpostul unde slujește Uran... -Prea bine, Mare doamnă! exclamă Târgov, după care se înclină în semn de salut și respect, apoi plecă. -Ce vrei să faci cu arcul, Adela? și-a întrebat Ilina, fiica ei cea mai mare. -Asta! ... a zis
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a răspuns mamei: -Voi merge în zăvoi cu prietenele mele, Verona și Angela. -Grijă mare, fata mea, pentru că după fiecare tufă se poate ascunde un nespălat de barbar. După ce lucrurile cu Adela s-au lămurit, Ilina s-a întors în adăpostul familiei ei, văzându-și mai departe de treburile casei. După ce s-a despărțit de mama ei, Adela a ieșit în mijlocul hudiței și, după ce a încălecat, cu două degete în gură a fluierat după prietenele ei, a dat pinteni calului și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-și mai departe de treburile casei. După ce s-a despărțit de mama ei, Adela a ieșit în mijlocul hudiței și, după ce a încălecat, cu două degete în gură a fluierat după prietenele ei, a dat pinteni calului și a ieșit în fața adăposturilor unde s-au găsit toate odată. -Am sosit! a strigat Angela. -Sunt cu tine, prințeso, a strigat și Verona. Unde mergem? -În partea de răsărit, să învățăm a mânui arcul, a răspuns Adela. -Luăm și caii? a întrebat Angela. -Luăm
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-o să urce pe calul ei, a dat bice calului pentru a scăpa de la încăierare. -Blestemată fie-ți sămânța, sălbatecule! a zis Verona care a venit să dea ajutor Adelei și Angelei apoi împreună în goana cailor au plecat spre adăposturi. Tinerii cu greu s-au adunat de pe jos comentând episodul: -La primul atac o voi căuta pe brunetă pentru a-mi fi femeie și renunț la blondă pentru totdeauna, chiar dacă-i fiica șefului de trib, zise cel care părea a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și le voi arde, ți-am mai spus ... și plesnește odată calul, că până la chindii vreau să pun toți servitorii la treabă. Adela și prietenele ei fugăreau caii de mâncau pământul nu alta, pentru a ajunge cât mai repede la adăposturile lor. Când au ajuns în apropiere Verona a observat și a strigat celor două: -Opriți caii că suntem întâmpinate cu frânghia de către Amar și ne punem gâturile în proțap. -Dar cine este Amar să mă oprească pe mine? zise înfuriată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întâmplarea și după ce a terminat, a durat un timp de tăcere generală. Apoi Uran s-a uitat la Amar și acesta a ordonat fetelor că sunt libere iar celor de față, le-a zis: -După un răstimp veniți toți la adăpostul închinăciunii. Uran urmat de Amar a făcut câțiva pași împreună pe hudiță îngrijorați de vestea proastă ce urma a se înfăptui. -Am primit vorbă bolnavă de la Târgov, precum că la hotare pâlpâie bucluc, îl informă Uran pe Amar. Dacă și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zdrobim dușmanul care ne calcă în picioare de atâta vreme. -Trebuie să înțeleg, viteazule Amar, că ai pregătit o socoteală aparte? Abia aștept să ne întâlnim după închinăciune, zise Uran ca apoi să se îndrepte spre partea de nord a adăposturilor, unde locuia Zeița. În momentul în care zeița Uriteea l-a văzut pe Uran înfățișându-se i-a amintit că cineva nu i se supune nerecunoscându-i autoritatea pe pământ și s-a înfuriat... Cum stătea în picioare și cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
picioare și cu vederea pierdută în neant, ochii i s-au mărit și-a împreunat brațele pe piept iar în jurul corpului i se încolăceau funii dintr-un fum de culoare albastră în timp ce elibera un strigăt animalic de se cutremurau pereții adăpostului, până în momentul în care a dispărut în fumul care o înconjura. Pe moment ce fumul se disipa în pale, a apărut o ciudățenie care nu semăna nici pe departe cu zeița. În partea posterioară avea o coadă acoperită în întregime
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
scotea sunete fioroase. Toate organele compuneau un trup învelit în întregime cu solzi care se scăldau într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trecea pe lângă cineva și era nevoită să ucidă. Făcea pași rari mișcându-și copitele prin adăpost ca și cum s-ar pregăti pentru o confruntare cu cineva de măsura ei. Nu era pentru prima dată când Uran asistă la o asemenea manifestare din partea zeiței, de aceea nu se mișca de la locul unde se afla și aștepta ca starea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cade în genunchi într-un geamăt animalic, fumul albastru îi inundă trupul și, când dispare fumul se zărește stând în genunchi cu capul aplecat înspre pământ zeița Uriteea. În timp ce se ridica în picioare ca apoi să-și plimbe pașii prin adăpost, își trimite privirea spre Uran adresându-se: -Despre ce lucruri ai a-mi împărtăși viteazule Uran ?. -Slavă ție, Zeiță! Primește, rogu-te, prea umilul tău pământean, la vreme de restriște. -Ai încuviințarea mea, viteazule Uran. Dar ce vânt te aduce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu sunt în stare să trăiască demni .... zise cu apăsare zeița Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava calului trebuie aruncată dacă face rană, adăugă cu înverșunare Zeița și se plimba prin adăpost iar Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Uran surprins, s-a ridicat să plece. -Slavă ție, zeiță! -Mergi sănătos, viteazule Uran, și nu uita ce ți-am spus despre cum trebuie să înțeleagă luptătorii tăi viețuirea pe pământ. Uran a dat afirmativ din cap, a ieșit din adăpostul zeiței gândind că nu o dată protectoarea i-a spus: „ trăiești pe pământ, dar nu totdeauna poți trăi fericit”... „iar acei care sunt fericiți, trebuie să plătească un tribut.” După ce Amar s-a despărțit de Uran, s-au înfățișat la el
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai luptătorilor urieși a fost întreruptă de santinela care i-a anunțat prin zgomotul dobei. -Să ne înfățișăm că sosește Marele Uran, a zis Amar și toți trei au îngenuncheat așa cum suna zicerea stăpânlui lor. După ce Uran a intrat în adăpost s-a așezat și a spus: -Viteazule Amar, doresc s-o aduceți de la zdup pe Adela. Câteva minute mai târziu Adela însoțită de doi luptători urieși s-a înfățișat lui Uran. -În această noapte se va da lupta hotărâtoare pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
va arde, tot urul va ști că trebuie să fie pregătit, pentru a întâmpina așa cum a fost învățat să primească moartea din cârca barbarului. Când Amar a terminat de prezentat dispozitivul de luptă, Uran i-a propus să revină la adăpost ca nu cumva Vântul să uite că nu trebuie să se amestece în treburile lor. Numai ce au intrat în adăpost, că un luptător care reprezenta garda lui, se înfățișă lui Uran: -Îngăduie-mi, stăpâne, să mă înfățișez! -Ai îngăduința mea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din cârca barbarului. Când Amar a terminat de prezentat dispozitivul de luptă, Uran i-a propus să revină la adăpost ca nu cumva Vântul să uite că nu trebuie să se amestece în treburile lor. Numai ce au intrat în adăpost, că un luptător care reprezenta garda lui, se înfățișă lui Uran: -Îngăduie-mi, stăpâne, să mă înfățișez! -Ai îngăduința mea, spune! îi ordonă Uran. -Iscoada zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe fiecare minut ce trecea, anunțând că nenorocirea care vine odată cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
urieși cărora le-a luat hainele și așa au putut ajunge în subteran unde erau copiii și femeile în vârstă. Când i-a văzut, Verona l-a recunoscut pe Zedon și a strigat: -Săriți, fetelor, c-a intrat jivina în adăpostul nostru. Îndrăzniți, jigodiilor, să veniți până aici, și a început duelul cu primul care era în calea ei. Pe Zedon l-a luat în primire Adela, iar cel de al treilea se lupta cu Angela. Barbarul a profitat de un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
oblânc a descălecat cu greu din cauza burții. A acceptat provocarea și astfel a început duelul celor doi mari conducători. S-au duelat mult la lumina focurilor care ardeau din belșug pe toată aria de luptă. Când Adela a ieșit din adăpost la suprafață a observat că tatăl ei se luptă cu Zombo, s-a gândit să aducă avantajul confruntării de partea tatălui ei, ridicând capul prințului barbarilor a strigat: -Tată, îți închin capul acestui nenorocit care se pretindea prințul barbarilor. Uran
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]