3,016 matches
-
ar fi ca să mă nasc din nou, din doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi
DE-AR FI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357660_a_358989]
-
e simplă. Când a plouat cu violet, s-a rupt cerul peste grinda dintre lume și adăpost. Atunci a înflorit scoarța iar trunchiul a cedat... „Altă dată o să-mi construiesc casa în ramuri, mi-am zis, acolo mă găsește doar adierea vântului... ce fac însă cu fereastra mea opacă?” Mi-am luat așadar casa și am agățat-o de stele. Răsar în ea, noapte de noapte și privesc copacul în care am stat, rupt în două, cu gândurile pierdute... Trag perdeaua
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]
-
concert amețitor care făcea stâncile să se întrebe dacă nu cumva sunt în pericol de transformare. Avea legătură cu lumea de dincolo de izvoare, își dăruia parcă sufletul presat între file de dor. Era noapte și crez. În vârful ierburilor adormite, adieri sidefii dormeau a veghe colorată în albastru. Frângeau, din când în când, pașii desculți ai timpului. Înfloriseră în sălbăticie, stări paralele cu păduri de cactuși, săgeți mistuitoare ce-și schimbau traiectoria spre derută. “E peticul meu de noapte”, mi-am
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]
-
dacă vremea iar întoarce / Nedumeriri în jurul meu, / Un iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă), ca apoi, în liniștea universală a inițiaților lumii, care din când în când își mai abat cu regret adieri de entități mărețe asupra egoului teluric, să suspine: „Un rai, plăcere este viața - / Nu are cum a fi mai bine” (Și dacă). Conștient de tot ce are să fie poetul-om trăiește nu pentru a fi, ci pentru ideea înălțătoare a
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
anunți când se întoarce! - ordonă ea scurt și-și afundă nasul în hârțoage. „Probabil de atâta muncă, mintea mi-a luat-o razna”! - își zise în sinea sa. A doua zi, pe la orele amiezii, auzi același glas duios ca o adiere de vânt prin părul său proaspăt coafat: - Dacă mă vei asculta, vei ajunge cea mai renumită doamnă de pe planetă, iar soțul tău cel mai de invidiat conducător din lume! - Aoleu! Am crezut c-am scăpat de halucinații! - Nu-s halucinații
XXVII. NĂLUCA ŞI DICTATORUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357750_a_359079]
-
țărmul mării pe care el avea să călătorească. Ochii lui erau ca cerul, ochii ei, ca iarba mătăsoasă...Bărbatul străbătea mările lumii de unde se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți, troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
încins de dor. Cu ochii-nchiși tresare când simte, lin și delicat, pe buze un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt, cu dulcile lui adieri. Din ochi-i verzi că iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate. Vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe. Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt, cu dulcile lui adieri. Din ochi-i verzi că iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate. Vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe. Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea lină îi înlănțuie gândurile, și... urmele pașilor pierdute
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate. Vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe. Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea lină îi înlănțuie gândurile, și... urmele pașilor pierdute în ceață pe cărarea secretă... Pentru fiecare clipă, Câte-o frunză. Pentru fiecare frunză , Câte-un suspin al pădurii. Pentru fiecare adiere, Suspinul inimii Ce-așteaptă împlinire... Referință Bibliografică: Cărarea secretă / Floarea
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea lină îi înlănțuie gândurile, și... urmele pașilor pierdute în ceață pe cărarea secretă... Pentru fiecare clipă, Câte-o frunză. Pentru fiecare frunză , Câte-un suspin al pădurii. Pentru fiecare adiere, Suspinul inimii Ce-așteaptă împlinire... Referință Bibliografică: Cărarea secretă / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 964, Anul III, 21 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
de nori negri apar peste noapte, Muzica îi risipește ușor printre șoapte, Iar acum chiar știu că se poate Să fac un vis să devină realitate. Și simt cum schimbarea vine Tot ce e rau se preschimba în bine, Iar adierea vântului ține Loc de atingeri suave și fine. Briză mării mă poartă pe vise... Plutind ușor pe speranțe atinse. Zburând lin peste tărâmuri cuprinse Între râuri de nori cu raze aprinse. Lumină de aur mă poartă cu dor În locul în
CALATOR de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358664_a_359993]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > O ADIERE Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 501 din 15 mai 2012 Toate Articolele Autorului Un eșec e de-ajuns ca să crezi, Că tot ce-ai acum o să pierzi. Încet în depresie treci... Îți vine să plângi și să pleci
O ADIERE de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358663_a_359992]
-
printre vise căzute, Peste crengi de încredere rupte. Sclipiri de fulgere scurte Te poartă pe cărări întrerupte. Când lumină speranței se stinge Și-o lacrima pe obraz se prelinge... Un zâmbet sincer învinge Tristețea ce-n suflet îți ninge. O adiere te duce departe Printre cristale-nghetate și sparte, De amăgiri și minciuni te desparte Și priviri cu iubire-ti împarte. Referință Bibliografica: O adiere / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 501, Anul ÎI, 15 mai 2012. Drepturi de
O ADIERE de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358663_a_359992]
-
lacrima pe obraz se prelinge... Un zâmbet sincer învinge Tristețea ce-n suflet îți ninge. O adiere te duce departe Printre cristale-nghetate și sparte, De amăgiri și minciuni te desparte Și priviri cu iubire-ti împarte. Referință Bibliografica: O adiere / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 501, Anul ÎI, 15 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Angheluță Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
O ADIERE de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358663_a_359992]
-
continuă... până în zilele noastre! Puțină fericire... Impactul turistic mi-a creat o senzație de bine... fiind entuziasmată de toată experiența trăită. Fusese o zi frumoasă, caldă cu soare din belșug... Peisajele frumoase, muzica pe care o ascultam la walkmen-ul meu, adieri de vânt foarte plăcute, apusul de soare - preferatul meu, toate gustate de la etajul superior al unui „double-decker bus” îmi crea senzația că zbor peste oraș... precum o pasăre. Simțeam că sunt fericită. Uitasem de necazurile create de impactul neprietenos cu
JURNAL LONDONEZ (11) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358626_a_359955]
-
Totuși, la un moment dat, se ridică, se încruntă, își regăsi aerul belicos și ordonă, fără a fi sigur că știe ce spune: - Îmbarcarea, imediat, pe crucișătoarele intergalactice și să pornim în sfânta misiune de salvare a universului! Generalii simțiră adierea damblalelor pe la tâmple. Cine oare îl învățase pe generalisim aceste cuvinte? Că din mintea lui, era imposibil de bănuit că se putea naște așa ceva! Și ce crucișătoare, că toate erau de mult fărâme și le furau nomazii de prin parcurile
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
iau Floarea de cireș Și-o sărut pe petale Eu sărut de fapt Buzele Tale Când iau bobul de rouă În mână Și mă uit la el înfiorat Eu privesc lacrimile Cu care ne-ai spălat pe noi De păcat Adierea vântului Tremurul frunzei Și fulgul de nea Nu sunt decât Mângâierea Ta Doamne Dumnezeule Iisuse Christoase Văzduh de miresme Și chiparoase Câte feluri Dulci și frumoase Ascunse, fără căpătâi, Găsești Tu să ni Te arăți Și să ne mângâi ! -------------------------------------- Ștefan
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
construiește declarații de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Atunci cand noaptea în zi se preface Iar gândul te apasă... întristat, Când somnul de la tine mereu pleacă Spre un tărâm foarte-ndepărtat, Puterea când simți, că te părăsește, Iar gând la tinerețe, lacrima-ți aduce, Deschide fereastră din sufletul curat Adieri de... aripi tristețea să-ți alunge! Toți simțim odată regretele plecării. Trecători suntem pe un plai frumos... Cei ce am știut să iubim vâltoarea Mării unduite cu-al ei val duios, Cei care-am gustat din amarul vieții Știind să
NU PLÂNGE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344646_a_345975]
-
se spune:/ Uite.../ trece pe lângă case/ venind la tine/ pe jumătate gol..." (Mi se spune). Gnoza din versurile lui sunt, în realitate, o comunicare providențială, cauzată de lumina spirituală din adâncul adâncurilor inimii noastre care-i suflă în pânzele versurilor adieri misterioase venite din metafizica Orientului mistic de care autorul este îndrăgostit până la contactul fizic cu el și până într-acolo încât a reușit să realizeze o policromă și trepidantă "Nuntă a cuvintelor", de-a lungul întregului ei ceremonial creativ. De
NUNTA CUVINTELOR , O CAPODOPERĂ CARE POATE SCHIMBA IMPRESIA BRITANICILOR DESPRE VALOAREA CULTURII ROMÂNEŞTI de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350721_a_352050]
-
acasă plopii La noi acasă plopii, tot se duc mai în sus, În lacrimi ne ascund plecarea spre apus. Mi-am pus în geamantan visele frumoase, Și viscol întețit în carne și în oase, În suflet mi-am ascuns micile adieri, Cu noua rugăciune învățată ieri. Râul îmi șoptește, posomorât și greu, Și curg nedumeriri pe trecutul meu. Când capu-mi-ntorc ca să-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură cuvântul. Casa mea sub pleoape-i lumină-n adâncimi, Și cuibul meu
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > UITATE SERENADE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Uitate serenade S-au scuturat și florile tăcerii De mângâirea blândă-a adierii, S-au troienit îngustele poteci, Așteaptă iarăși pe aici să treci. Dar nimeni astăzi nu se mai abate, Niște poeme lungi neterminate Și tot mai părăsită banca șade, Rememorând uitate serenade. Miresme insolite și discrete, Tăcerile călătoresc în cete, Iar
UITATE SERENADE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358796_a_360125]
-
atât de rece În urmă rămân doar amintirile și-apoi marele vid Și doar o lumină acolo în răsărit, unde sufletul o să plece. Memento mori... E moartea...atât de personală...fără rimă Atât de așteptată în rostiri de acatist Simt adierea vântului, sublimă Și nu sunt trist și nu sunt trist... Referință Bibliografică: Cum se moare? / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2260, Anul VII, 09 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CUM SE MOARE? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358788_a_360117]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului POETUL NU MAI VREA . . . Poetul nu mai vrea să plece Din lumea pământească, Acolo în mormântul rece, Știe ce o să găsească. Pustiul veșnic și tăcerea Fără cuvinte, adieri de vânt Pentru a aștepta reînvierea Dar tot mai bine-i pe pământ. Mă lupt să mai trăiesc aici Și să mă bucur de viața Să fiu alături de amici Nu în cripta cea de gheața. Referință Bibliografică: Poetul nu mai
POETUL NU MAI VREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358806_a_360135]
-
avea doar atunci când un anume simț îi spunea că urma să întâlnească un vânat de soi. Ultima oară i se întâmplase asta ... Zgomotul se repetase, însoțit de un fâșâit, pe care altul poate l-ar fi confundat cu efectul unei adieri de vânt. Om!... Stătuse puțin în cumpănă, apoi de undeva din sine cineva îi confirmase presupunerea, țipându-i în urechi același cuvânt: om!... În clipa următoare știuse ce avea să se întâmple și instantaneu se aplecase, strângându-și capul între
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]