1,319 matches
-
avionul cu care va zbura, riscând, astfel, să fie descoperită de adjutant sau de a-i face pe colegii săi jandarmi să plece cu avionul următor. Cruchot sabotează bagajele jandarmilor pentru a-i face pe aceștia să piardă avionul, dar adjutantul o vede în ușa avionului pe Nicole. Cruchot reușește să-l convingă că și-a imaginat. În final, jandarmii ajung la Saint-Tropez, unde sunt salutați de locuitorii orașului, soțiile lor și Nicole. Filmul se încheie cu o scenă în care
Jandarmul la New York () [Corola-website/Science/312917_a_314246]
-
o vede în ușa avionului pe Nicole. Cruchot reușește să-l convingă că și-a imaginat. În final, jandarmii ajung la Saint-Tropez, unde sunt salutați de locuitorii orașului, soțiile lor și Nicole. Filmul se încheie cu o scenă în care adjutantul descoperă că Nicole purta o rochie pe care Cruchot i-o cumpărase în America.
Jandarmul la New York () [Corola-website/Science/312917_a_314246]
-
un veritabil centru internațional, atrăgând atenția întregii Europe. Alături de țarul Alexandru al II-lea, de țarevici și de marele duce Vladimir, au mai locuit la Ploiești Alexandru de Battenberg (viitorul suveran al Bulgariei), cancelarul Alexandru Gorceakov, ministrul de război Miliutin, adjutanți, secretari de stat. S-au dus aici multe tratative cu caracter internațional între țar și principele Serbiei sau domnitorul Carol I (care l-a vizitat în două rânduri pe țar și căruia acesta i-a întors vizita la București). Orașul
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
a servit în Armata Britanică cu gradul de locotenent-colonel. A desfășurat o activitate activă pentru salvarea supraviețuitorilor Holocaustului și în achiziționarea de arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948), comandant de batalion în Brigada Carmel, participând la luptele din nordul palestinei și la ocuparea orașului Nazaret. În anul 1951 este avansat ca
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
39 de regimente. Repartiția ofițerilor decorați pe cele trei clase ale ordinului a fost următoarea: De remarcat că un singur ofițer român a fost decorat cu toate cele trei clase ale ordinului, este vorba de generalul de corp de armată adjutant Constantin Prezan, care a comandat pe timpul războiului Armata de Nord și Marele Cartier General al Armatei României. Cu clasa a doua au mai fost decorați, pe lângă generalul Prezan, doar alți trei generali: Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu și Gheorghe Mărdărescu. Din
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
(n. 17 februarie 1876, Cosereni - d. 11 iulie 1936, Urlați) a fost un politician si adjutant regal, general român și ministru de război. A urmat cursurile primare și prima parte a cursurilor liceale la Buzău și le-a continuat la Colegiul ,Sfântul Sava” din București. Apoi a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie (1896), apoi Școala
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
războiul de reîntregire (1916-1918), cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21 Infanterie. În Primul Război Mondial, a ocupat și funcția de Șef al Secției Informații din Marele Cartier General. Din anul 1919 a devenit general de brigadă, fiind numit adjutant al principelui moștenitor Carol (viitorul rege Carol al II-lea al României), pentru care a fost mai multă vreme unul dintre oamenii de încredere. În calitate de adjutant al Principelului Carol, îl însoțește pe acesta, în 1919, într-o călătorie în jurul lumii
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
din Marele Cartier General. Din anul 1919 a devenit general de brigadă, fiind numit adjutant al principelui moștenitor Carol (viitorul rege Carol al II-lea al României), pentru care a fost mai multă vreme unul dintre oamenii de încredere. În calitate de adjutant al Principelului Carol, îl însoțește pe acesta, în 1919, într-o călătorie în jurul lumii. Între anii 1928-1930 a fost șef al Casei Militare Regale, iar în anii 1930-1931 a fost ministru de război, în Guvernul Iuliu Maniu (1) (14 aprilie
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
la 25 ianuarie. În anul 1859 la 4 mai devine primul general al Principatelor Române, și șef al armatei, în guvernul Constantin A. Kretzulescu (27 martie - 6 septembrie 1859), pentru atitudinea sa unionistă. Iar la 10 iunie este numit prim-adjutant al domnitorului și șef al Statului-major domnesc. La 16 august demisionează din postul de ministru de război fiind în conflict cu domnitorul. În anul 1860, este numit președintele Comisiei pentru Casa de dotație a oastei și membru în comisia Școlii
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
A urcat treptele ierarhiei militare ajungând general, grad cu care a participat la Primul Război Mondial în calitate de comandant al Diviziei a 7-a. 1 noiembrie 1909 - 31 martie 1911 - Șeful Statului Major General al Armatei Române cu grad de General Adjutant. 1913 - Comandantul Diviziei a 9-a Infanterie Mărășești. 1916 - Comandantul Diviziei 7 Infanterie cu grad de General de Brigadă 1917 - 1918 - Comandantul Corpului 5 Armată. În 1920 a încercat să înființeze împreună cu soția sa și alte personalități ale vremii o
Ioan Istrate () [Corola-website/Science/304986_a_306315]
-
a IV-a. Este autorul lucrărilor: "Apărarea contra carelor de luptă și autoblindatelor", "Conducerea tactică a artileriei în războiul de mișcare românesc. Notițele unui infanterist". La patru zile după rebeliunea legionară, la 27 ianuarie 1941, generalul de corp de armată adjutant Iosif Iacobici (cu orientare politică progermană) a fost numit ministru de război. A deținut această funcție până la 22 septembrie 1941, când i-a succedat generalului Alexandru Ioanițiu ca șef al Marelui Stat Major. În această calitate, a elaborat proiectul de
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
intrebat pe Antonescu dacă represiunile îi vizau și pe cetățenii sovietici din Odessa, care nu au fost implicați în niciun fel în atentat. "Da", a răspuns Antonescu, "fiindcă era greu să-i descoperi pe vinovați". Generalul de corp de armată adjutant Iacobici și-a dat, la 20 ianuarie 1942, demisia din funcția de șef al Marelui Stat Major, după o carieră fulminantă. Motivul demisiei era disensiunea între el și Antonescu în problema sporirii forțelor militare ce urmau să acționeze în primăvara
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
fost trecut în rezervă, cu trei ani înainte de limita de vârstă. El s-a simțit ofensat că era încadrat în categoria celor considerați incapabili de a fi înaintați în grad, fiind pensionat cu gradul de general de corp de armată adjutant pe care îl avusese și la începutul războiului. Considerându-se nedreptățit, Iacobici a căutat după 23 august 1944 un fel de reabilitare, precizând că se va retrage imediat din armată după ce i se va fi dat "satisfacție morală“. ""A fost
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
Div. a 3-a Infanterie în dispozitiv, deplasarea unui batalion de care blindate de la Târgoviște spre București, acesta ajungând în Capitală în data de 28 noiembrie 1940, ora 5 dimineața, concomitent cu înlocuirea prefectului poliției Capitalei, Ștefan Zăvoianu, cu colonelul adjutant Pălăngeanu. În data de 28 noiembrie 1940, la orele 12,00 - Ion Antonescu îl numește în calitate de Prefect de Poliție pe Radu Mironovici, Comandant al Bunei Vestiri, colonelul Pălăngeanu nefiind acceptat de Horia Sima. Din comunicatul oficial emis cu această ocazie
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
aviația romana. La cursurile de aviație cunoaște alți tineri piloți, dintre care cu unii va lega o prietenie strânsă: Mariana Drăgescu, compozitorul Ionel Fernic, Constantin Abeles care i-a fost instructor de zbor, pictorul Grigoriță Stoenescu, Traian Demetrescu zis "Popa", adjutantul Chifulescu și alții. Pasionata de aviație, după brevetare Nadia se afirmă ca un pilot valoros. În 1937 reușește deja să-și cumpere un avion personal, un Bucker 131 "Jungmann", pe care îl înmatriculează YR-NAD. Conform politicii statului roman din acea
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
des era cel al căpitanului Candiano Popescu care, călcându-și jurământul militar, a participat la răsturnarea lui Cuza Vodă în noaptea de 11 februarie 1866. Sub guvernul liberal el a fost repus în funcție și în 1880 a devenit chiar adjutant domnesc al lui Carol I. Concluzia lui Eminescu era că prin această numire li se transmitea și altor ofițeri care ar fi intenționat să-și calce jurământul militar că nu trebuiau să se teamă de consecințele faptelor lor. Aceeași influență
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
asupra diviziei rusești, care s-a retras spre est, pierzând 5.000 de morți și răniți și 3.000 de prizonieri, aproape întreg regimentul 105 rusesc. Când a aflat că François i-a atacat pe ruși, Prittwitz a trimis un adjutant să-i ordone lui François să înceteze atacul și să se retragă. François i-a răspuns sfidător adjutantului: „Raportează generalului Prittwitz că generalul von François se va retrage după ce îi va fi învins pe ruși.” În timp ce rușii se retrăgeau, François
Bătălia de la Stallupönen () [Corola-website/Science/323428_a_324757]
-
000 de prizonieri, aproape întreg regimentul 105 rusesc. Când a aflat că François i-a atacat pe ruși, Prittwitz a trimis un adjutant să-i ordone lui François să înceteze atacul și să se retragă. François i-a răspuns sfidător adjutantului: „Raportează generalului Prittwitz că generalul von François se va retrage după ce îi va fi învins pe ruși.” În timp ce rușii se retrăgeau, François i-a urmărit până seara, dar a oprit înaintarea când a întâmpinat foc de artilerie rusesc. Atunci a
Bătălia de la Stallupönen () [Corola-website/Science/323428_a_324757]
-
multor membri ai Academiei Române și a personalităților politice și culturale cum ar fi Simion Mehedinți, I.Gh. Duca - ministrul instrucțiunii publice și cultelor, Alexandru Lapedatu - ministrul cultelor și artelor, episcopul Lucian Triteanu, D.C. Istrati, George G. Mârzescu, I. Onciul, colonelul Anghelescu - adjutant regal, printre cei care au luat cuvântul numărându-se și scriitorul Mihail Sadoveanu, după cum relatează ziarul "Adevărul" din 5 iunie 1928, sub titlul "Pelerinajul Academiei la Mircești" .
Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești () [Corola-website/Science/315937_a_317266]
-
multor membri ai Academiei Române și a unor personalități politice și culturale ca Simion Mehedinți, I.Gh. Duca (ministrul instrucțiunii publice și cultelor), Alexandru Lapedatu (ministrul cultelor și artelor), Lucian Triteanu (episcopul Romanului), D.C. Istrati, George G. Mârzescu, I. Onciul, colonelul Anghelescu (adjutant regal), printre cei care au luat cuvântul numărându-se și scriitorul Mihail Sadoveanu, după cum se relatează în articolul ""Pelerinajul Academiei la Mircești"" publicat la 5 iunie 1928 în ziarul "Adevărul". În partea stângă a mausoleului s-a pus o placă
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
suspiciunile prințului Sturdza prin susținerea fățișa a tineretului intelectual reformist din acele zile și prin opoziția față de regimul "Regulamentului Organic", Kogălniceanu a fost împiedicat să-și finalizeze doctoratul și a revenit la Iași în 1838, unde a primit funcția de adjutant al prințului. În următoarele decenii, el a publicat un număr mare de lucrări, inclusiv eseuri și articole, prima sa ediție a Cronicilor Moldovei, precum și alte cărți și articole, înființând mai multe periodice: "Alăuta Românească" (1838), "Foaea Săteasca a Prințipatului Moldovei
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
(n. 30 martie 1874, Călimănești - d. 16 mai 1953, New York) a fost un militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România. În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 194428 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
stăruitor și cu amorul datoriei sale” (afirma comandantul școlii, mr. Alexandru Averescu). Avansat la gradul de locotenent (1903), a fost elev al Școlii Superioare de Război din București (1904-1905), iar la 4 oct. 1909 a fost avansat căpitan. Ca ofițer adjutant în comandamentul Diviziei 1 Cavalerie, a participat, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, la campania din Bulgaria (23 iun. - 31 aug. 1913). Maior de la 1 apr. 1916, Nicolae Rădescu a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
1 apr. 1917), apoi a fost numit șef de Stat Major la Divizia 2 Cavalerie (1 ian. 1917-1 sept. 1918) și la Inspectoratul Jandarmeriei (1 sept. 1918). Avansat colonel în mod excepțional (1 apr. 1919), la 27 mai 1920 devine adjutant al Regelui Ferdinand, îndeplinind serviciul pe lângă casa M.S. Regina. Pentru serviciul său a primit distincția de „Adjutant Regal Onorific”. Este trimis, apoi, ca atașat militar al României la Londra (iul. 1926-1928), iar la întoarcerea în țară a fost avansat general
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
1917-1 sept. 1918) și la Inspectoratul Jandarmeriei (1 sept. 1918). Avansat colonel în mod excepțional (1 apr. 1919), la 27 mai 1920 devine adjutant al Regelui Ferdinand, îndeplinind serviciul pe lângă casa M.S. Regina. Pentru serviciul său a primit distincția de „Adjutant Regal Onorific”. Este trimis, apoi, ca atașat militar al României la Londra (iul. 1926-1928), iar la întoarcerea în țară a fost avansat general de brigadă (25 mart. 1928) și numit comandant al Brigăzii 4 Roșiori (1928-1929). A fost ajutor al
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]