2,048 matches
-
cei care se confundă cu ea. Secoh se hotărî să facă o ceremonie impozantă. Trei ore mai târziu, rânduri de avioane încărcate de trupe și preoți veniți din capitală brăzdau cerul deasupra drumului de munte care ducea la Templul Zeului Adormit. Gosseyn-Ashargin spera să facă acest drum cu ajutorul distorsorului din apartamentul lui Crang și al Patriciei. Acest lucru nefiind posibil, ceru ca Crang să fie în același aparat cu el. Se așezară unul lângă celălalt. Erau multe lucruri pe care Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
când adăugă: - Va fi un mare privilegiu să fii la Templu pentru o ceremonie așa de importantă - dar nu este oare cu putință ca unii din cei cu echilibru emoțional atât de precar să fie tulburați la apropierea de Zeul Adormit? - Sunt convins, zise Gosseyn-Ashargin, că Zeul Adormit va veghea în persoană ca totul să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să fii la Templu pentru o ceremonie așa de importantă - dar nu este oare cu putință ca unii din cei cu echilibru emoțional atât de precar să fie tulburați la apropierea de Zeul Adormit? - Sunt convins, zise Gosseyn-Ashargin, că Zeul Adormit va veghea în persoană ca totul să se desfășoare așa cum se cuvine. Nu putea să lase să se înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
înțeleagă mai mult din planul său. O lumină orbitoare, ivită din surse invizibile. Preoți, aliniați de-a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță să mai observe încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Zăcea liniștit, conștient de prezența Zeului. Apoi emise un gând: - Mașină? - Da? Răspunsul se înscrise imediat în creier. - Mi-ai indicat că de-acum încolo putem comunica în voie? - Exact. Relația, odată stabilită, este permanentă. - Ai zis și că Zeul Adormit putea fi trezit, dar ar muri foarte repede. - Moartea lui va surveni în câteva minute, răspunse mașina. Datorită diverselor accidente materiale, anumite glande endocrine sunt atrofiate și le-am suplinit artificial funcțiile. În momentul în care se va întrerupe această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
corp a fost supus unor exerciții prevăzute pentru a-i permite să funcționeze când nava ajunge la destinație. Gosseyn respiră profund și zise: - Mașină, mă voi similariza în debaraua de lângă sală. În acel moment, trimite-mi spiritul în corpul Zeului Adormit. Mai întâi fu vidul. Ca și cum conștiința sa era înghițită de o materie absorbantă. Dar acționa sub o tensiune foarte puternică pentru ca această stare să dureze. Avu, în sfârșit, conștiința unei fugi rapide a timpului - și primul său gând țâșni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-o jerbă de flăcări albe, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii în clipa dinaintea morții. Obrajii păstrau chiar o umbră de culoare și, dacă n-ar fi fost distrugerile suferite de trup, ar fi părut însuși Gosseyn adormit, atât de viu îi rămăsese chipul. După o vreme, băgă de seamă că partea de sus a capului era despărțită de restul craniului; calota fusese decupată și apoi repusă la loc. Gosseyn nici nu încercă să verifice dacă creierul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai mult decât suficient ca să vă dea dreptul să vă explicați în fața celor în drept. (Se întrerupse și apoi reluă:) Sunteți gata să vă confruntați cu un detector? ― Sunt gata să fac orice, domnule ― răspunse Gosseyn ― numai să nu fiu adormit. Sunt sigur că înțelegeți de ce. Și detectorul îl înțelese efectiv. Astfel că, în cursul testelor care urmară, mâinile și gândirea nu încetară nici măcar o singură clipă să fie libere. Și încă ce teste! Fuseseră zeci, serii întregi. Pentru cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
plină zi. Aceștia se mișcau, se agitau în somn și mai în fiecare moment câte unul se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele și se culca din nou. Sentinelele se plimbau printre nenumăratele șiruri de oameni adormiți. Mașini zburătoare survolau imensa tabără, patrulând și ținând sub amenințarea armelor lor împrejurimile, părând la fel de neliniștite ca și soldații. Două santinele se apropiară și dispărură chiar prin "fereastra" prin care priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Grosvenor se înfioră, amintindu-și de ordinul pe care-l dăduse oamenilor: Odihniți-vă și dormiți. Acesta era rezultatul: toți oamenii aflați la bordul navei adormiseră. După ce-l trezi pe Korita, Grosvenor ieși în fugă pe coridor. Pretutindeni zări oameni adormiți; cât despre pereți, erau albi, fără nici o imagine! Ajuns pe puntea de comandă, trebui să sară peste trupul căpitanului Leeth, care zăcea pe podea, lângă tabloul de control. Răsuflând ușurat, apăsă pe tasta care dirija fluxul de energie spre scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un întrerupător de circuit în principalul panou de control energetic al navei. Grosvenor se duse să caute întrerupătorul în magazia de înregistrări pe suporturi magnetice și, peste câteva clipe, ieși pe coridor, urmat de McCann. Pe coridor întâlniră numai oameni adormiți. McCann îi privea, mut de uimire. - E greu de crezut că omul poate fi o ființă atât de neajutorată! exclamă el în cele din urmă. - Ba și mai rău decât îți închipui, zise Grosvenor. Când ajunseră în sala motoarelor, Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mici, un pom înflorit, când îi căzură ochii pe tovarășele de drum de pe bancheta de vizavi. O tânără doamnă însărcinată, drăgălașă, care suferea vizibil și își tampona în fiece clipă fața pătată cu o batistă cu margini dantelate, iar alături, adormită, o adolescentă de vreo 14 ani. S-a uitat la florile pomului care rămăsese în urma trăsurii de poștă, și-apoi iar la fată: avea ceva mai fin decât ele. Bărbia nu-i era căzută dizgrațios în piept, cum se întâmplă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l știa, dar nu credea că merita atenția. Pe cât era de limpede că preferința feciorului mergea spre zâna Elisabeta, încărcată cu toate darurile rotunjimilor care-i trebuie unei fete, pe atât de sigur era Alexandru că nu-i ea, fata adormită. Nu credea să fie nici una din cele cinci surori, părea o singuratică. După ce și-a condus de vreo două ori șareta (încă n-avea birjă) pe strada Fântânei, Alexandru a lăsat totul baltă. I s-a părut că uită și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
domnișoara Margulis. Pe Iulia, a spus, conștient că este prima dată că-i rostește numele. Nu fu nevoie de mai mult pentru ca Mișu s-o includă și pe ea pe lista invitaților. Alexandru își alesese o ținută simplă pentru fata adormită, sacou la două rânduri în locul redingotei, și o legătură de gât din mătase mov. Avea un aer de licean întârziat, care nu i venea rău, părul cam lung și mustața erau castanii, cu luciri blânde, în schimb obrajii erau tăiați
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a întins mâna să i-o sărute, avea ochii plecați. Apoi s-a uitat drept la el și el a văzut priviri verzi, de copil. Ea nu știa că e eroina unei lungi căutări, nu știa că e fata lui adormită, iar cu ochii deschiși părea lipsită de mister. O gândise atât de intens cu ochi albaștri, încât nepotrivirea îl irita. Nu aflase până atunci că orice defect joacă, în asemenea cazuri, în favoarea sentimentului. Era, într-adevăr, mărunțică. Și bretonul cârlionțat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fără un cuvânt de rămas-bun. Îl aștepta iarăși Margareta, și i-a făcut bine să fie cu ea întreaga noapte, ca să uite dansul cu Iulia. Margareta râdea prea sonor, abia se abținea să nu-i spună, îl irita. Fata lui adormită ținuse ochii aproape închiși, ca atunci, cu capul într-o parte, și-i amintea extraordinar de tare de drumul în trăsură când o zărise prima oară. Un lucru putuse să vadă: nu semăna cu femeile care suceau și răsuceau mințile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
m-a durut. Nici de scosul măselei nu mi-e frică. De altfel, acum sunt metode, mi-a spus papa, prin care-ți adoarme dintele, îți amorțește falca, și totul e fără chin, chiar dacă pe urmă, când se trezește locul adormit, revine și durerea. Papa m-a lăudat, zice că femeile sunt mai curajoase decât bărbații, în ce privește lupta cu boala. În familie se povestește la toate ocaziile festive cum pe papa l-a întrebat odată un coleg: „Domnule Margulis, ce părere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care îți permitea să veghezi forfota pregătirilor. Mai venise o musulmană în vârstă, cu mâini înroșite și noduroase: Luați copilul de-acolo! zisese. — Ba lasă-l, doar așa o mai vede pe maică-sa. Și chiar o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în ele - tristețea lui Dumnezeu. Omar - împăratul acestor tăceri - stătea ghemuit lângă rezervorul de apă și număra orele până la asfințit. Dar parcă fusese în altă viață. Azi, Omar - cavalerul atâtor neliniști trimise să moară în locuri străine - rămăsese în câmp, adormit, cu fața sub platoșele albite ale norilor... Dintr-odată, în vis, îi țâșni sucul roșu de ash-e anar, care îi fusese ca o supă de nuntă. — Ce știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lacrimi silabice, de colindă. Nichita Stănescu, Ritual de iarnă Atingerea propriului corp presupune siguranță, chiar în momentul stresului sau al flirtării, de pildă. Ținuta poate fi intenționată sau nu. Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiților gutui și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui. Nichita Stănescu, Lună în câmp În tradiția pământului acestuia, dar nu numai, sărutul mâinii este un element de respect pentru părinți, pentru
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
place, Că are pe vino-ncoace; 94 {EminescuOpVI 95} Oacheșă și sprâncenată Și la îmblet alintată - Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
omenie Te-i culca cu bucurie. 58 Păsărică, păsărică, Mută-ți cuibul tău în rugul, Unde-a fi badea cu plugul, 155 {EminescuOpVI 156} Păsărică, mută-ți casa Unde-a fi badea cu coasa. 59 Găsii iarba tăvălită, Pe mândruța adormită. Aș scula-o nu mă - ndur; Se sculă mândra descinsă Ca o luminiță - aprinsă. 60 Mă miram ce-mi place mie Mărul roșu de la vie, Bădița de omenie; Mă miram că ce mi-i drag Mărul roșu pădureț, Bădița cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ciudatul beduin El Oxford și de Cush, solitarul fort Turban, ocupat de turci, spre a-l elibera pe prințul-copil din familia șerifului de la Mecca, Corto participă, poate împotriva voinței lui, la mișcarea tectonică ce străbate Arabia, spre a deștepta energii adormite. Revoluționar care își reneagă condiția, Corto are revelația acestei civilizații afro-islamice ce își are rădăcinile înfipte în solul miturilor păgâne. Ca și autorul Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vechiul lup de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci proviziile au fost pregătite cu grijă) face ca această stare de disperare să fie înlocuită, subit, de sughițuri sonore și de sforăituri puternice, ca de tun. Niciodată adormit, Tintin contempla fețele acestui peisaj care nu încetează să îl fascineze. Spiritul aventurii este treaz și cu fiecare milă cu care se apropie de Bulundi ființa sa se încarcă de un sentiment al întâlnirii cu necunoscutul. Chipurile lui Livingstone și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]