1,462 matches
-
am obligat. Cu tăcerea, cu reproșurile mute, care înainte de a te face să te supui, te întristează. Mă plimbam în jurul vechii săli de sport, a vechilor aparate, a bătrânilor profesori, cu sacul de box și linoleumul dezlipit. Coboram din mașină, adulmecam sudoarea, figurile combatanților, luam pliantele cu orare. Ce să-ți spun, Angela? Obișnuita poveste. Că atunci când eram copil, mi-ar fi plăcut să fiu un campion de arte marțiale, să mă strecor noaptea într-o sală de sport ca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prietene care intrau și ieșeau din apartamentul tatălui său. Poate venise deja timpul să Își ia și el un baston sculptat, cu măciulie de argint? Nina Întrebă: —Ce-i atât de amuzant? Prin fumul de țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am ciocnit pe scări mergea și zâmbea ca o pisică sătulă. Ai avut din Întâmplare o vizitatoare? Fima era pe punctul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
privi rapid titlurile, Întinse mâna și băgă cu grijă ziarul Între sticle, pentru că i se părea că acuși va zbura pe stradă. Bătrânul spuse doar: — Nu. Șoin1. Un câine gri-gălbui se apropie dintr-o parte, umil, cu coada-ntre picioare, adulmecând temător marginea pantalonilor lui Fima care era cam Îngrijorat, nu descoperi nimic interesant și se Îndepărtă cu botul În pământ. E posibil, Își zise Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
slăbise. Ușa de la intrarea spitalului se deschise automat și Alfie văzu cu ce mașină venisem. — Un taxi? zise el șocat. Un taxi condus de altcineva? — Acum vei avea ocazia să vezi cum suferă londonezii de decenii întregi, i-am șoptit. Adulmecă aerul din mașină. —A trecut ceva timp de când a fost curățată, mormăi el. Când taxiul porni izbindu-ne de scaune, înjură sănătos. — Încearcă să ne omoare sau ce? Nu știe că de-abia am ieșit din spital? — Se concentrează asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trap, să stingă singurul și cel din urmă bec îngălbenit de beznă. După el trecu și Moartea, duhnindu-mi în obraji absurditatea existenței și inevitabila catastrofă a grabnicului meu deces în cloaca asta în mijlocul căreia mă învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă însoțea prin întuneric. Prevăzător și inteligent, el susținea existența fluidului spiritual, vorbindu-mi despre masturbația sufletească, de care încercase să mă vindece în atâtea rânduri. Alunecarăm în ulicioara neagră ca un gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cârligul tolbei mele”. ...Ferdinand Sinidis îmi oferi o chiparoasă veștedă, pe care și-o scoase din butoniera de la reverul jachetului. Mi-o dădu simplu și firesc, grav și omenește. Apoi, ca pentru sine: „Mai târziu, mi-a plăcut să adulmec femeile cu părul roșcovan și cu carnea albă. Buzele lor sunt largi și cărnoase, iar mersul îl au legănat. Nu pot să le sufăr îmbrăcate. Îmi place să le văd goale, zburdând ca mânzele, cu tremur în carne, cu icnitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o zi de duminică frumoasă, dar foarte rece, chiar dinaintea Crăciunului, iar Henry făcuse efortul de a sui până În Hampstead și de a-l scoate pe Du Maurier la plimbare peste câmp, după obicei. Erau singuri, cu excepția terierului Don, care adulmeca solul Întărit de Îngheț, cu un aer nemulțumit de puținătatea mirosurilor interesante. Era prea frig pentru a sta pe banca lor favorită - destul de frig pentru ca lumea să patineze pe apa iazurilor. Privind, Du Maurier Își aminti de o Întâmplare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Așadar, scriu despre rușine și despre stinghereala care o urmează șontâc-șontâc. Cuvinte arareori folosite, generate de procesul de recuperare, în vreme ce privirea mea, când îngăduitoare, când din nou severă, rămâne ațintită asupra unui băiat care poartă pantaloni până deasupra genunchilor, care adulmecă tot ceea ce se ține ascuns și care, cu toate astea, a omis să spună „de ce“. Și, în vreme ce băiatul de doisprezece ani este încă luat la întrebări și în felul acesta cu siguranță descumpănit de mine, eu cântăresc, într-un prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost administrate la recuperarea datoriilor - s-au îmbogățit în mine, ca provizii pentru vremurile în care povestitorul de meserie intra în criză de material și cuvintele începeau să-i lipsească. Era de ajuns să las timpul să se întoarcă, să adulmec mirosuri, să sortez duhori, s-o iau din nou în sus și-n jos pe scări, să apăs pe butonul soneriei sau să bat la ușă, mai cu seamă în serile de vineri. S-ar putea chiar ca mânuirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
8,8 și - ca tunar instruit - tunul de pe tanc; de asemenea fusesem deprins, la instrucție, să-mi caut fulgerător adăpost, să răspund la ordine cu Jawoll și să mărșăluiesc în formație; mai târziu am învățat să procur lucruri comestibile, să adulmec pericolul, așadar să-i evit pe „câinii de lanț“ din jandarmeria de front, de asemenea să suport imaginea cadavrelor ferfenițite și a șirurilor de spânzurați; de frică, m-am pișat în pantaloni, am învățat repede să mă tem, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
afirmare. Trăncăneala asta cu un necredincios - câteodată turna, pentru mine și pentru el, câte un păhărel de lichior - îmi amintea de discuțiile purtate în timpul prizonieratului, pe când jucam zaruri cu camaradul meu Joseph, care încercase și el, asemenea unui copoi, să adulmece urma credinței mele pierdute în inima lui Iisus și în Maica Domnului, pierdute încă din copilărie, prilej cu care, încă de atunci, mă familiarizasem cu o duzină de subtilități teologice. Și, la fel ca Joseph în lagărul cel mare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aprins sub bască gându că duminică iera ziua mea dă naștere. Martor Îmi ie și blidu cu empanaditas care dă fieștecare dată madam Aquino Derisi are fineța să mi-l aducă plocon, care a fost moașă la doamna mama. Să adulmeci mirozna la așa delicatețe, care ie așa naționale, și să te socotești ce culturală ie probabil o seară cu milordu dă Zalduendo ie, cum spunem la Burzaco, unu ș-acelaș șoz. Am ocupat prodent loc pă băncuța dân cuhne până când soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am găsit motorul care m-a pus pe pistă. La vremea aceea, pana sa compila, În chip de Istorie panoramică a jurnalisticii naționale, o lucrare plină de merite căreia i se dedica secretara sa. Întâmplător, documentările practice Îl ajutaseră să adulmece clenciul. Cu puțin Înainte de a adormi complet, m-a Încredințat unui prieten comun, Tulio Savastano, președintele clubului Abasto Juniors, la al cărui sediu, aflat În Edificiul Amianto, la colțul format de Avenida Corrientes cu strada Pasteur, m-am deplasat. În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
inspiră teamă. Transmiterea unui astfel de mesaj este cât se poate de justificată. Eu cred că vrea să ne câștige Încrederea, cam la fel cum facem noi, oamenii, cu un câine, de pildă. Îi Întinzi mâna, Îl lași să te adulmece, să se obișnuiască cu tine. — Vrei să spui că ne tratează ca pe niște câini? Întrebă Barnes. Norman Își zise: „Barnes e depășit de situație. Este iritabil pentru că-i este teamă; nu se simte În largul lui“. — Nu, Hal, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
genunilor întrezărite-n brațele CERULUI. OASELE DRAGOSTEI Te-am întâlnit în ploile visului, pășeai în zborul de timp, mi-ai vorbit de inima stelelor și-ai alergat să guști din puterea iubirii. Scările sărăciei te-au mințit și te-au adulmecat în întunericul trist. Locuiam în vraja destrămărilor. Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
albe... Prin prezența ta o veșnicie ar fi fost totul; atunci, sub privirile tale grăbite spre o firească pulbere în care tu alergai cu visele răsfrânte în dragoste; Chipul ei - pentru totdeauna în oglinda unei fântâni cu trupuri sonore ce adulmecă urma spărgătorului de stele. Cineva te-a blestemat și ai putut luneca pe șoapte de fum... Gândurile toate ți se împotmoliseră, Era firesc prin brațele unei iubiri imposibile. Nu mai poți împiedica această irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mârâitul meu supărat, dezvelindu-și dinții egali și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el o trezește dimineața plimbându-și mâna de-a lungul coapselor ei, așa cum mă trezea pe mine, pentru ca ea să se simtă excitată instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
minunat? Karen aruncă un „Bună“, fără să-i Întindă mîna. Se Întîlniseră de șase ori și tot ce obținuse de la ea fuseseră niște pupături caste la despărțire. Loew se așeză lîngă Joan. Joanie Îl măsură din priviri. Probabil că Îl adulmeca, În căutarea semnalmentelor evreiești. — Eu și Ellis sîntem deja buni parteneri de convorbiri telefonice, nu-i așa? — Într-adevăr, zise Loew, punîndu-și În valoare vocea de tribunal. Joan Își termină băutura. — Cum se face că voi doi vă cunoașteți? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întortochea printre pietre râulețul pe care, fără prea mari eforturi, îl puteai sări cu piciorul, dar abia a doua zi sau chiar mai târziu avea să-l sară, pentru că atunci, la început, nu s-a oprit decât o clipă să adulmece miresmele, continuându-și mersul repezit către leagănul foarte vechi, de pe vremea când era mult mai mică decât copiii ei, în care s-a urcat, ea, femeie de 50 de ani, luându-și avânt într-un scârțâit lugubru al fiarelor neunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de lucrurile din jur Îchiar și-a zis, odată, că se poartă de parcă ar fi beată), dar nu se gândea la așa ceva, nu voia să gândească pur și simplu. Ci doar să umble, să vadă, să discute, să asculte, să adulmece. Acesta a fost motivul pentru care nu se afla acasă în dimineața când Andrei Vlădescu a fost dus la spital. Uneori ieșea devreme, desigur, după ora opt, uneori mai târziu, dar înainte ca soarele să înceapă a fierbe. Neauzind nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau cu ciudate frunzulițe aromate pe care nu se știe de unde și le procura, ci bucurându-se chiar de fiecare îmbucătură, așa cum făcea cu lichiorurile aromat-colorate sau cu vinurile pe care le sorbea încet, plimbând lichidul pe palatul gurii, să adulmece și să simtă parfumurile ingenios ascunse. Însă acum nimic din toate acestea n-o mai încânta, poate încă îi mai produceau plăcere Își, în rarele momente în care putea să mănânce ca lumea, i se părea că încă îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
navetist venit la lucru. Orașul încă dormea, s-a plimbat agale pe străzile goale, a privit un timp țăranii care se îndreptau în pas iute spre piață, cu coșuri cu legume proaspete pe umeri, s-a dus în apropierea mării adulmecând boarea sărată și ascultând valurile sparte în dig. Pe plaja pustie, câțiva îngrijitori greblau nisipul umed, speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sunt? întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar a murit. A murit în rachetă. Mi-a spus unchiul Henry. — ei, prefă-te și tu un pic. Așa că Hilary începe să țopăie în patru labe, lătrând vehement, adulmecând stâncile marțiene și scurmând în praf. Face chestia asta vreo două minute. — E tare plicticos. — Gura! Maiorul Gagarin către centrul de control. Am aterizat în siguranță pe Marte și acum caut semne de viață inteligentă. Deocamdată nu văd decât câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i se transformă din nou în șoaptă), am auzit pe căi neștiute că membrii unei familii de vază se pregătesc să înfrunte o pierdere tragică. Mortimer Winshaw se stinge repede. — Păcat. E singurul care s-a purtat frumos cu mine. — Adulmec revolte. Adulmec frământări. Cunoști la fel de bine ca mine natura sentimentelor lui Mortimer față de familia lui. Dacă lasă un testament, s-ar putea să conțină câteva surprize urâte pentru ei; și, desigur, dacă va exista o înmormantare, va veni și Tabitha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]