2,458 matches
-
care le marchează: „Când mă privesc într-o fântână / Îmi văd și soarta, uit de mine.” (L. Blaga) șcând - circ. temp.ț „De prin adâncul nopții vin cocorii Pe care i-am văzut plecând.” (T. Arghezi) șpe care - compl. directț Adverbele și pronumele relative își pierd capacitatea de a realiza funcții sintactice numai odată cu convertirea lor în conjuncții: El vorbește cum a învățat. cum: adverb - element de relație: subordonare funcția sintactică - circumstanțial de mod în propoziția subordonată Cum vorbește foarte prost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adâncul nopții vin cocorii Pe care i-am văzut plecând.” (T. Arghezi) șpe care - compl. directț Adverbele și pronumele relative își pierd capacitatea de a realiza funcții sintactice numai odată cu convertirea lor în conjuncții: El vorbește cum a învățat. cum: adverb - element de relație: subordonare funcția sintactică - circumstanțial de mod în propoziția subordonată Cum vorbește foarte prost, nimeni nu înțelege nimic. cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără funcție sintactică în propoziția subordonată Pronumele relative își abstractizează funcția relațională numai în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul. după ce: locuț. conjuncțională: element de relație: subordonare fără funcție sintactică b. prin dezvoltarea și a unor relații sintactice de coordonare, incompatibile cu funcția relațională a adverbelor și pronumelor relative: A plecat și nu s-a mai întors. Nu s-a dus la Padova, ci la Veneția. Din punctul de vedere al structurii, în limba română există trei categorii de conjuncții: • simple: că, ci, dacă, dară, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frecvent în complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul, mai ales când funcționează ca predicat, într-o opoziție categorială de tip sintactic: negația, modalitatea, aspectul, temporalitatea. Ocupă această poziție funcțională: - adverbe de negație: nu, nici: „Nu lua în seamă cântecele grele / Cu care turbur liniștea de-apoi.” (T. Arghezi) - de modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
grele / Cu care turbur liniștea de-apoi.” (T. Arghezi) - de modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să puie mâna pe mine!” (I. Creangă) Observații: Aceste adverbe exprimă foarte frecvent în mod redundant „irealul” concomitent cu semiauxiliarul de modalitate a fi: Cuprins de amețeală nu mai știam unde mă găsesc, și cât pe ce erai să mă prăpădești.” (I. Creangă) „...A venit un zburător / Și strângându-l
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri”. (M. Eminescu) „A mai venit de-atuncea să v-asculte, Voi, plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T. Arghezi, p. 68) Observații: Când face parte dintr-un predicat de formă negativă, adverbul mai semnifică încetarea unei anumite acțiuni, stări: „Și, goală ca de suflet, tristă, țara Nu mai găsește, parecă,-nțeles” (T. Arghezi, p. 263) - verbe semiauxiliare (de modalitate, temporalitate, aspect): „ - Trebuie să-i fie mai cald acolo, zic eu și trec
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întoarcă niciodată.” (N.D. Cocea, p. 270) „De la o vreme-ncoace, suspecții, strânși grămadă, De osteneli și foame sunt slabi și stau să cadă.” (T. Arghezi, 152) În afara acestor unități lexico-gramaticale, care intră în structura predicatului, există mai multe categorii de adverbe care rămân în afara realizării unor funcții sintactice. Se disting între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
grămadă, De osteneli și foame sunt slabi și stau să cadă.” (T. Arghezi, 152) În afara acestor unități lexico-gramaticale, care intră în structura predicatului, există mai multe categorii de adverbe care rămân în afara realizării unor funcții sintactice. Se disting între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe care rămân în afara realizării unor funcții sintactice. Se disting între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni și unde-am croit-o la fugă spre Humulești, uitându-mă înapoi.” (I. Creangă), „Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o haraba
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” (M. Eminescu) • adverbe-regim; situează într-un anumit regim stilistico-semantic termenii pe care îi însoțesc și care pot avea orice natură morfologică (verbe, adverbe, adjective, substantive, pronume); ele indică: aproximația (cam, aproape, aproximativ), restricția (măcar, numai, doar), identitatea (tot, chiar), aparența (parcă), sublinierea (mai ales, în special, tocmai) etc.: „După cum vezi eu și ca dușman tot prieten ți-am rămas, deși m-ai umilit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sublinierea (mai ales, în special, tocmai) etc.: „După cum vezi eu și ca dușman tot prieten ți-am rămas, deși m-ai umilit așa de adânc.” (G.M. Zamfirescu, p. 283), „Vede-un tânăr chiar alături.” (M. Eminescu, I., p. 103) Aceleași adverbe pot preceda și propoziții, mai ales purtătoare de funcții sintactice: „Dar greutatea este uneori un îndemn mai mult pentru încercare și tocmai când nu există încă siguranța principiului, stabilirea este cu atât mai de trebuință.” (T. Maiorescu, p.417), „N-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
principiului, stabilirea este cu atât mai de trebuință.” (T. Maiorescu, p.417), „N-apucasem încă bine să mă vâr în apă, când iată că, tot dincotro venisem eu, zăresc, din depărtare, că vine și se îndreaptă (...) d. Arsene.” (C. Hogaș) • adverbe (locuțiuni adverbiale) de modalitate; exprimă atitudinea subiectului enunțării față de conținutul semantic exprimat prin predicat, cel mai adesea, sau prin termeni care realizează alte funcții sintactice: poate, firește, desigur, fără-ndoială, cu siguranță etc.: „Probabil că cei mai mulți dintre spectatori n-au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adesea, sau prin termeni care realizează alte funcții sintactice: poate, firește, desigur, fără-ndoială, cu siguranță etc.: „Probabil că cei mai mulți dintre spectatori n-au înțeles și în sală s-a făcut din nou liniște.” (M. Eliade). Când se circumscriu verbului-predicat, adverbele poate și pesemne îl preced în mod direct sau prin intermediul conjuncției că sau să: „Poate-am visat ceva rău și-am uitat”. (N. Labiș, 167) „Și poate că nici este loc / Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
visat ceva rău și-am uitat”. (N. Labiș, 167) „Și poate că nici este loc / Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc / Străbătător durerii!” (M. Eminescu, I, p. 185) Observații: Când sunt urmate de conjuncție, aceste adverbe sunt considerate în diferite studii de specialitate adverbe predicative. Pe această poziție se situează și G.A. (Vezi ediția a II-a, 1966, vol.I, p. 318; vol.II, p. 97). Poziția rămâne în esență aceeași și în noua ediție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
167) „Și poate că nici este loc / Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc / Străbătător durerii!” (M. Eminescu, I, p. 185) Observații: Când sunt urmate de conjuncție, aceste adverbe sunt considerate în diferite studii de specialitate adverbe predicative. Pe această poziție se situează și G.A. (Vezi ediția a II-a, 1966, vol.I, p. 318; vol.II, p. 97). Poziția rămâne în esență aceeași și în noua ediție a Gramaticii Academiei (2005), integrată doar în perspectiva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se situează și G.A. (Vezi ediția a II-a, 1966, vol.I, p. 318; vol.II, p. 97). Poziția rămâne în esență aceeași și în noua ediție a Gramaticii Academiei (2005), integrată doar în perspectiva înțelegerii diferite a predicației. Adverbe precum poiate,firește,negreșit etc. sunt predicate în condițiile prezenței conjuncției că/să ( Negreșit că va pleca.), cu două deosebiri: sunt predicate adverbiale (vol.I, p.594, vol.II, pp.249-251), anulându-se, în felul acesta distincția predicat verbal/predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicate adverbiale (vol.I, p.594, vol.II, pp.249-251), anulându-se, în felul acesta distincția predicat verbal/predicat nominal,din edițiile precedente; au în același timp și rol de modalizare. În același timp, sub aspectul inventarului, prin exemple conținând adverbul aproape ( Aproape că începe să plângă.) pare a se deschide drum spre interpretarea în același mod și a altor adverbe: Mai să nu te recunosc., Cât pe ce să nu te recunosc., ceea ce ar întări îndoiala privind caracterul lor predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din edițiile precedente; au în același timp și rol de modalizare. În același timp, sub aspectul inventarului, prin exemple conținând adverbul aproape ( Aproape că începe să plângă.) pare a se deschide drum spre interpretarea în același mod și a altor adverbe: Mai să nu te recunosc., Cât pe ce să nu te recunosc., ceea ce ar întări îndoiala privind caracterul lor predicativ. Incapabile prin însăși natura lor să actualizeze într-un enunț predicația, adverbele de modalitate nu pot intra în relație de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spre interpretarea în același mod și a altor adverbe: Mai să nu te recunosc., Cât pe ce să nu te recunosc., ceea ce ar întări îndoiala privind caracterul lor predicativ. Incapabile prin însăși natura lor să actualizeze într-un enunț predicația, adverbele de modalitate nu pot intra în relație de interdependență cu un subiect (propoziția pe care o preced este interpretată ca subiectivă) și, deci, nu pot constitui nucleul predicațional al unui enunț. Întrebuințate singure, ele pot reprezenta enunțuri neanalizabile, în planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încântat! - Firește.” (I.L. Caragiale) sau în planul subiectiv, printr-o relație de incidență: „Obișnuit cu mirosurile ierbii în floare, s-a speriat, firește, de mirosul de carne arsă.” (O. Paler, Galilei) Când, însă, preced verbe-predicat (sau componente ale predicatului) aceste adverbe sunt expresie a modalității, categorie sintactică prin care se exprimă atitudinea subiectului enunțării față de obiectul enunțării: conținutul semantic al enunțului. Sintagmele formate dintr-un adverb de modalitate și un verb sunt adesea sinonime cu sintagme modale morfologice; enunțul Poate că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de carne arsă.” (O. Paler, Galilei) Când, însă, preced verbe-predicat (sau componente ale predicatului) aceste adverbe sunt expresie a modalității, categorie sintactică prin care se exprimă atitudinea subiectului enunțării față de obiectul enunțării: conținutul semantic al enunțului. Sintagmele formate dintr-un adverb de modalitate și un verb sunt adesea sinonime cu sintagme modale morfologice; enunțul Poate că a plecat., de exemplu, este sinonim cu prezumtivul perfect Va fi plecat.9 Dintre celelalte unități lexico-gramaticale, în limba română contemporană, nu realizează funcții sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exemplu, este sinonim cu prezumtivul perfect Va fi plecat.9 Dintre celelalte unități lexico-gramaticale, în limba română contemporană, nu realizează funcții sintactice pronumele de întărire, cu valoare adjectivală, și uneori pronumele personale. Rolul adjectivului de întărire în enunț este asemănător adverbului de modalitate tot sau chiar: subliniază sau fixează identitatea cu sine însuși a conținutului semantic al termenului (mai ales pronume personal, dar și substantiv) pe care îl însoțește: „Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte pronume, mai ales dacă trimit spre o realitate umană. Formele lungi, accentuate, ale pronumelui personal reprezintă cel mai adesea o întrebuințare emfatică: „Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.” (M. Eminescu) Complementul reluat este însoțit adesea de adverbul și: „Matei ar fi vrut să-l facă și pe el tâmplar...” (E. Barbu, p. 135) Substantivele, în schimb, aduc concretizarea lexical-semantică a funcției sintactice realizate și prin forma scurtă a pronumelui: „Ia eu fac ce fac de mult Iarna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se află într-un raport de intercondiționare: Intru în codru./ Ies din codru./ Trec prin codru. Limba română recurge la patru categorii de elemente relaționale: a. prepoziții (și locuțiuni prepoziționale), b. conjuncții (și locuțiuni conjuncționale), c. pronume (adjective) relative, d. adverbe relative. a. Prepoziția. Marchează dezvoltarea sintactică a unor coordonate semantice. Realizează și exprimă relații de dependență în interiorul propozițiilor: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) Preced pronume (adjective) și adverbe relative în exprimarea relațiilor de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c. pronume (adjective) relative, d. adverbe relative. a. Prepoziția. Marchează dezvoltarea sintactică a unor coordonate semantice. Realizează și exprimă relații de dependență în interiorul propozițiilor: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) Preced pronume (adjective) și adverbe relative în exprimarea relațiilor de dependență în frază: „De cel ce-am fost azi mă desparte / Ceva ca un troian ori ca un nor.” (N. Labiș) „De unde ești revino iarăși, / Să fim singuri!” (M. Eminescu) Sub aspectul structurii, prepozițiile se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]