1,552 matches
-
1955, prin decret Nr. 384 i-au conferit "Medalia Muncii". A fost ca o încununare a succeselor dobândite ani de-a rândul. Soția sa, Reveca Pascari a lui Archip i-a fost mereu alături, sprijinindu-l cu multă atenție și afectivitate. În zorii fiecărei dimineți, era trează pentru a pregătii caii și căruța, pentru ca soțul ei să poată ajunge la timp pe tot traseul, cu poșta. Pasiunea pentru scrisori, colete, ziare, telegrame a soțului a molipsit-o într-o foarte mare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în orațiile de nuntă și în basme, unde fecioarele „sălbăticite” în sacru sunt găsite și reintroduse în social de prinț. Virtuozitatea excepțională a cântecului intonat plângând este un semn al inițierii încheiate și un semnal pentru mirele deja consacrat social. Afectivitatea extremă a muzicii fetei (jalea, lacrimile abundente) reprezintă forme simbolice ale suferinței inițiatice, ce reiterează modelul sacru al creației înseși. În unele colinde cântecul redă dorul fetei de familia sa, ceea ce corespunde smulgerii bruște din mediul infantil: „Ce cânți fiico
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acest punct de vedere, Amintiri din copilărie reprezintă un document uman foarte important, deoarece eternizează copilăria autorului. Marele povestitor reînvie o epocă cu oameni și întâmplări verosimile, o lume a tradițiilor, un sat arhetipal cu o aureola inconfundabila, evocata de afectivitatea scriitorului. Scriind, Creangă se construiește pe sine și de la acest grad de identificare începe să se făurească, tipologic, un fundal complex, un spectacol ce poartă pecetea autenticității. Universul operei lui Creangă, cuprinde povești ( Soacra cu trei nurori, Capră cu trei
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
eminescian, pe care o dezbătuse într-un studiu precedent. Comentariul său este acum de orientare stilistică și pune accent pe modul de constituire a monologului dramatic, subliniind faptul că "prospețimea și ineditul monologului" rezultă din "combinarea rafinată a registrelor imaginarului, afectivității și cugetării". Pentru a concluziona că "monologul romantic eminescian este dramatic, iar ființa care-l exprimă are conștiința celorlalte instanțe enunțătoare" și îl găsim "în primul rând în poezia cosmică și mitologică, dar și în poezia iubirii". În fine, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pasiv", adică, un fel de "îndărătnicie în a se comporta altfel de cum pretinde mediul familiar sau cel social". Urmează: "Narcism sau narcissism întovărășit de o serie întreagă de tulburări afective cu sau fără devieri, cari duc la o pareză a afectivității față de toate impresiile ce-i vin din afară". Bolnavul prezintă "scindări și alterări de personalitate" cu forme de "nesiguranță de sine"; apare "reactivarea lumii infantile și proiecția ei în realitatea actuală, cu care se amestecă și se confundă"; sunt prezente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai largă decît activitatea școlară, ci mai ales că ea își propunea să ia în considerare gusturile și interesele tinerilor, că le oferea prilejul unui contact mai de durată cu natura, că urmărea nu numai cultivarea inteligenței, ci și a afectivității, a voinței (curaj, îndemînare, promptitudine în luarea deciziilor) (6, pp. 996-997). Toate acestea constituiau încă o formă de manifestare a reacției epocii față de caracterul intelectualist al școlii tradiționale. 1.4. Constituirea unei științe despre copil "paidologia" Pedagogia secolului al XIX
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu cerințele vieții generale a societății. Cum viața socială cunoaște, în concepția sa, două aspecte unul spiritual și altul material -, individul urmează să fie format în vederea participării la fiecare dintre ele. Manifestarea în domeniul vieții spirituale presupune dezvoltarea intelectului, a afectivității și a voinței; în vederea participării ființei umane la viața materială a societății, procesul educației cuprinde pregătirea pentru o profesie. De aici propunerea sa de a se introduce lucrul manual în liceu. În condițiile unei educații dominant teoretice, practicate în primele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și de formalism care anula orice intenție pozitivă. "Depășirea" intelectualismului herbartian, spre care aspira Găvănescul, consta în propunerea unor modalități didactice menite să contribuie la antrenarea integrală a activității psihice a copilului. Dacă dobîndirea cunoștințelor stimula intelectul, "humanismul" se adresa afectivității, după cum lucrul manual, prin formarea deprinderilor practice, angaja viața vocațională. Întreita activitate psihică nu era însă simultană, ci succesivă, iar procesul dobîndirii cunoștințelor nu urma altă cale decît tot cea herbartiană (receptarea faptelor, generalizarea, aplicarea acestora în practică). Ion Găvănescul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihanaliza, pentru prima oară se tinde a se constitui o psihologie veritabilă. Înainte de psihanaliză, psihologia s-a situat mereu fie dincoace, fie mult dincolo de omul concret" (Le mythe de l'antipsychanalyse, 19, p. 20). Întemeiat pe cercetările sale, Freud considera afectivitatea ca un factor esențial al vieții cotidiene, uneori depășind în importanță rolul inteligenței. "Argumentele care nu au drept corolar faptul de a emana de la persoane iubite nu vor exercita nici cea mai mică influență în viața majorității oamenilor" (20, p.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al vieții cotidiene, uneori depășind în importanță rolul inteligenței. "Argumentele care nu au drept corolar faptul de a emana de la persoane iubite nu vor exercita nici cea mai mică influență în viața majorității oamenilor" (20, p. 360). Această prețuire acordată afectivității în relațiile interumane cu implicații în plan educațional îl determină pe psihologul american G. W. Allport să-l includă pe Freud printre teoreticienii iraționaliști (22, p. 262), chiar dacă psihanaliza își propune conștientizarea și stăpînirea instinctelor. Aplicarea psihanalizei la pedagogie a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că angajarea copilului în însușirea culturii s-ar datora unui astfel de... "complex". Aplicarea cea mai largă a psihanalizei în domeniul pedagogiei se realizează la nivelul relațiilor profesorilor cu elevii. Succesul activității educaționale este direct dependent de caracterul și intensitatea afectivității prin care elevii se simt legați de profesor. Relația profesor-elev își are rădăcina în afectivitatea inconștientă a profesorului (22, p. 172). Să nu uităm că procesul educativ presupune în viziune psihanalitică întîlnirea a două... inconștienturi, fiecare împovărat de pulsiunile, refulările
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai largă a psihanalizei în domeniul pedagogiei se realizează la nivelul relațiilor profesorilor cu elevii. Succesul activității educaționale este direct dependent de caracterul și intensitatea afectivității prin care elevii se simt legați de profesor. Relația profesor-elev își are rădăcina în afectivitatea inconștientă a profesorului (22, p. 172). Să nu uităm că procesul educativ presupune în viziune psihanalitică întîlnirea a două... inconștienturi, fiecare împovărat de pulsiunile, refulările, represiunile și angoasele sale. Pentru ca această întîlnire să nu blocheze, ci să deschidă posibilitatea dialogului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
multă încredere în sine, mai multă rezistență în lupta cu obstacolele inerente vieții. Dar nu putem fi de acord cu ideea că aceste relații sînt derivate numai de tendințe inconștiente. După cum s-a văzut, teoria afectivă a învățării subordonează comunicarea afectivității. Ar exista deci o "înțelegere" afectivă înaintea uneia raționale. Or, chiar dacă inițial relațiile țin de afectivitate, ele se modelează după celelalte activități școlare, după satisfacția sau insatisfacția pe care acestea le oferă cuplului profesor-elev. Este pozitivă deci semnalarea rolului pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fi de acord cu ideea că aceste relații sînt derivate numai de tendințe inconștiente. După cum s-a văzut, teoria afectivă a învățării subordonează comunicarea afectivității. Ar exista deci o "înțelegere" afectivă înaintea uneia raționale. Or, chiar dacă inițial relațiile țin de afectivitate, ele se modelează după celelalte activități școlare, după satisfacția sau insatisfacția pe care acestea le oferă cuplului profesor-elev. Este pozitivă deci semnalarea rolului pe care-l joacă afectivitatea în procesul educațional; nu putem rămîne la convingerea că acesta este dominat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o "înțelegere" afectivă înaintea uneia raționale. Or, chiar dacă inițial relațiile țin de afectivitate, ele se modelează după celelalte activități școlare, după satisfacția sau insatisfacția pe care acestea le oferă cuplului profesor-elev. Este pozitivă deci semnalarea rolului pe care-l joacă afectivitatea în procesul educațional; nu putem rămîne la convingerea că acesta este dominat în mod fatal de inconștient. Psihanaliza vine și pe o cale mai directă în întîmpinarea educației, și anume oferind educatorului metoda psihanalitică de cunoaștere a elevului, de pătrundere
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
occidentală a făcut cunoștință cu psihologia socială americană și anume cu teoria grupurilor dinamice a lui K. Lewin și sociometria lui. J. L. Moreno, la care se adăugau contribuțiile psihiatrului Carl Rogers. Toți aceștia insistaseră asupra relațiilor interpersonale, asupra rolului afectivității și a absenței din grup a unei puteri autoritare. După cum s-a sesizat, educația nouă făcuse din libertatea de manifestare a copilului unul din principiile sale fundamentale; educatorului îi revenea sarcina de a organiza doar mediul care să înlesnească procesul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în acea vreme behavioristă și freudiană -, dar apropiată celor elaborate de Fromm, Adler și Maslow (26 bis, p. 245). Desfășurîndu-și prioritar cercetările pe o anumită categorie de oameni veterani de război (1939-1945), copii handicapați psihic, persoane cu probleme în planul afectivității, sau copii cu dificultăți de învățare Rogers și-a dezvoltat o anumită teorie asupra ființei umane și a devenirii ei. A lucrat la mai multe universități unde a predat psihologia punîndu-și în aplicare propria teorie asupra învățării. Problemele de psihologia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aspectele profesiei pentru care a optat, și a ajuns la concluzii limpezi și plauzibile. Învățătorul, asemeni unui vraci, vindecă neștiința, luminează mințile copiilor și pune bazele personalității acestora în curs de formare, înzestrându-le și dezvoltându-le intelectul, îmbogățindu-le afectivitatea și modelându-le caracterul. Trăsăturile personalității copilului se construiesc în grupul stabil și divers, așa cum este clasa de elevi, care însumează individualități cu o varietate de dotări native supuse unor influențe colaterale ocazionale sau constante, în acel complex de înrâuriri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Căci, în ordinea aceasta, indiferența nu poate însemna decât fie nepricepere sau apatie fie ipocrizie și abilitate. Nu pot de asemenea să nu țin seama că, în toate lucrurile aceste, ceea ce pare decisiv e dispoziția psihică și morală a fiecăruia, afectivitatea sa, forma și direcția acestei afectivități. Antisemitizmul trăiește mai ales afectiv, ca pasiune, ca antipatie, ca repulziune. Doctrina lui (când se face cunoscută uneori, când încearcă a se face cunoscută), nu e decât o apologie a acestor tendințe afective, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poate însemna decât fie nepricepere sau apatie fie ipocrizie și abilitate. Nu pot de asemenea să nu țin seama că, în toate lucrurile aceste, ceea ce pare decisiv e dispoziția psihică și morală a fiecăruia, afectivitatea sa, forma și direcția acestei afectivități. Antisemitizmul trăiește mai ales afectiv, ca pasiune, ca antipatie, ca repulziune. Doctrina lui (când se face cunoscută uneori, când încearcă a se face cunoscută), nu e decât o apologie a acestor tendințe afective, o legitimare a lor. O justificare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mișcări afective 1, Jurnalul ne permite să vedem cum Ignațiu însuși practica acest lucru în fiecare zi notând ceea ce observa că se petrecea în sufletul său. Scriitura ignațiană se naște dintr-o experiență în stare să implice mintea (conocimiento) și afectivitatea (consolación, desolación), și nu din simple ipoteze teoretice. Ea corespunde unui gen de reportaj pentru care trebuie avut tot timpul la îndemână un caiet de însemnări în care să fie trecute „siempre algunas partes más principales”2. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
raționalitatea la rece, extazul mistic care în loc să-l rupă de lume îl retrimite transformat în mijlocul ei), Jurnalul mișcărilor lăuntrice corectează clișeul pe care mai mulți hagiografi i l-au confecționat lui Ignațiu de Loyola: ascet și strateg misionar, a cărui afectivitate a sfârșit prin a fi cenzurată sau chiar devorată de realismul său extrem. Aici avem de-a face cu un Ignațiu înzestrat cu daruri mistice. Un exemplu simptomatic al acestora îl constituie lacrimile pe care sfântul nu și le poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1925-1927ă audiind cursurile de Psihologie ale unor mari personalități ale domeniului. Pregătirea de excepție pe care și-a asigurat-o prin muncă și pasiune îi permite obținerea celor mai importante titluri științifice. Astfel, Universitatea din Iași, pe baza lucrării Limitele afectivității îi acordă, în 1936, titlul de doctor în Psihologie, iar în 1955 titlul de doctor docent în științele filosofice. A fost numit asistent la Catedra de Pedagogie a Universității din Iași în 1928, șef de lucrări la Catedra de Psihologie
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Tudor Vianu, Ion Petrovici, Mircea Florian și alții. Psiholog profund și original, a abordat numeroase domenii ale psihologiei teoretice ca și a celei practic-aplicative. Însă cele mai de seamă contribuții ale profesorului Vasile Pavelcu se raportează la studiul personalității și afectivității, domenii în care este considerat întemeietor de școală în psihologia românească. Începând din 1937, a publicat o serie de studii și articole din domeniul filosofiei, al psihologiei generale și aplicate, precum și volume de eseuri, dintre care cităm: Psihologia personalității (1935ă
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
în care este considerat întemeietor de școală în psihologia românească. Începând din 1937, a publicat o serie de studii și articole din domeniul filosofiei, al psihologiei generale și aplicate, precum și volume de eseuri, dintre care cităm: Psihologia personalității (1935ă, Caracterele afectivității (1937ă, Conștiință și inconștient (1941ă, Probleme de tipologie (1957ă, Psihologia pedagogică (1962ă, Afectivitatea (1963ă, Drama psihologiei (1965, ed. a II-a, 1972ă, Culmi și abisuri ale personalității (1974ă, Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității (1982ă. Lucrările sale nu sunt voluminoase
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]