3,869 matches
-
imixtiunii ideologicului ori chiar a cenzurii. De aceea, cu toate că se afirmă deplin după 1970, poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică a condiției omului
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
viziuni cosmice. Fenomenul nu este, în acest caz, unul de involuție. La „reciclarea” temelor romantice poetul ajunge valorificând experiența simbolistă și expresionistă, care traversase între timp poezia lumii. Nu e de văzut aici atât o intenție de actualizare, cât o afinitate structurală și o încredere onestă în vitalitatea unei estetici ce părea depășită. Opțiunea pare să fi fost atât de nedumeritoare în epocă, încât versurile din Aur sterp, volumul de debut, sunt situate de comentatori în marginea avangardismului, fiind puse în
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
oferă o interpretare de ansamblu a omului și a scriitorului, de la antume la postume, la variante, articole, scrisori, note, însemnări. Tendința de a integra opera eminesciană în contextul literaturii universale și de a o examina în plan comparativ, detectarea unor afinități sau a unor influențe, analiza variantelor particularizează exegeza lui P. Problema relațiilor literare constituie obiectul altor studii monografice, precum Ion Creangă și basmul est-slav (1967), Teatrul ucrainean la Chișinău în a doua jumătate a sec. XIX - începutul sec. XX (1974
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
poeziei ca „mod de viață”, plictiseala, nebunia, adolescența, memoria, corporalitatea, organicul în genere), care compun un program deopotrivă estetic și existențial. Temele sunt abordate frontal în Volubilis (1998), o colecție de eseuri, dialoguri și articole de presă. Dar, în virtutea unor afinități elective, ele asigură și substanța volumului despre Gellu Naum și suprarealism - Salvarea speciei (2000) -, o „ficțiune critică” realizată sub forma unui mozaic de citate, rezumate, comentarii, amintiri și dialoguri, unde, fără a emite pretenții de istoric literar, P. mizează pe
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
se clădește uneori pe conjecturi improbabile (de exemplu, poemul Corabia beată e citit ca „o fantastică transpunere imagistică a unui coit in extenso”). Interpretând poezia lui Rimbaud drept „sursă originară a realității”, P. deliteraturizează imaginea poetului francez, dezvăluindu-și, totodată, afinități cu unii critici timișoreni (Livius Ciocârlie, Mircea Mihăieș) preocupați de aceeași sferă a biograficului. SCRIERI: Marin Preda - timpul dialogului, București, 1983; Eu, personajul, București, 1988; Lumea personajului. O sistematică a personajului literar, Cluj-Napoca, 1997; Rimbaud, Cluj-Napoca, 1997. Ediții: Sorin Titel
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
un erete/ Privirea o rotește flămândă pe câmpii./ Oștirile-i în urmă se-nalță mii și mii,/ Desfășurând spre zare un mișcător perete!”. Motivul „barbariei” va fi reluat într-un cadru larg în Cântecele stepei, cărora Tudor Vianu le găsește afinități cu Anabasis, poemul lui Saint-John Perse, tradus de asemenea de poet. În întregul lui, Eternități..., de o factură nu mai puțin livrescă decât prima culegere, se diferențiază printr-o degajare de balastul erudiției, printr-o inspirație mai liberă, o anume
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul nu mai zugrăvește peisaje, ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri”. Afinitățile temperamentale cu Alecsandri, menționat nominal într-un distih („La lampă, când ziua cu totul s-a umbri, / Voi reciti «Pasteluri» de V. Alecsandri”), sunt vădite, însă e aici un Alecsandri trecut prin toată arta europeană antinaturalistă și antiparnasiană. În Mărturisiri
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
se explică și atracția vădită a lui P. pentru Școala de la Geneva (și pentru critica de identificare în genere, de la fenomenologie la tematism și de la Gaston Bachelard la Jean Starobinski). O atare convergență se materializează printr-un vast sistem de afinități elective, probat de numeroasele cărți de critică și eseistică traduse din franceză (Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Paul Ricoeur ș.a.), de studiile minuțioase din Lecturi fragmentare (1983) - sunt comentați aici, între alții, Albert Béguin, Marcel Raymond, Georges
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
studiile minuțioase din Lecturi fragmentare (1983) - sunt comentați aici, între alții, Albert Béguin, Marcel Raymond, Georges Poulet, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Paul Zumthor ș.a. -, dar mai ales de convorbirile reunite în dipticul Ore franceze. Tot în prelungirea acestei rețele de afinități se așază, într-o manieră surprinzătoare, preocuparea constantă pentru studierea avangardismului autohton. O posibilă motivație se găsește în Avangardismul poetic românesc, unde P. susține că avangarda „nu numai că respinge o anumită tradiție sau afirmă zgomotos noul, ci se îndoiește
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
nou”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și la reviste din Italia, Belgia ș.a. Prima carte publicată de P., Promontorii (1968), cuprinde versuri solemne, de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca refugiu ideal din fața unei realități agresive. Victor Eftimiu opinează că sonetele închid „o sensibilitate modernă, în care limbajul de cronicar se împletește armonios cu neologismul științific”. Urmează alte volume de versuri, ce au menirea de
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
A închipui indivizi care caută și descoperă comori, care se sacrifică pentru prieteni, intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întâlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrisorile unui răzeș, București, 1922; Drumul cu plopi, București, 1924; Omul din vis, Craiova, 1925; Aranca, știma lacurilor, București, 1927; Întunecare, I, București, 1927, II, Craiova
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
apărute în străinătate și în România, periodicele vremii, edițiile critice, corespondența poetului, confesiunile celor care l-au cunoscut pe Baudelaire și a strâns o impresionantă iconografie. Pictor și meloman, R. mărturisește că la originea temerarei sale întreprinderi a stat „o afinitate electivă” cu poetul francez, care a constat în tentativa de „refacere a sincronismului artelor”. Primul tom al lucrării, Estetica baudelairiană, evocă etapele vieții, poetica, activitatea de publicist, eseist, critic literar și de artă, întâlnirile cu Delacroix, Edgar Poe, Wagner ș.a.
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
apoi dintre aceasta și istorie), dintre occidental și oriental, dintre protocronism și sincronism. În prima parte este evidențiat rolul de normă îndeplinit de tradiție, iar în partea a doua sunt prezentate câteva „serii” de scriitori, grupați nu atât pe principiul afinității literare, cât pe acela al atitudinii lor culturale. Dacă Pe urmele lui Liviu Rebreanu (1986) urmărește, nu fără un discret sentimentalism, relația dintre scriitor și lumea în care a viețuit, propunându-se ca o veritabilă „carte de recitire” a tot
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
pe fundalul declinului boierimii vechi, ceea ce înlesnește ascensiunea ciocoimii și proliferarea parvenitismului. Ambele scrieri conservă unele trăsături ale sămănătorismului, au, totuși, o tentă de realism critic și, prin subiectul legat de crimă, violență și patologie, patimă și dezagregare morală, prezintă afinități cu literatura naturalistă. Diferite sunt Ruginoasa (1939), Fermecătorul Hrisoverghi (1943) și Răzvrătitul Toderiță (scris într-o ultimă variantă în 1944, rămas inedit), care pot fi considerate romane istorice sau istorii romanțate. Cel dintâi, cu aspectul unei monografii, are în centru
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Agârbiceanu este prezent aproape de la început, cu un mare număr de schițe și nuvele (Adormirea lui Moș Ioniță, Râvna părintelui Man, Lumea bătrânilor, Legământul diavolului, Baba Ilina se pregătește de drum, Se-mpacă doi dușmani, Pocăința neamului). Alți prozatori cu afinități sămănătoriste sunt Emil Gârleanu (Călătorie, O lacrimă pe o geană), I. Al. Brătescu- Voinești (Părtașul), Cezar Petrescu (Învierea căpitanului Lazăr, Omul din vis), Caton Theodorian (De închiriat, În paraclisul iubirii), Al. Lascarov-Moldovanu (O vizită), Ion Ciocârlan, Eugen Boureanul, Petre Partenie
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
Pe de altă parte, publică în paginile unor reviste ce se declarau net pentru o intervenție, în războiul ce izbucnise în Europa, alături de Franța și Anglia, cum erau „Vremuri nouă” sau „Calendarul «Luceafărul»”, unde colaborările se explică mai curând prin afinitățile cu cei care militau pentru idealul unității naționale. Din 1913 începe să manifeste interes față de literatura occidentală, prima lui traducere fiind un fragment din Maiorul Barbara de G. B. Shaw, publicată în „Vieața nouă”; e, de altfel, cea dintâi transpunere
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
din această perspectivă, interesul său față de formele tradiționale, chiar și atunci când s-ar spune că descoperă creația literară a secolului al XX-lea. Era un spirit a cărui colaborare la diverse reviste nu pare deloc să fi fost urmarea unor afinități ideologice. Publică aproape concomitent la „Viața românească”, la „Sburătorul literar”, „Universul literar”, „Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Gândirea”, „Calendarul” și „Porunca vremii” (la ultimele două figurând și ca redactor), la „Buna Vestire” (unde a fost director), reviste ale căror programe se
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
instituțiile, amintind de lumea criticată de I.L. Caragiale. Reiterează critica junimistă, deși într-un studiu din 1918, Cultură și vocație, își nuanțează poziția, în sensul că nu e împotriva europenizării, ci doar împotriva „importurilor” greșite, care nu țin seama de „afinitățile” dintre culturi, de permisibilitatea sau respingerea imitației, de vocația noastră etnică. Din perspectiva filosofiei culturii, relațiile lui R.-M. cu literatura apar ca normale. În 1901, sub titlul Cestiuni de estetică, își pune întrebarea De ce literatura română e lipsită de
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
autenticității garantate de spontaneitatea coeziunii afective a psihicului. Poate fi însă identificat „fluidul de autenticitate” despre care vorbește Perpessicius cu fluența meandrică, leneșă și aluvionară, a memoriei involuntare proustiene? În ciuda politicii declarative și a patetismului argumentativ cu care își susține afinitatea spirituală cu autorul Timpului regăsit, P. - așa cum au dovedit-o studii critice importante, de la G. Călinescu la Alexandru George și Nicolae Manolescu - este destul de departe de a transpune în practică un model de scriitură de a cărei poetică îl despart
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
MURMURUL PĂDURII, revistă apărută la Turnu Severin din iulie până în octombrie 1933, sub conducerea unui colectiv redacțional. M. p. cultivă tradiția, exprimând afinități cu principii ale sămănătorismului și poporanismului, precum iubirea de neam și păstrarea moștenirii culturale: „O literatură trebuie să-și aibă întotdeauna ramuri care să pornească din trupul gros al poporului, din gândirea, viața, spiritul și manifestațiile acestui popor” (Sava Pârăianu
MURMURUL PADURII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288320_a_289649]
-
sufletul o tainică pădure”), al unduirii în vânt împreună cu pomii, al inimii pulsând în pământ. Prea puțin din acumulările și experiențele de mai târziu a pătruns în acest fond genuin care oferă substanță liricii. Evidentă apare doar influența, ghidată de afinități, a altor poeți ardeleni, care l-au întărit în convingerea că esența poeziei o constituie cultul pământului, al satului. Ca urmare, prim-planul e ocupat de transcrierea frumuseților naturii și a stărilor pe care acestea le induc. Anotimpurile, ploaia, negura
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
timpurii înclinări spre o mitologizare a viețuirii, a trecerii eului prin lumea pe care încearcă s-o facă, pe o astfel de cale, cel puțin să pară mai ,,a sa”. Modelul înalt (nu imitat, ci în a cărui matcă duc afinitățile) e Lucian Blaga, ultimul Blaga, cântărețul lumii-basm arborescent, văzută cu o sublimată nostalgie. Mișcarea proprie acestei lirici evită sistematic gestul majusculizat, spectaculosul, ostentația; discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
și când izbutește o focalizare a gândului (ca în Stânca, Pârâul, Marea, Lebăda, Bărăganul) îl anticipează pe Panait Cerna. Dintre tălmăciri, reușite sunt cele, destul de numeroase, din Lenau, îndeosebi ciclul Cântec de pădure, de nefericitul poet german apropiindu-l o afinitate profundă. SCRIERI: Poezii postume, București, 1921; Poezii, pref. Ion Petrovici, București, 1944. Repere bibliografice: Ion Petrovici, Andrei Naum, „România”, 1917, 214; Barbu Lăzăreanu, Andrei Naum, „Scena”, 1918, 95; Davidescu, Aspecte, 185-187; Ion Petrovici, Figuri dispărute, București, 1937, 69-81; Ion F.
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
Bacovia, Constant Tonegaru (deși numele său era încă de mai mică rezonanță), ori articole sobre despre Shelley și Poe, despre I. Heliade-Rădulescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, Șerban Cioculescu ș.a. Se încurajează colaborarea unor scriitori ce se manifestă în reviste cu afinități culturale tradițional democratice, ca D. I. Suchianu, Ioana Postelnicu, Al. Piru, Adrian Marino. Gazeta tipărește însă și articole împotriva „ideologiei burgheze retrograde” a junimismului, nu și împotriva poziției estetice a Junimii, poate și pentru a nu încălca principiile criticului și istoricului
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
printr-o raportare permanentă la fenomenul european. Nevoia de a sistematiza efortul creator românesc, de a-i stabili liniile directoare, liniile de evoluție se îmbină în cazul său cu vocația sintezei, a clasificărilor memorabile. Scriitorii sunt grupați pe direcții și afinități ideologice, iar opera lor este discutată (și disecată) metodic, prinsă în caracterizări pertinente și revelatoare. E o cunoaștere atentă, din interior, dar dublată de o rodnică detașare, care îi asigură un maxim de credibilitate. Ecourile partizane, coteriile ideologice sau de
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]