1,935 matches
-
valoarea senzuală a mâinii, în romanul Adela, episod realizat după ce, în seara anterioară o ajutase să-și scoată o mânușă. Aproape nu există scene de dragoste fără apelul la mâinile partenerului. Să facem o scurtă trimitere spre kamasutra, dorința și aforismul acesteia; sistem erotic indian privat, adesea completat de miniaturi, kamasutra a fost și este o artă de a trăi cu acceptul feminității, al muzicii, dansului și plăcerii parfumului și nuriturii. Adeseori mâinile sunt vopsite cu henna, de fapt este o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
chef, când am timp liber, când simt nevoie de spirit ca să ocup ceva, atunci. Îmi plac cel mai mult cele care rezultă dintr-un banc, că mai poți trage niște sfori, te gândești ce pot să fie. Sunt destul de grele aforismele. Am găsit, acum, ultima oară, niște aforisme cu cuvinte mai rare, e greu să găsești exact termenul respectiv. Am ceva dicționare, am și un atlas al lumii din ’62, dar deja nu mai e actuală, nu găsesc cu exactitate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nevoie de spirit ca să ocup ceva, atunci. Îmi plac cel mai mult cele care rezultă dintr-un banc, că mai poți trage niște sfori, te gândești ce pot să fie. Sunt destul de grele aforismele. Am găsit, acum, ultima oară, niște aforisme cu cuvinte mai rare, e greu să găsești exact termenul respectiv. Am ceva dicționare, am și un atlas al lumii din ’62, dar deja nu mai e actuală, nu găsesc cu exactitate ce caut. Un atlas mai deosebit costă. Atlasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a nu face nici un fel de concesii. Gerontocrația, spiritul mercantil, demagogia politicianistă sînt denunțate ferm. Desemnat drept victimă potențială a burgheziei, publicul larg trebuie „educat” spre a se opune manipulării politice. Tot elitismul întors al atitudinii avangardiste este deja aici... „Aforismele politice“ ale lui N. Porsenna vin să sublinieze atitudinea exprimată în articolul-program, printr-o pledoarie pentru valorile rațiunii individuale: „Opinia publică este totalitatea incompetenților acestui neam. Denumirea de «opinie» publică este improprie, fiindcă massa nu raționează, ci simte. Judecata este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Études sur la litérature roumaine contémporaine, Editions Corymbe, Paris, 1937 Blaga, D. Carmen, Urmuz și criza europeană a imaginarului, Editura Hestia, Colecția „Eseuri”, Timișoara, 2005 Blaga, Lucian, Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1926 Blaga, Lucian, Zări și etape. Studii, aforisme, însemnări, Editura pentru Literatură, Colecția „Minerva”, București, 1968 Blaga, Lucian, Opere 7, ediție îngrijită de Dorli Blaga, Editura Minerva, București, 1980 Bojtar, Endre, East-European Avantgardism, english version, Pal Varnai, Akademiai Kiado, Budapest, 1992 Bote, Lidia, Simbolismul românesc, București, Editura pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de gând să pună capac cu friganele din banane. I-am înapoiat meniurile chelnerului. Pun pariu că ai comandat o chestie ciudată, îi spusei cu aer încurajator, după ce plecă chelnerul. —Schimbarea face bine la suflet, zise Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și lanțuri, cărora le luase locul un singur pandantiv, iar cămășile și șalurile sale la fel de lălâi și de fluturătoare fuseseră schimbate cu o jachetă cambrată, cu pantaloni asortați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un minut mai târziu, să încerce să mă descoasă ca să afle orice informații folositoare pe care aș fi putut să le adun în timpul acelor fapte. Totuși, existau biscuiți cu unt. Iar cafeaua era excelentă. — Crima, zisei eu în chip de aforism, e întotdeauna unică. Picketteasa nu părea prea impresionată de această dovadă de înțelepciune. Cred că se așteptase la ceva mai concret. — Numai că, zise ea, aplecându-se către mine, merg înapoi cu anii, îi interoghează pe toți, ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fă-ți mea culpa , nu atât față de mine, cât față de Patrie, iar În discuțiile pe care le porți, indiferent cu cine, deci În orice dialog oral sau scris să-l urmezi tot timpul pe „Fortiter in re, suaviter in modo”, aforism gnomic ce te va ajuta enorm În devenirea ta spirituală ca bun creștin ce ești. Mă opresc aici cu povețele care-ți vor prii, cu condiția sine qua non să nu le respingi cu dispreț. Ești tentat probabil să opinezi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mi le păstrez pentru a le demonstra când voi publica tratatul. Și să nu ne îndoim de importanța numelui ce-l avem de dat, importanță cu siguranță mai profundă decât a unei idei sau obiect. Să ne amintim acel absurd aforism care spune că "le nom ne fait pas à la chose", numele nu face lucrul. Ba da, numele face lucrul, până îl creează. Nu ne spune oare versetul 3 din cap. I al Genezei că " Zise Dumnezeu: să fie lumină
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
se poate de conștient, șeful a cărui imagine o schițase Le Bon. A știut și să adapteze această imagine la circumstanțele democrației și maselor franceze 85. O dovadă văd în Le Fils de l'épée86. Aflăm aici o serie din aforismele lui Le Bon, mai ales cele legate de natura maselor și prestigiul conducătorului. Dl Mannoui a sesizat acest împrumut: "Generalul de Gaulle a reluat această idee (a conducătorului) cuvînt cu cuvînt. Oricît de contestat va fi fost, Le Bon a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cer, trebuie să i-o promitem"164. De puține ori demagogia a fost propusă și întronată cu atare convingere, cu titlul de adevăr ce decurge din tendințele profunde ale psihismului uman. Pagini de-a rîndul Le Bon trece în revistă aforismele ce se adresează oamenilor de Stat ai epocii sale, mustrîndu-i: pentru a ținti just, țintiți întotdeauna nivelul cel mai elementar, mai profund. Un sfat bine urmat. Căci presupunem că dacă nu l-ar fi urmat, Hitler ar fi rămas toată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de „real” este mai degrabă o apropiere de alte tipuri de limbaj (în special de acela al prozei ficționale). În acest sens, Gh. Crăciun formulează un punct de vedere just: Poezia e un limbaj care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
catalogate la sfârșitul memoriului și apoi așezate în ordine într-un pachet. Când termină această lucrare, Pomponescu păru foarte bine dispus, făcu o mică plimbare pe bulevard și la masă bău puțin vin și fu mai comunicativ. Emise chiar câteva aforisme în legătură cu activitatea umană, luând ca punct de plecare felicitările doamnei Pomponescu că-și vede din nou de arhitectură. - Tot ce facem, zise el sentențios și cu vechea lui infatuare, conține un merit prin faptul că reprezintă o mișcare în veșnica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o fetiță de religie ortodoxă care era așa de convinsă de frumusețile paradisului, încît în timpul unei boli grele aștepta moartea cu nerăbdare". Pomponescu nu credea în paradis, de aceea deschise alt capitol, mai pozitiv. "Omul are vârsta arterelor sale." Acest aforism i se păru prea material. Lăsând cartea lângă el, Pomponescu șezu câtva timp fără gânduri, apoi adormi. Pe la cinci, schimbîndu-și costumul și punîndu-și smochingul tivit, ieși în oraș și făcu o plimbare pe jos pe bulevard. Cumpără de la o farmacie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
generation: A multi-method, multisource assesment of psychiatric disorder", în Journal of Traumatic Stress, 5, 1992, pp. 333-363. Schonfeld, L. & Dupree, L.W., "Treatment approaches for older problem drinkers", în International Journal of the Addictions, 30, 1995, pp. 1819-1842. Schopenhauer, A., Aforisme asupra înțelepciunii în viață, Editura Enciclopedică "Gheorghe Asachi", Chișinău, 1994. Schmidt, N.B., Joiner, T.E., Young, J.E. & Telch, M.J., "The schema questionnaire: Investigation of psychometric properties and the hierarchical structure of a measure of maladaptive schemas", în Cognitive Therapy and Research
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
conchis de aici că, luată în ansamblul său și punând în balanță produsul și satisfacția generală, aceasta a pierdut valoarea geamului spart. De unde, generalizând, ajungem la următoarea concluzie neașteptată: "societatea pierde valoarea obiectelor distruse în mod inutil" și la următorul aforism care va face să se ridice firele de păr din capul protecționiștilor: A strica, a sparge, a disipa nu înseamnă a stimula producția națională sau mai pe scurt: distrugerea nu înseamnă profit. Ce veți zice domnule industriaș, ce veți zice
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
atât vara cât și iarna, nu doar atunci când vă va plăcea să îl declarați în vigoare, ci atunci când îi va plăcea proprietarului de oțelărie să îl invoce! Să încercăm din nou sorții. Ei ne indică pagina 63; aici citesc acest aforism: Proprietatea nu există, dacă nu o pot la fel de bine da pe cât o pot consuma". Noi, în schimb, afirmăm: Proprietatea nu există dacă nu o pot la fel de bine schimba pe cât o pot consuma". Și permiteți-mi să adaug că dreptul de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
când a venit în camera mea, mi-a spus că Heidegger rămâne pentru el o reușită mare; un singur lucru nu îi poate ierta: că i-a acordat atât de mult lui Nietzsche, un moralist, un psiholog, un filozof al aforismului. Deși de fiecare dată scoate din el mai mult și îl salvează. În Was heißt Denken, acea Rache a lui Nietzsche, "răzbunarea", este înțeleasă de Heidegger ca atitudine a conștiinței față de trecutul care i-a scăpat de sub putere. Rache devine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe nerăsuflate. Primul paragraf al cărții pare să fie intrarea într-un bun eseu despre Cioran. Friedgard îi scrie lui Cioran în 1981, la capătul unei lecturi de aproape doi ani a operei sale. În 1979, când începe să citească aforismele strălucitoare ale lui Cioran despre moarte, gândul o trimite la un fragment dintr-o scrisoare pe care Kafka i-o scrie în septembrie 1920 Milenei și în care este citată această propoziție dintr-o carte de înțelepciune chineză: "Un învățăcel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al întregii povești. Pentru el nu exista un "încotro" către care să depășească situația. Între bărbatul de 70 de ani, răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil, și femeia de 35 de ani, îndrăgostită de aforismele sale, frumoasă, snoabă și știind exact când anume relația lor trebuie mutată din spațiul "rătăcirii erotice" în cel al "prietenei pure" ― lupta este din capul locului inegală. Cioran joacă după un scenariu pe care, de la un cap la altul, îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Al doilea lucru care m-a izbit în această relație dezgropată după 20 de ani este malentendu-ul pe care ea s-a construit de la bun început. Lapidar, el poate fi exprimat astfel: îndrăgostindu-se, Cioran vrea sex, în timp ce Friedgard vrea aforisme. Asta înseamnă că iubirea lui Cioran își caută, în chip spontan și masculin, expresia ei senzuală, în vreme ce la Friedgard expresia senzuală este forma inițială a unei captații care trebuie rapid depășită în direcția unui erotism sublimat cultural. De aici și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și nu doar ca simplă proiecție cerebrală, așa cum se întîmplă în cazul unui sistem filozofic), opera lui Cioran este un produs cultural cu o enormă încărcătură erotică. Vibrația ei o face să acționeze la distanță. Este firesc ca în plasa aforismelor sale, aruncată peste lume, să cadă personaje care, asemeni Friedgardei Thoma, să simtă nevoia să urce de la creația culturală la izvorul "erotic" care este autorul ei. Numai că, tot ca în cazul Friedgardei, riscul e ca acela care cade în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
opera lui Cioran a atins-o. Totul începe, așadar, de la operă. Relația dintre cei doi se angajează mai întîi prin vorbe și în spirit, și între ei străjuiește mereu, ca supremă justificare a întîlnirii lor, admirația declarată a Friedgardei pentru aforismele lui Cioran. Mai există însă un mic amănunt și acela este fotografia pe care Friedgard o alătură scrisorii sale din 12 aprilie. Strălucirii aforismelor, pe care Cioran i le-a oferit fără să o cunoască, Friedgard le răspunde cu imaginea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și între ei străjuiește mereu, ca supremă justificare a întîlnirii lor, admirația declarată a Friedgardei pentru aforismele lui Cioran. Mai există însă un mic amănunt și acela este fotografia pe care Friedgard o alătură scrisorii sale din 12 aprilie. Strălucirii aforismelor, pe care Cioran i le-a oferit fără să o cunoască, Friedgard le răspunde cu imaginea ei, ceea ce înseamnă cu privilegiul vârstei și cu frumusețea ei. Imaginea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori (cîte femei, scriind unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atingeri la distanță. Este o erotică fără conținut senzual, care își primește consacrarea finală după Soglio, în octombrie 1981, când Cioran, invitat la Koln prin "Centrul de limbi și culturi europene" (Friedgard este organizatoarea serii și face chiar și alegerea aforismelor ce urmează să fie citite!), află, rămas singur la capătul zilei cu Friedgard, "cu o directețe care fusese până atunci evitată", că "era exclus ca relația noastră să mai aibă vreun conținut corporal". Scena se termină sublim cu cei doi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]