1,812 matches
-
marochin roșu. Prințul observă pe masa la care-l așezase Rogojin două-trei cărți; una dintre ele, Istoria lui Soloviov 41, era deschisă și avea un semn în ea. Pe pereți, în rame aurite, mate, atârnau câteva tablouri în ulei, negre, afumate, pe care era greu să deslușești vreun contur. Un portret în mărime naturală îi atrase prințului atenția: înfățișa un om de vreo cincizeci de ani, într-o redingotă de croială nemțească, dar lungă în poale, cu două medalii agățate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cei de față se găsea și Evgheni Pavlovici; prințului aproape că nu-i venea să creadă și mai că nu se sperie văzându-l. Între timp Lebedev, roșu la față și aproape extaziat, dădu fuga cu explicațiile; era destul de bine „afumat“. Din flecăreala lui reieșea că toți se adunaseră absolut firesc și chiar întâmplător. Înaintea tuturor, spre seară, sosise Ippolit și, simțindu-se mult mai bine, dorise să-l aștepte pe prinț pe terasă. Se instalase pe canapea; apoi la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
El se desfășoară, ce e drept, pe un plan colectiv: dar nu stimulează și nu determină un sens ascendent al comunității. N-are nimic gotic religiozitatea autohtonă. În ea predomină cenușiul picturii bizantine; sufletul nostru religios se îmbracă în culori afumate. Dacă am fi fost cu adevărat niște credincioși activi, trebuia să fim astăzi mult mai departe în mersul nostru. Dar pulsațiile în andante definesc toate domeniile vieții noastre. O sensibilitate în minor nu putea să se lege decât cu o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din Revoluția franceză este pentru noi un îndemn infinit mai mare decât toată spiritualitatea bizantină laolaltă. Căci dacă nu vom învăța nimic din elanurile nemăsurate ale națiunilor mari, atunci nu ne mai rămâne decât să ne îngropăm sufletul între zidurile afumate ale bisericilor noastre și să ne stingem în suspine la picioarele acelor sfinți idioți, car au ținut acestui popor de urât toată vremea trecutului său deșert. Nenorocirea noastră ține de condiția de viață a popoarelor agrare. Ritmul lor lent ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus. Odată ajunși în stradă, Velleius Paterculus se oprește dezorien
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcând clădirile de culoarea noroiului să pară și mai mici. Pe fundal șirul neregulat de acoperișuri se conturează ciudat, amenințător. Pe măsură ce se apropie, femeile își croiesc drum spre el, împingând cărucioare de mână, ducând vase cu banane și alune, pește afumat în frunze de palmier. Docherii formează un lanț, trecându-și de la unul la altul sacii și cutiile până la depozitele companiei, iar femeile lasă jos încărcătura și discută între ele. În momentul în care coboară albii din bărcile care-i aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de Toul și de Vic. Flăcările lăsaseră locul vălătucilor cenușii care ieșeau din vatră pentru a dansa prin sală, lovindu-se de tavanul afumat. Atunci, Bourrache, cu o încetineală de taur epuizat, a întors chipul spre mine, chipul acela fără nici o expresie, apoi s-a sculat, a întins mâinile mari spre gâtul meu și a început să strângă și să strângă, din ce în ce mai tare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a măsura și mereu căzând peste el, niște postav. Din când în când, peste toți și peste toate, dinspre încăperile luminate ale hanului, se rostogolea ca buzduganul din altă poveste vocea groasă, puternică a Stăniloaiei, hangița: Că parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea Sa mustrătoare: „Frații tăi postesc și rabdă. Pune cârnatul la loc!”. De aceea zic că și în fuga fiicei dumitale cu numitul Zbignew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de morun, icre de cegă cu lapți de nisetru, plachie de crap, pilaf de scoici, țipari lungi prăjiți în ulei, știucă umplută cu obleți, raci trandafirii răposați în maioneză, chefar la grătar, friptură de somn cu salată de heringi, scrumbii afumate, rasol de șalău, o ciorbă de clean să se așeze bine toată mâncarea, iar în urmă bibani mici fripți întregi ca să poată fiecare scoate cu ușurință acul țepos din înotătoarea dorsală și să-l folosească drept scobitoare, așa cum le-arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mele c-o mână di chiperi? Alt lemn, altă mâncare (chiar dacă nu tot de pește...): - Da’ tu, măi? Ce-ai vrè tu s’ eș’? Ai ișî tu o lingură di borș-di-curechi - di rămâi făr’ - di urechi - cu carne de porc? Afumată, ori numa’ sarată? Bini, bre: afumuită la fum de-afumătoare, de s-aniroasă carnea a verdi ș-a capcioancă din târg! Altul-alta: - Ș’ dac-ai ișî tu o lingură di tigai’, numa bună de ’mestecat niști rărunchi di jițăl cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
calidor și mă văd jos, În curte cu, În ochi și În măruntaie, trenul intrând În tunelul domnișoarei; taman așa cum ni-l arăta, la tablă (cu mâinile, nu cu gura): trenul, negru și dând strașnic din roate, tunelul și el, afumat primprejur, de la fumul lulelei lui Moș Severin. Nu lipsește nici puf! puf! puf!-uitul locomotivului, nici chiuitul, atât că, pe la noi, la Mana, chiuie, nu trenul, ci tunela; când Îi intră. Stau În calidorul de jos, din curtea Înzăpezită; văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la fel de gros ca și fumul de la cauciuc se împreuna cu flacăra, fătându-i pe toți prietenii mei de joacă. Închideam ochii, aruncându-mă și eu, chiuind, cu capul înainte, dintr-o parte într-alta a nopții. Ca și ceilalți, ieșeam afumat, negru la față, cu genele pârlite, rânjind, căzând de-a rostogolul... De obicei, cam cu asta mă ocupam eu, așteptându-l pe Moș Crăciun, care, după ce fugeam în casă, apărea așa: Stăteam liniștit lângă sobă, arătând nepăsare, ca și cum nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
butoaie. Vindea heringi vrac. Erau oameni de afaceri, care încercau să vândă tot ceea ce voiau oamenii. Aveam vecini irlandezi, germani și italieni. Îmi amintesc că unii irlandezi îi spuneau tatei: „Ia să vedem, aveți marfă nemțească, de exemplu fi cârnați afumați, dar cremă irlandeză aveți?”. Și tatăl meu căuta oameni care importau aceste mărfuri. Într-o zi a găsit și cremă irlandeză. Acum mă și amuz, doar pentru a mulțumi câteva persoane. Anii ’20 și începutul anilor ’30 au fost foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
un bloc. Într-un apartament se desfășura un super-keff al noii generații, cea pe care noi nu o mai înțelegem deloc (mă întreb și dacă au ceva ce ar putea fi înțeles...). Chiote, manele, înjurături. În balcon, doi-trei petrecăreți bine afumați au început să-l înjure cu entuziasm, cu poftă. „Băăăă, rockerule... băăăi fetițo... băăă pletosule“. El le-a răspuns simplu, îndemnându-i să tacă naibii din gură. Și-a continuat nestingherit drumul, nebănuind că situația va degenera. Nici nu avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
vegetarian, ceea ce, văzut într-un meniu, mi se pare mereu un semn de ignoranță. De parcă vegetarienii nu merită să aibă de unde alege! Dar e o specialitate din paste care sună tentant, așa că nu mă plâng. Adam comandă, pentru început, somon afumat. Sunt foarte surprinsă, pentru că îmi aduc aminte clar că era vegetarian. Dar mănânc pește, îmi explică el. — Dar au ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi vegetarian și să mănânci chestii cu ochi. Adam pare ușor jenat, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
urcând în obraji și inima bătând mai repede... Am cules un buchet de lăcrimioare pentru mama iar pentru Gery frunze fragede de leurdă care îi place mult. Pagina nu se poate citi în totalitate, partea de jos este zdrențuită și afumată. Dora continuă să caute alte pagini lizibile, răsfoind cu grijă foile fragilizate de foc și de timp. Septembrie 1953 tot la bolnița jenșcina De câteva zile Marina Pavlova, o doamnă puțintică la trup de parcă ar avea tot doisprezece ani ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că-și așteaptă prietenii. Am stat totuși de vorbă toți patru până au venit băieții, după care am rămas iar singuri. Nagasawa mi-a propus să schimbăm barul, așa că am ajuns la unul mic, mai retras, unde clienții erau deja afumați, f\când o g\l\gie asurzitoare. La masa din colț am văzut trei fete. Ne-am dus la ele și am stat toți cinci de vorbă. Ne-am simțit în formă, eram bine dispuși, dar când le-a propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ăleia Îngrozitoare pe bază de iaurt pe care se săturase până-n gât s-o vadă la fiecare masă, aveau să bea cidru de mere! De acum Înainte avea să aleagă meniul lor zilnic din bucătăria sudistă, chili iute sau costiță afumată... sau... boabe de năut. Va servi toate aceste feluri fără să se plângă. Singurul lucru de care avea nevoie era un bărbat care să stea alături de ea la masă la sfârșitul zilei. Un bărbat care s-o iubească de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poți să ștergi totul cu buretele și s-o luăm de la capăt? Și nu trebuia să se lase păcălit de nici una din chestiile astea, își zise Jack sever, în timp ce deschidea ușa de la intrare, unde îl izbi o aromă de șorici afumat. Chiar dacă Francesca Tyler urma să se căsătorească cu altcineva săptămâna viitoare. Văzând-o pe Louise cuibărită pe canapea, cu Wild Rover ghemuit lângă ea, încadrată de Ralph și Ben, care încercau să joace Monopoly, o alegere riscantă cu Ralph, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat, înnegrit de o barbă rară, zbârlită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ban pe colțul mesei. S-a dus cu straiele-i prăfuite și cu cortelu-i mare spre cantoanele și spre crâșmele lui. În urmă-i, în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii, și începu să se gândească. Își aduse ca prin vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Își aduse ca prin vis aminte de maică-sa, o femeie voinică și veselă, harnică foc, care ținea o gură când intra bărbatul în casă, și-și îngrijea copiii cu dragoste; apoi o văzu târziu, în noapte, îndreptată spre iconița afumată, slab luminată de candelă... Ca prin vis își aducea aminte cum povestea maică-sa că a crescut la o călugăriță, la mănăstirea Varaticului; și dintr-o carte veche prindea să cetească istorii lungi, în legănarea cărora copiii adormeau... „Mama poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șoptite: Eu, drăguță, să fiu ca tine, m-aș duce și i-aș lăsa plodul la ușă... Ea își ațintea mintea la duioase icoane dintr-un trecut depărtat; apoi, ca-ntr-un painjeniș de lacrimi, vedea înainte candela și iconița afumată, și toate hotărârile, îndoielile și mângâierile nădejdii o cercau... VItc " VI" În vremea asta Haia Sanis nu voia să știe de nimic în lume, decât de dragostea ei. Toamna își aduse înștiințările cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gânditoare, sprijinindu-și bărbia în palma dreaptă. După aceea păru că o frământă o grabă mare. Lasă tu asta, Onule, și du-te fuga de întărește focul din căsuță. Vin și eu numaidecât, să pun o tigaie cu niște carne afumată, ca să gătim ceva în pripă pentru prietinii aceștia ai noștri. Am adus de devale niște pâne albă. Abia mâni vom putea coace de-a noastră. Am mai adus și de altele. Vezi de scoate cu rânduială din sanie toate câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]