1,625 matches
-
vornic de tîrgu de Iași”. Acesta, la 15 septembrie 1662 (7171), spune: „Am vândut a mea dereaptă ocină și moșie, casele mele ce mi-au rămas în târgu în Iași, pre Ulița Strîmbă, lîngă Podul Vechiu, între casele lui Paladie aga și între locul lui Hariton cel bătrân. Acele case le am vândut dumisale lui Moisii doftorul”. Apoi să mă uite relele, așa cum am uitat eu de „doftorul” Moisi. Altă dată am să fiu mai cu băgare de seamă. Dacă-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
făcând domnie me cercetare pentru așezămîntul tîrgului și pentru ca să se scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor, precum era obicinuiți mai înainte, am poroncit credincios boieriului nostru, dumnealui Panaiote vel agă, să scoată pe misărnicii, cu scaunele lor, de la locurile cele strîmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte, să nu fie cu supărare neguțitorilor ce țin dughene la podul ulițelor. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
socotit... și au miluit... cu tot venitul pârcălăbii din... Hârlău și din ținutul Hârlăului ca să aibă egumenul a pune pârcălab pe cine va socoti... și să ie tot venitul,... ca să fie pentru chivernisala sfintei mănăstiri”... ― Iaca, sfințite, și un mare agă - Ianache - care și-a făcut casă pe locul “sfintii mănăstiri a marii mucenițe a lui Hristos, Paraschivii, ce se află în orașul Iașii”. În 1765, aga dăruiește casa mănăstirilor Frumoasa și Sfânta Vineri “spre a sa veșnică pomenire și a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ie tot venitul,... ca să fie pentru chivernisala sfintei mănăstiri”... ― Iaca, sfințite, și un mare agă - Ianache - care și-a făcut casă pe locul “sfintii mănăstiri a marii mucenițe a lui Hristos, Paraschivii, ce se află în orașul Iașii”. În 1765, aga dăruiește casa mănăstirilor Frumoasa și Sfânta Vineri “spre a sa veșnică pomenire și a răposaților părinților săi”... La 13 august 1766, Grigore Alexandru Ghica întărește stăpânirea acestei case de către cele două mănăstiri. Marele agă Ianache însă în scrisoarea de danie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
află în orașul Iașii”. În 1765, aga dăruiește casa mănăstirilor Frumoasa și Sfânta Vineri “spre a sa veșnică pomenire și a răposaților părinților săi”... La 13 august 1766, Grigore Alexandru Ghica întărește stăpânirea acestei case de către cele două mănăstiri. Marele agă Ianache însă în scrisoarea de danie cere ca cei ce vor locui în acea casă să plătească chirie 100 de lei pe an. ― Eu aș zice să ne luăm rămas bun de la voievozi întâlniți astăzi și de la agă și să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mănăstiri. Marele agă Ianache însă în scrisoarea de danie cere ca cei ce vor locui în acea casă să plătească chirie 100 de lei pe an. ― Eu aș zice să ne luăm rămas bun de la voievozi întâlniți astăzi și de la agă și să căutăm sămânță de vorbă despre daniile domnești. ― Să încercăm, părinte. Aș porni cu Nicolae Alexandru Mavrocordat voevod, care la 21 mai 1714 este nevoit să reînnoiască o danie făcută de voievodul Vasile Lupu. Și cine putea să ceară
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
au venit de la Sfeta Gora s-au priimit ca să-ș(i) ia banii ce au cheltuit și să rămâie dughenile a măn(ă)stirii”... Drept urmare, Grigorie Alexandru Ghica voievod, la 13 martie 1777, hotărăște: “poroncim domniia mea dumi(tale), vel agă, să iei pe star(oste)le de neguțitori denpreună cu alți doi neguțitori cum și-un calfă de dulgheri și să mergi la acele dugheni și... să prețăluiască... dându și mărturiia dum(nealor) la mâna numit(u)lui Necola, ca
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din bruma de bani ai lui vodă, o biserică, Biserica Doamnei. În fiecare duminică, vodă cu frații și cu maică-sa și cu tot alaiul merg la Mitropolia din deal, iar doamna cu domnițele și cu bărbații lor, Maria cu aga Bălăceanu, Smaranda cu Băleanu și Ilinca și Bălașa și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cioplit în piatră cam așa: „Această sfântă dumnezeiască biserică, care se vede zidită, este făcută de Doamna Elina, fata răposatului bătrân Io Șerban Basarab Voievod, împreună cu ai săi feciori, cu Constantin Vel Stolnicul, cu Mihai Vel Spătarul, cu Matei Vel Agă, cu Iordache Vel Cămărașul, pentru că biserica cea veche care era lângă asta și era făcută de cel mai de sus zis Io Șerban Basarab Voievod, moșul acestor coconi ai ei, avea zidurile rău crăpate. Atunci s-a început ceastălaltă și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a păstrat sfinția sa, pecetluit și neumblat. Vodă luă din mâna mitropolitului sulul șnuruit și sigilat, îl ridică sus ca să-l vadă toți din adunare. Apoi, așezându-se în jilțul impunător, începu să desfacă sigiliile cu mâna lui. De la locul lui, aga Constantin Bălăceanu, ginerele lui vodă și cel mai de încredere om al acestuia, îi supraveghea din priviri furișe pe ceilalți doi Constantini, pe Brâncoveanu și pe marele stolnic. Agitația stolnicului atât de evidentă îl liniștea, pe când calmul Brâncoveanului îl punea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după cum te-au învățat dumnealor și arătă cu un gest larg spre frații săi. Constantin Brâncoveanu se ridică în picioare ceremonios, se înclină spre înaltele fețe bisericești, spre măria sa, apoi spre unchii săi, adresă un vag salut din cap către aga Bălăceanu. — Iertare, măria ta, dar nu am ce să recunosc. S-ar putea spune că am fost în măsură să schimb voința domniei sale doamnei Ilinca. Aș întreba atunci de câte ori este pomenit numele nostru, că ne lasă ceva avere maica mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dumneata, stolnice, când crezi că poți să ne aduci toate înscrisurile ca să refacem împărțeala? — Măria ta, pot să mă nevoiesc și să mă duc acolo unde treburile țării mi-o cer și rogu-mă să-l învoiești și pe domnia sa aga Constantin, că iată dă colțul ierbii și nu a hotărât paza drumurilor care mișună de hoți, spuse Brâncoveanu, ridicându-se în picioare. Un gest afirmativ al capului domnitorului îl făcu să se plece politicos și să se îndrepte spre ușă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vânzarea grâului. Nu-i greu. O săptămână, scrâșni fostul ienicer. Mâine e Sfântul Dumitru. Te duci acum la spătărie și dai poruncă să stea vânzarea grâului de la jitnițele domnești și-o oprești și măria ta. Nu trebuie să afle Ahmed aga baș-capegiul cui se vinde grâul. Și pe urmă, afacerile oprite o săptămână dau neliniște, și atunci or să se grăbească și graba lucrează pentru măria ta. Știi bine că vodă nu și a plătit haraciul de mai bine de un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o sută de mii de taleri în aur ca să le cumpăr îndărăt. Și acum, tot făcătura lui Stoico cu generalul Veterani, care îmi oprește toată solia că cică nu poate lăsa să ajungă pe oricine la împărat la Viena. Auzi, aga Bălăceanu, ginerele meu, Iordache coconul, fratele meu și nepotul meu, Șerban, sunt oricine pentru excelența sa generalul Veterani. Oprește solia, de a trebuit să-l trimit pe Brâncoveanu să-i arate lui Veterani adevărul, ca să dea drumul solilor spre Viena. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzinii la Mitropolie ca să facă alegerea așa cum spune obiceiul pământului. Au trimis boieri să-l invite la adunare și pe patriarhul Dionisie al Constantinopolului. Doi căpitani s-au dus să-l aducă, să fie de față, și pe capugiul Ahmed aga venit din Istanbul. Toți dorobanții domniei, înarmați, se adunaseră în curtea Mitropoliei așteptând atent să se hotărască lucrurile. Un boier mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără el nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să o piardă, ci fii. Marii boieri îl ridicară de subsuori și-l conduseră spre altar. Theodosie, în ușile împărătești, cu cârja și îmbrăcat în odăjdii argintii, cu mitra pe cap, încadrat între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Preda Pârșcoveanu să rămână aci cu noi”, deci la turci să se ducă verii măriei sale din partea Cantacuzinilor, că la turci n-au cu cine complota nimic, dar la Viena, după ce o să-l ajungă pe drum pe Iordache coconul și pe aga Bălăceanu, să meargă Preda Pârșcoveanu, tot vărul măriei sale, dar din neamul Brâncovenilor, că Preda e feciorul Ancuței, sora lui Papa, tatăl măriei sale... Mihai îl urmărea pe domn cu ochii întredeschiși, forțându-și vederea care începuse să îmbătrânească, nu-i pierdea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ăl cu zugrăveala de la mânăstirea Cornetu. La măria ta or sta mai bine și o să-ți aducă aminte de noi cei ot Brâncoveni”. Din una în alta, tușa Anca se plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini de grijă pentru aga Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ot Brâncoveni”. Din una în alta, tușa Anca se plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini de grijă pentru aga Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să închine țara nemților ca să-l puie în scaunul domnesc pe Gheorghiță beizadeaua. „Știam, tușă, i-a spus el, ce face doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se părea atât de stupid s-o audă pe Lavinia spunând de Brâncoveanu că împlinește visele lui Șerban. I se părea că aude bocetele femeilor din curtea Bălăceanului, când Brâncoveanu a pus de i au bătut în parul porții capul agăi Constantin, ginerele lui Șerban. Cum era Brâncoveanu să se dezvinovățească altfel față de turci? Bălăceanu, devenit general austriac și ucis în bătălia de la Zărnești... Sculându-se de la masă, se despărți de gazdă, zâmbind trist: — Vezi, Lavinia, lucrurile nu stau chiar așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea. — Ah, da, Filotei sin Agăi Jipa, știu, știu, noi i-am plătit călătoria la Athos... Afară se întunecase. În biserică era bine. Fiecare ținea în mână o lumânare de ceară, care ardea curat sfârâind arare. Chipurile oamenilor, luminate așa de jos, galben auriu, semănau cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
soarta și vodă; își asumase greutatea mantiei de împărat duhovnicesc al creștinilor din răsărit, dar și măreția ei. Azi va trece hotarul „tărâmului nădejdii” și va intra în împărăția padișahului, dar nu așa oricum, ci cu alai mare, împărătesc. Selin aga încă de cum se luminase de ziuă află de pregătirile pentru liturghia Înălțării pe tăpșanul oaselor de la Șerpătești. Fără să-și dea seama că nu au cum să bată - pentru simplul motiv că acolo nu erau clopote -, hotărî să fugă ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celor trei, a lui vodă și a miniștrilor săi, Constantin și Mihai Cantacuzino. — Ce să însemne asta una mie, una ție, și de ce vă bucurați atâta? Spuneți-mi să mă veselesc și eu, spuse vodă liniștit. M-a învățat domnia sa aga Kuciuk Selin un joc turcesc, măria ta. Adrianopol, 1703 Convoiul înainta urmând drumul turmelor spre pășunile din Balcani. Vodă era sănătos, nu doctorii cereau popasuri dese, ci localnicii pe unde treceau. Erau români sau aromâni care ieșeau din sate la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci de pași, pe un fel de divan improvizat sta turcește aga Selin Kuciuk. Lângă domn, în picioare sta Ștefan, îmbrăcat ca un călăreț oarecare cu pantaloni negri, cizme cu pinteni de argint, cămașă din tort neînălbit și, peste ea, un ilic din aba de lână seină cusut cu fireturi din mătase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]