1,490 matches
-
închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de arhivar, nu mai acționase de data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neglijând să-și "capseze" o biografie proprie: "...citea cu nesaț mii de dosare din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de mult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind văzduhul rânced aglomerat de ființe cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa totală de rude, prieteni sau cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care toate forțele și tensiunile se anulează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să își facă bagajul. Își luă foarte puține lucruri, le aruncă într-o valiză mică de mână și la ora cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea prin pânza cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și mama să știe! —Dumnezeu s-o ierte! Vede ea de acolo de unde e, a mângâiat-o Simona. Impasuri în calea iubirii În decursul săptămânii ce a urmat după week-end-ul de la Gârla Mare, Cecilia și Matei, au fost atât de aglomerați cu îndatoririle de serviciu încât nu s-au putut întâlni. Ea a avut multe procese de susținut, el multe operații mai simple sau mai dificile. Își vorbeau doar la telefon, cel care o căuta des fiind, bineînțeles, Matei. Alo! fata
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
despre minciuna Georgetei și nicidecum despre un adevăr. Dacă nu s-a întâmplat ce a înscenat ea, n ai de ce să-ți faci probleme. Trecuseră câteva săptămâni de când nu mai ieșiseră toți împreună, că parcă fusese un făcut de se aglomeraseră toate problemele de serviciu. Nici nu mai aveau timp să se întâlnească unii cu alții rezumându-se la convorbiri telefonice. —Alo! Salut, Gelule! Ce facem sâmbătă? — Nu știu, Matei, cred că stăm acasă că eu am atâta treabă la firmă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de sărbătorile de iarnă ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc de săptămână. Au oprit de câteva ori pentru a admira natura în splendoarea ei. La una din opriri, Matei a revenit cu întrebarea. Când îmi arăți dovezile logodnei tale? —Ești nerăbdător? Foarte mult. Și dacă nu ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în oglindă. Îl ia de mână, îl duce în fața oglinzii, admirând amândoi căciula. Predau cheile la recepție, pornesc spre mașină și la drum. Era senin, dar foarte frig. Au mers fără să aibă probleme cu traficul, fiindcă șoseaua nu era aglomerată la ora aceea. Cecilia admiră natura încremenită în haina argintie a zăpezii, împodobită ca pentru sărbătoare. Brazii se înălțau maiestoși, când aglomerându-se parcă într-o întrecere de a da binețe călătorilor, când lăsând loc liber soarelui de a da
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
drum. Era senin, dar foarte frig. Au mers fără să aibă probleme cu traficul, fiindcă șoseaua nu era aglomerată la ora aceea. Cecilia admiră natura încremenită în haina argintie a zăpezii, împodobită ca pentru sărbătoare. Brazii se înălțau maiestoși, când aglomerându-se parcă într-o întrecere de a da binețe călătorilor, când lăsând loc liber soarelui de a da vești prin razele sale de o zi senină. Asfaltul șoselei șerpuinde contrasta cu albul dâmburilor de zăpadă de pe margine. Liniștea înghețată a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
uriaș s-a pierdut în mulțime. „Tomoe, nu ești în stare să recunoști un om adevărat.“ I-au venit brusc în minte cuvintele lui Takamori și-i reverberau în cap cu mai multă rezonanță decât clopotele bisericii Sf. Ignațiu. Gara aglomerată din Ueno. Era coadă la bilete. O voce anunța plecarea trenurilor la megafon: „Trenul personal în direcția Takasaki pleacă la ora opt douăzeci și șase de la linia patrusprezece. Trenul personal cu direcția Takasaki pleacă de la linia patrusprezece.“ Tomoe încerca disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
put Îngrozitor. Mi s-ar părea normal ca această zonă să fie separată de restul lumii, și totuși de aici se poate ajunge În orice parte a orașului prin câteva zeci de străzi și alei. Dacă străzile nu ar fi aglomerate, În zece minute ai putea ajunge la Trump Tower, la Tiffany sau la imobilele Dakota. Nu-mi lăsa impresia unui loc În care erau izolați un anumit gen de oameni. Era doar un simplu loc de trecere. Orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
însemna toată lumea care trăia în zonă - își cumpăra brânza, peștele, carnea și alte provizii proaspete. Erau chiar unul sau două locuri unde puteai să stai în picioare ca să bei repede o bere și să mănânci un cârnat. Locul era întotdeauna aglomerat și existau cel puțin șase intrări. Nu e un loc unde hoinărești pur și simplu. Majoritatea oamenilor se grăbesc, n-au timp să stea și să se uite la lucrurile pe care nu și le pot permite; și, oricum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întâmplat nimic, dar de la dragoste am trecut într-o oarecare măsură la ferocitate, pentru că devenim îngrozitori cu acela care ne-a creat iluzii, Angela. În cafeneaua aceea o privisem ca pe o trecătoare, ca pe unul din trupurile inutile care aglomerează lumea, străzile, autobuzele. Trupuri pe care în fiecare zi le deschid și le scotocesc, fără bucurie, fără milă. Privirea mea chirurgicală coborâse de la ochii ei la mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
A urmat un schimb de prezentări și sărutări — în vânt, pe obraz și de mâini — după care fetele au fost însoțite în salonul din spate și s-au așezat la o masă de trei persoane. Restaurantul nu era atât de aglomerat ca de obicei deoarece obișnuiții petrecăreți erau în Hamptons de Ziua Memorială, dar tot aveai ce să vezi. — Omul din spatele legendei? întrebă Emmy dându-și ochii peste cap. Vorbești serios? — Bărbații trebuie măguliți, querida. Nu știu de câte ori am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aranjamentele ei florale. Oriunde întorceai ochii, vedeai vaze uriașe, pline cu flori și ramuri de iasomie, chiar și la toaletă. Evident, a exagerat și în privința personalului. Îi place să aibă cam cincisprezece majordomi de fiecare invitat, de aceea e cam aglomerat la petrecerile ei. Când am ajuns, sufrageria era atât de plină încât invitații începuseră să se-mprăștie pe terasă, spre piscină. Toată grădina era luminată cu felinare pe care Daphne le achiziționase din Maroc, într-una din călătoriile ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
toți pereții într-un azuriu-deschis, să se asorteze cu apa. Nu-i foarte mare - are doar un dormitor, sufragerie cu șemineu și un birouaș - dar e drăguț foc așa cum l-am aranjat eu, cu lucruri vechi, dar de calitate, nu aglomerat cu boarfe, cum sunt apartamentele unor fete din New York. Chiar sunt alergică la pantofii aruncați te miri unde. Și nu pot fi prietenă cu o fată care se omoară după umerașele agățate pe bare în loc de mobilă. Eu pun mare preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
clatină din cap. Își trece mâna expertă peste obrazul meu și-și pune degetele sub bărbia mea, cu un aer îngrijorat. — Ai pulsul foarte accelerat. Nu e ceva sănătos. Te simți tensionată din vreun motiv în momentul ăsta ? — Sunt destul de aglomerată la serviciu, spun ridicând din umeri. E o demență. Dar sunt bine. Pe bune acum, mai frecăm mult menta aiurea ? — Bine. Maya se ridică. Apasă pe un buton fixat în perete și în încăpere se revarsă o muzică liniștitoare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lată de tot. Am făcut-o atât de lată încât... Nu pot nici măcar să... Aproape în transă, îmi trag scaunul. Trebuie să scap de aici. Cât mai departe. CINCI Trec pe lângă recepție, pe pilot automat. Ies pe strada însorită și aglomerată la ora prânzului, punând un picior în fața celuilalt, amestecându-mă cu ceilalți funcționari. Doar că eu nu sunt deloc ca ei. Eu tocmai mi-am păbugit clientul cu cincizeci de milioane de lire. Cincizeci de milioane. E ca tobă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe care m-am cocoțat cu un pahar de vin. — Trei pub-uri, mă corectează. Dar nu sunt numai ale mele. Asta e afacerea familiei noastre. The Bell, The Swan din Bingley și The Two Foxes. Uau. Dar... e foarte aglomerat ! Mă uit în jurul meu. Fiecare scaun e ocupat, oamenii au umplut grădina și au ocupat chiar și curtea din față. Vacarmul glasurilor e asurzitor. — Dar cum reușești să te ocupi și de asta și de grădinărit ? — OK, am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Puternicele faruri care înconjurau structurile remorcherului ca un inel strălucitor, suplineau lipsa soarelui, gonit de pe glob. Departe de a înveseli împrejurimile, ele dispersau pe contururile lugubre ale stâncilor o aureola lunară nu prea ademenitoare. Tot mai numeroase, cocoloașele de praf aglomerate striau valul de lumină împrejmuit de noapte. Pe pasarelă, Ripley aștepta, se resemnase să nu mai facă altceva decât să zică " DA" primul lui apel al exploratorilor. Neputința ei de a-i preveni pe cei trei de pri-meidia care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gură, câte-un pulan pe spinare sau câte-o amendă exagerată. Dar de băgat la pârnaie fără motiv, n-am băgat niciodată pe nimeni. Recunosc că mai închid ochii la micile găinării de cartier, dar o fac numai ca să nu aglomerez și mai mult închisorile. Cât despre Lionel, mi-ar părea rău să nu ajungă cetățean francez, săracul, la cât s-a zbătut. După părerea mea, mai mult decât era cazul. Mă opresc aici, pentru că nu le prea am cu scrisul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
imprudențe. Nu trebuia să mă grăbesc ca până acum. Un om în fugă nu vede prăpastia în care se aruncă, nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam și m-am uitat la oamenii care începeau să aglomereze trotuarele. Mulți dintre ei cărau ceva în spinare. Rucsacuri și ghiozdane. Câțiva aveau chiar și sacoșe. Erau elevi. În ghiozdane aveau, probabil, sacii de dormit pe care i-am recomandat, iar în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-i spun lui soră-mea. — Trebuie să pleci acum? — O să mă opresc în drum la birou și o să-l trimit pe Sandy. — Sandy nu poate face asta. El nu cunoaște rutina ... — Josh, spuse Tom. Trebuie să plec. Traficul era aglomerat, pe 405. Avu nevoie de aproape o oră, înainte să ajungă în fața unui bloc ponosit, în South Acre, în Torrance. Apăsă soneria pentru apartamentul 38. Clădirea era aproape de autostradă, iar zgomotul traficului era constant. Știa că Lisa lucra noaptea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oftă. — Nu înțeleg o iotă din ce spui, Gerard. — Merde, les flics arrivent! Începu să scoate sunetele unei sirene de poliție. — Ajunge, spuse Stan. Porni radioul. Se apropia seara. Trecuseră pe lângă Maryville și se îndreptau spre St.Louis. Traficul se aglomerase. — Am ajuns? întrebă Gerard. Stan oftă. — Las-o baltă, zise el. Avea să fie o călătorie lungă. Capitolul 67 Lynn stătea pe marginea căzii și folosea prosopul încet, ca să îi curețe tăietura din spatele urechii. — Spune-mi ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
primii, mă urcam zilnic Într-un autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-a Întâmplat niciodată, nici măcar iarna, când ningea viscolit, ca, această huidumă străveche făcută parcă anume să te lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Aveai niște codițe nostime.Celălalt nume este Pisargeac? O privi în ochi așteptând confirmarea. Sorbi din nou din pahar. -A fost.Acum mă numesc dna Torcescu. Orchestra atacă un nou șlagăr.Dansatorii se puseră în mișcare.Ringul de dans se aglomeră. Ești neînsoțit? -Da.Tu? -Cu Nic,dar e ocupat.Ii surprinse privirea alunecând întrebător spre verighetă. -Nu e soțul meu.E vărul meu.Dansăm? Terminând de băut Emil acceptă. Se alăturară perechilor,lângă miri. -Dansezi bine,îl încurajă Alinta. -Mai
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]