3,081 matches
-
-și ia rămas-bun, cu o sărutare, de la mama ei, porniră toți trei spre cinematograf. Ziua fusese călduță. Un vânt din sud suflase statornic dinspre golf. Și acum, seara, încă mai era cald. Mirosurile grele de bucătărie italiană pluteau peste cartierul aglomerat, ieșind prin ferestrele bucătăriilor din toate casele. Fiecare locuitor părea să aducă o contribuție cât de mică la cacofonia generală formată din oale scăpate jos, televizoare bubuitoare, voci care vorbeau în contradictoriu, țipete de copii și uși trântite. — Cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Chiar dacă Tolman ar fi făcut o afacere cu Watson, faimosul investitor nu s-ar fi întâlnit niciodată cu el, față în față. Și, în mod cert, niciodată în public. Dar iată-i acolo, pe o traiectorie de coliziune, în curtea aglomerată a hotelului Venetian, chiar sub ochii lui. Ce naiba!? Nu-i venea să creadă ce urma să se întâmple. Însă în clipa aceea femeia suplă se poticni puțin și se opri. Purta o rochie scurtă și strâmtă, și pantofi cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
formau o pereche ciudată - fata frumoasă și individul temător și stângaci. Mergeau în lungul canalului, abia aruncând câte o privire magazinelor pe lângă care treceau. — Se duc la o întâlnire, spuse Vasco. — Îi văd, zise Dolly. Vasco se uită pe strada aglomerată și o văzu pe Dolly la capătul îndepărtat. Dolly avea douăzeci și opt de ani și o înfățișare perfect normală. Ar fi putut fi oricine: o contabilă, o prietenă, o secretară, o asistentă. Putea trece drept orice. În seara aceea era îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu l-am Întâlnit niciodată În persoană. Suntem prieteni pe internet. Îi admir inteligența și pasiunea, cred. Nu vrei să-l Întâlnești Într-o zi? — Da și nu, a mărturisit Armanoush după ce a cumpărat un simit de la bufetul mic și aglomerat dinăuntru. A rupt o bucată și cu ea În mână s-a sprijinit de balustrada care Înconjura puntea, așteptând să se apropie un pescăruș. — Nu trebuie să-i aștepți să apară, a zâmbit Asya. Aruncă o bucată În aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
câți morți transportă cu dricul În fiecare zi? Când i s-a tradus Întrebarea, șoferul a clătinat din cap: — Depinde de anotimp. Primăvara e cel mai rău; primăvara nu mor prea mulți oameni. Însă după aia vine vara, cel mai aglomerat anotimp. Dacă se fac aproape optzeci de grade, e o nebunie pentru noi, avem morți cu duiumul, În special bătrâni... Mor ca muștele... Vara istanbuliții mor pe capete! S-a oprit gânditor, lăsându-i Asyei povara semantică a ultimei fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
II-a în fața spitalului pe care aceasta îl fondase. Avea senzația că ea îl așteaptă pe el. ă Porfiri Petrovici. ă Da? ă Îmi este frig. § Porfiri, cu cărțile încă sub braț, îl conducea pe Virginski de-a lungul coridoarelor aglomerate ale spitalului de bărbați. Bolnavii, îmbrăcați cu haine zdrențuroase și murdare, se sprijineau de pereți sau zăceau, sfârșiți, pe jos. Doar câțiva se mișcau încoace și-n colo. Ocazional, câte unul dintre bărbați se întorcea către ei și îi privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că, odată ajuns față în față cu celălalt, și-ar recunoaște în el propriile trăsături. Ieși pe Nevski Prospect, cu privirea fixată pe o clădire pătrată cu trei etaje aflată pe partea cealaltă a străzii. Din fericire, strada nu era aglomerată. Însă vântul țiuia îngozitor, biciuindu-l. § ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. Ochii gri și reci ai lui Vadim Vasilievici se uitiară în jos la individul amărât care tocmai se înfățișase la birourile editurii Atena. Gura sa mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
brusc, proiectând-o pe Desert Rose direct cu capul În parbriz. — Dumnezeule, Diane, ce faci? Cred că tocmai mi-am spart capul, și mai am și o operație făcută de curând... Diane opri pe Crescent Avenue, o autostradă urâtă și aglomerată. — Sunteți bine? Desert Rose se uită În oglinda retrovizoare. Tocmai Îi apăruse un cucui În frunte. — Nu, nu sunt bine. Când o să mă Întâlnesc cu Charlie, o să am deja vânătăi, zise ea supărată. Îi venea s-o omoare pe Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la Întoarcere. Avem vreun autobuz de-aici spre aeroport? Întrebă Desert Rose. — Nu știu, nu merg niciodată cu autobuzul. Cele două femei coborâră din mașină și se uitară neajutorate În jur. — Nu văd nici un taxi, zise Kitty. — E cea mai aglomerată oră, e greu găsești ceva acum, Încercă Diane o scuză neconvingătoare. — Cam cât mai avem până la aeroport? — Cinci-șase kilometri. Găsiți voi ceva, sunați-mă când vă Întoarceți. Diane plecă, iar Kitty și Desert Rose se treziră În mijlocul autostrăzii, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iubea, care lucra În același domeniu, avea suficienți bani Încât să-și poată permite toate ținutele acelea interesante, pantofii și călătoriile În jurul lumii. Nu, visul american a devenit o gogoriță, zise Desert Rose. America a devenit o scenă mult prea aglomerată. În ultimii ani mulți prieteni de-ai mei, de treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani, oameni cu studii, cu doctorate, s-au văzut nevoiți să se mute cu părinții după ce și-au risipit toate economiile și s-au Împovărat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
până atunci de așa ceva. Vrei să oprim aici să faci niște poze? Dar repede, parcarea e interzisă. Kitty ezită. Hollywood Walk of Fame - locul pe care Își dorise dintotdeauna să-l vadă - se dovedea a fi o stradă murdară și aglomerată, cam ca Times Square din New York, locul pe care se Înghesuiau să-l vadă toți turiștii și pe care ea Încerca mereu să-l evite. — Bine, zise, o să fiu rapidă. Carlos parcă lângă trotuar, iar Kitty sări din mașină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
uitarea totală. Făcu niște fotografii, felia ei din plăcinta kitsch a Hollywoodului, apoi urcă repede În taxi și-i mulțumi lui Carlos că riscase o amendă de dragul ei. — Asta pentru că sunt puțin anarhist, zise el, târând taxiul Înapoi În traficul aglomerat al după-amiezii. — Și eu, zise Kitty. — Apropo, lăsă el să-i scape, prudent, nu știam că există anarhiști În Bel Air. Credeam că trebuie să joci după reguli ca să ajungi aici. — Nici eu nu știam că există taximetriști comuniști În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Vocea profundă, șoptită, a lui Sade răsună În mașină, cântând Smooth Operator. — Doamne, strigă Kitty râzând. Ăsta e ultimul cântec pe care-aș vrea să-l ascult acum! Spre asfințit, mașina părăsi dealurile superbe și se târî Înapoi În traficul aglomerat din centru. Cerul Își schimbă hainele strălucitoare cu altele În tonuri de gri și albastru Închis. — Ce faci În noaptea asta? Întrebă Kitty. E sâmbătă, vrei să mergi la Standard Hotel? Am auzit că e printre cele mai la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tineri stăteau În camera de zi ticsită de cutii și bagaje, concentrați, tăcuți, cu ochii În ecranele albastre ale laptopurilor lor, cufundați În răpăiala Înfundată a degetelor bătând În taste, cu gândurile concentrate asupra viitorului - o stație de autobuz din aglomerata capitală a lumii. 20 America vs Europa și o Formulă matematică a trădăriitc "20 America vs Europa [i o Formul\ matematic\ a tr\d\rii" Kitty se zbătuse toată săptămâna În confuzie. Oare să rămână În State sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
uită prin barul Înțesat de oameni atât de plini de viață și de frumoși, și Începu să se simtă singură. Îi șopti Giuliei: — Știi că mi-e dor de Los Angeles... Aici, În New York, sunt mulți oameni inteligenți, interesanți, străzi aglomerate, dar În L.A. sunt marea, munții și dealurile... Multă natură. E mai viu, mai adevărat; mă gândesc să mă mut acolo. Tu ai locuit În L.A., cum e? — L.A.-ul are o poezie tristă, zise Giulia cu blândețe. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Întâlnea, el era acolo. Și pentru că Îl avea În ea, viața i se părea mai frumoasă, mai plină de culoare, de posibilități. Oamenii se purtau mai frumos cu ea, Îi ofereau locul În tren, Îi făceau loc pe străzile aglomerate, Îi zâmbeau pe pista de alergare din jurul lacului, o salutau prietenos când trecea pe Brooklyn Bridge. Mâine avea să despacheteze cutiile, să scape de Înghesuială. Olga avea să fie ultima ei colegă de apartament. Avea să-și văruiască apartamentul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acum, fie că au o excepțională autorizație expresă să facă predarea mai târziu, fie au dormit prea mult. Marçal Gacho și-a tras discret mâneca stângă a hainei ca să se uite la ceas, este îngrijorat pentru că traficul devine tot mai aglomerat și pentru că știe că, de aici înainte, când vor pătrunde în Centura Industrială, dificultățile vor crește. Socrul remarcă gestul, dar nu zise nimic, ginerele lui e un tânăr simpatic, fără îndoială, dar e nervos, din rasa agitaților din născare, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aceeași stradă cu mine, lângă un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl detesta profund. — Problema ta, îi atrase atenția Stevie, este că nu vei găsi niciodată un bărbat ca tatăl tău. — Știu, încuviință Fran. Nici tu, de altfel. Un zâmbet fugar pecetlui complicitatea lor. Stevie se întoarse din nou spre biroul aglomerat. — Bun, voi doi, zise, întorcând privirea spre cei doi reporteri aflați cel mai aproape, care se prea poate să fi auzit totul, n-aveți altceva mai bun de făcut decât să trageți cu urechea la conversațiile altora? — Dar, Stevie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doi să lucreze împreună ar avea un ziar pe cinste. — Mda, confirmă Stevie, numai că scânteile care scapără între ei ar da probabil foc întregii clădirii. Amplasamentele diametral opuse ale ziarelor Citizen și Express, își spunea Fran conducând prin orașul aglomerat dintr-o parte în celalaltă, concentrau diferențele dintre ele. Citizen avea sediul pe High Street, o poziție de prim rang, dar chiriile crescuseră, locul era înghesuit și nu exista spațiu de parcare. Singurul avantaj era că, puteai să vezi acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să iau eu asta, insistă el când barmanul îi întinse o tavă încărcată cu o duzină de pahare. — N-am vrea să le verși pe Seamus, chiar dacă ar merita-o, nu-i așa? zise arătând el spre barman. În mijlocul barului aglomerat, se opri o clipă. — Apropo, m-a căutat la birou un redactor sportiv negru de furie acum nici cinci minute. Părea să creadă că ne-ați faultat cu Federația de Fotbal Neprofesionist. Ochii de un albastru-pal ai lui Jack licăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre bar fu încetinit de numeroasele persoane care-l băteau pe umăr și-l invitau la un pahar. Jack fusese întotdeauna o persoană populară, își zise Stevie. Asta îl făcea un redactor-șef atât de bun. Se întoarse prin barul aglomerat și puse paharele pe masă fără a vărsa o picătură măcar. Stevie aprecia acest talent la un bărbat. Părea de asemenea să pășească mai săltăreț, ceea ce Stevie nu observase până acum la el, asemenea cuiva care descoperise brusc ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un câine. — De fapt, Fran începea să înțeleagă de ce atât de multe perechi fugeau în Seychelles ca să-și pună pirostriile în taină, m-am gândit să nu mai invit și câinele. Spre ușurarea lui Fran, următoarele săptămâni fură atât de aglomerate, încât n-avu timp să se gândească la localuri sau la văluri. Comitetul pentru Presa Regională organiza o conferință în care urma să anunțe finaliștii și să desemneze câștigătorul concursului „Ba al nostru-i mai frumos“ organizat de Citizen, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și Jack de îi făcea să se comporte așa? Orice ar fi fost, sarcina ei nu putea decât să agraveze situația. Doamne, în ce belea intraseră cu toții din cauza ei. Săptămânile următoare fură exact așa cum îi plăcea lui Fran: atât de aglomerate, încât n-avea răgaz să stea și să bea o ceașcă de cafea, cu atât mai puțin să se întrebe de ce era atât de încântată să lase planurile pentru propria ei nuntă în grija altor persoane. Argumentul ei era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lași pe Wild Rover cu mine. — Oh, tată, ai vrea? Curând? — Categoric. Acum la culcare. Nu știu cum ești tu, dar eu sunt frânt. Pe când era pe cale să adoarmă, întrebându-se cum naiba va reuși mâine, una din zilele lui cele mai aglomerate, să ajungă la Tawny Beeches, Jack își dădu seama că bunicul adevărat al lui Ben era o persoană nefericită. Ar fi putut avea parte de toată afecțiunea și dragostea pe care Ben le revărsa asupra lui Ralph. — Îmi puteți garanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]