179,567 matches
-
și v-ar putea spune lucruri interesante. Bunăoară, Ramirín, țiglarul, ori tușa Paula, care merg pe nouăzeci de ani. Căutătorul de minuni a oprit magnetofonul. - N-ai putea să vorbești cu ei? Fă-mi, te rog, acest serviciu. Cheamă-i aici, ca să stau de vorbă cu ei. - Bineînțeles, a răspuns bunicul. Cum să nu pot? Ei o să fie încântați. O să le trimit vorbă să vină după cină. S-a uitat la mine și mi-a făcut cu ochiul. - Astă seară o să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
peste plaiurile unduitoare ce se pierdeau în zare, tremurau culorile cenușiu, ocru și verde închis. Deasupra munților începea să se strângă o pâclă de nori albicioși. Am intrat toți trei în peșteră, aducând noi bagajele. Tavanul era mult mai înalt aici decât la intrare, iar lumina cădea pieziș, făcând să strălucească stânca umedă ca argintul și să se profileze în fund, ca niște colți uriași de fildeș, primele stalactite. Chiar în gura peșterii, o tufă de romaniță parcă voia să marcheze
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea sa de a considera critica o palidă manifestare culturală, o soră săracă a filosofiei. Funcția terapeutică a poziei este analizată în cel mai consistent eseu al cărții �Incursiuni în �literatura carcerală". Apar aici explicații oarecum surprinzătoare prin lejeritatea lor în legătură cu un fenomen aparte din închisorile politice din anii '50: faptul că poezia legionară avea o deosebită circulație în mediul carceral. Ion Pop explică: �Numele cele mai notorii, mereu citate, sînt cele ale poeților
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
Goma în cartea sa Gherla. De îndată ce problemele puse de texte sînt serioase, provocatoare, Ion Pop face pasul înapoi. Exemplul de mai sus este unul dintre puținele momente în care autorul încearcă o ipoteză pe cont propriu. De fapt abia de aici ar fi început o dezbatere care să lămurească ambigutatea viață-text în scrierile memorialistice. Cînd Gabriel Liiceanu se arată indiferent la aprecierile stilistice ale Jurnalului de la Păltiniș, el pune automat accentul pe latura veridicității jurnalului (adică o autentificare autoritară a propriilor
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
bruscă, de la scriitorul singuratic, din turnul de fildeș, la scriitorul-membru... în partea a doua a cărții sînt strînse cîteva zeci de cronici de poezie. Se știe, Ion Pop este unul dintre vârfurile de lance ale criticii "de poezie" românești. Găsim aici autori foarte mari, dar și debutanți sau scriitori tineri. Sînt câteva elemente care irită, care subminează lectura. în primul rînd, sînt prea mulți poeți ardeleni... - un reproș cam "necritic", dar cu adevărat deranjant. De altfel, se observă în fiecare rînd
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
nostru, despre care vorbitorul nu știe deocamdată mare lucru: nici sensul exact, nici pronunția corectă. Ca să nu spun că pronunția rămîne o bună bucată de vreme oscilantă. Al doilea tip este rezultatul ignorării și, prin urmare, al încălcării normelor gramaticale. Aici vina școlii este considerabilă. Un al treilea este pierderea de viteză în care se află limba literară: atacată în vocabular, prin cantitatea de cuvinte noi, atacată, în gramatică, prin nestăpînirea normelor, limba literară lasă încet-încet locul unei limbi "familiare", "triviale
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
rezistă. În fond, așa cum rîdem a mia oară la Unora le place jazz-ul, să zicem (știm că Billy Wilder e cineastul favorit al lui Nae Caranfil), de ce n-am rîde a doua oară la acest ?... În fine, după film - aici am vrut să ajung -, fiind miezul nopții, lumea e direcționată spre o "Ieșire" care nu mai conduce sub cupola luxosului Mall, ci la o scară care coboară direct în afara complexului. După toată lăfăiala de confort din Mall, cobori o scară
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
pildă, cuvântul care-l desemnează pe strămoș în general - moș - care nu e un cuvânt de origine latină... De ce? Cum? - Iată o problemă... însemna, oare, acest lucru că în România era încă prezent ceva provenit din substrat? - nu voi evoca aici toate discuțiile legate de daci, de geți etc., care sunt foarte problematice, dar, în sfârșit, substratul e prezent. E prezent, într-un anume fel... Tot așa, modul în care sunt clasificate rudele din punctul de vedere al lateralității, constituiau de
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
parte, eram în prezența unor structuri absolut ferme, analoge, în propozițiile lor, cu structurile rudeniei ce puteau fi studiate în țări precum Franța, Germania, Italia, Spania, - iar pe de altă parte se petrecea ceva diferit. Prin urmare, ceea ce se petrecea aici nu putea fi interpretat decât printr-o trimitere la istorie - și la o istorie îndepărtată. Iar dacă o istorie îndepărtată funcționează, și istoria recentă funcționează. Eram, așadar, condus, după această analiză oarecum primitivă, sumară, a relațiilor de rudenie prin studiul
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
o cultură a oamenilor de la munte, a tăietorilor de lemne. Sucevița era o zonă colectivizată? Da. Era, așadar, o cultură de săteni, de oameni ai pădurii, care mi s-a părut a fi foarte departe de înalta cultură ecleziastică. Fiindcă aici se perpetuau totuși practici cu totul străine de acea cultură. Așa se face că, atunci când turmele sunt conduse, primăvara, la munte, are loc aprinderea focului viu, care nu are nimic de-a face cu cultura ecleziastică. Tot așa, practica jocurilor
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
o nimfomana venită să-l 'elibereze' pe el din chingile regulilor sociale, dar personajul nu e bine construit și pare o caricatură, dialogurile cu 'ea' sînt slabe etc. Teribilă forță a personajului de a construi scenarii delicios delirante da greș aici. Discuțiile cu Dumnezeu' sînt, deși nu chiar în aceeași măsură ratate, în nici un caz de nivelul părților bune despre care am vorbit. Fișa clinică ce încheie românul este însă o catastrofă - mai ales că e plasată într-o poziție de
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
Adaug la acestea faptul că însăși mișcarea monastică a fost greu de condus sub puterea comunistă, pentru un întreg ansamblu de motive, unul, fundamental, fiind dificultatea recrutării. Mănăstirile erau populate de călugări îmbătrâniți, unele mănăstiri fuseseră chiar închise, și de aici a apărut o vie interogație privind șansele de menținere și perpetuare ale mișcării monastice. E o interogație cu atât mai vie după căderea regimului comunist, cu cât însăși ierarhia mișcării monastice fusese pusă sub controlul autorităților religioase și chiar iarahia
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
și ceea ce se află în viață, ceea ce e viu și ceea ce e mort, ceea ce e arheologie și prospecțiune vie în spațiul tradițiilor. Cum vedeți acum aceste raporturi între muzeul tradițiilor populare și viața acestor tradiții? Cred că un muzeu - și aici aș prelua cu păcere o afirmație care le-a părut multora paradoxală, atunci când au auzit-o, și ea aparține lui Lévi-Strauss - , cred că un muzeu e făcut în primul rînd ca să conserve niște obiecte. El nu e făcut pentru public
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
spune cuvîntul. Cei care au citit însă Ecclesiocrația, cartea lui Andrei Cornea din 1984, știu de fapt că autorul reușește să fie accesibil chiar și atunci cînd vorbește despre "mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină". Merită să amintim aici această splendidă carte, cu un subiect mai degrabă specializat și care reușește totuși să prindă cititorul în mreje. Că va fi existat în anii '80 o lectură politizată a ei e foarte posibil, dar cartea își păstrează azi frumusețea neștirbită
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
locuțiunea adjectivală "așa-zisul"/"așa-zisa", Andrei Cornea devine un adevărat maiorescian al timpurilor noastre. într-o lume a aproximării, în care a devenit aproape un tic relativizarea, imprecizia și ambiguitatea, nimic nu mai este ce pare a fi. De aici tendința comentatorilor de a-și lua precauția lui "așa-zis". Nu se poate ști totuși dacă e o vină a acestora, a comentatorilor sau dacă nu cumva realitatea însăși și-a pierdut liniile tari, dacă nu ne bîntuie din nou
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
în mine, veche, și o manie de a fotografia pe loc și gratuit orice (însemnând lucrul pe hârtie) - nu se știe niciodată, presupun, la ce-mi va folosi... De pildă, această replică a lui G. Călinescu, cine știe cum însușită: Fugi de-aici că-mi infirmi ipotezele!"- în paranteză: despre Veronica Porumbacu. Dumnezeu s-o odihnească. Sau: I soldi non fanno la Gloria, banii nu aduc Gloria, - hm, pentru cine nu-i are! Sau The Hunger increases the Art, foamea ascute arta, - ce
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
suedeze de un granit roșcat, cu stâlpi grei, zgrunțuroși. Am pus mâna în treacăt pe unul din ei... câtă putere, câtă soliditate... Suedia?... Un amestec de forță, viteză, durabilitate străbătută de un ideal naiv, ironizat în alte locuri, dar care aici prinde subit o trăinicie de neclintit ca a stâlpilor de granit sprijinind instituțiile financiare. Vezi grija față de handicapați, bătrâni, infirmi, alcoolici. Unul din aceștia, la o manifestație, lângă mine, tocmai se pregătea pe furiș cu o sulă în mână s-
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
relief, mai spectaculoasă poate în cazul unor sintagme-concept precum: "idei de plastilină", "democrația de dicționar explicativ", "mandatul stabil"ș. a. Autorii au dorit de altfel "să construiască o alternativă la automatismele comentariilor pe marginea politicii românești de după căderea comunismului"(este inclusă aici și mass-media), urmărind să contribuie astfel la "crearea unui gust cotidian pentru inspectarea acțiunilor întreprinse de elita politică, conform unei viziuni a democrației care să depășească stadiul de presupuneri, clișee și aproximări." Se poate aprecia că acest scop a fost
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
ea însăși. Pe de altă parte, identificăm în textul lui Daniel Pișcu, îngroșată pînă la caricatură, apetența generației optzeci pentru tot ceea ce ține de "textistență"; nu numai că autorul percepe realul ca pe un uriaș text care se autogenerează (de aici coexistența tendințelor "realiste", cu cele ludic-manieriste), dar reușește să păstreze în scrierea sa ceva din ritmul trepidant al vieții tel quel: "Pană Ioana și cititul din Lermontov: , ...Revin în cameră. Virgil și colocviul de mîine. Scriu.(...) Oglindă purtată de-a
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
drumul dintre București și Iași. Ion Ghica se arată stăpânit de o fervoare deosebită în a surprinde climatul momentului, posedă știința dimensionării culturalului și politicului, și mai mult decât orice, știe să scoată efecte din inteligibilitatea analitică a detaliilor. De aici, punerea în scenă ca după un scenariu bine pus la punct, a expresiilor "se fură ca în vremea lui Caragea"sau "a prinde negustorul cu ocaua mică." Fără a uita psihoza colectivă. Scenele răspândirii ciumei, care nu au nimic din
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
se constituie într-un portret viu și generos al gândirii umane, departe de a fi doar înșiruire uscată de nume și date, altfel, componente firești într-o lucrare științifică. De o reală valoare sunt intervențiile editorului de la subsolul paginii. Găsim aici revizuiri de date, semnalări ale unor atribuiri greșite venite chiar din partea lui Ion Ghica, corectări de versuri și replici, identificări de scene și date, reluate de autor în mai multe din scrisorile sale. Și, pe un loc de primă importanță
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
realitate însă, chiar și persoanelor care nu-l știau pe autorul Gulag-ului li se puneau în interviuri întrebări de genul: L-ați citit pe Soljenițîn? Ce părere aveți despre Soljenițîn?, iar răspunsurile atârnau decisiv în promovarea lor profesională. De aici și până la condamnarea, în necunoștință de cauză, a �dușmanului poporului", a �trădătorului", nu mai era, practic, nici o distanță. Deosebit de dramatice și decepționante sunt aceste �mărturii" mai ales când aparțin unor intelectuali, unor nume întâlnite în presa literară. întâmplările din jurul încercării
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
puțin lumești, cu creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și spre încurajarea tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și al sfintelor relicve din lumea creștină a primit aici replica unei subtile amenajări medico-legale. Lăsînd la o parte ceremonialul public, delirul în masă și dezmățul pseudoliturgic, convocarea copiilor și alte asemenea gesturi de consacrare, comunismul este unul dintre cei mai primitivi mutilatori ai artei. El a făcut din artist
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
a reușit să redimensioneze un limbaj, să-i deconspire strategiile, tehnicile și, în ultimă instanță, scopurile. Pentru că prin imaginea video - și televiziunea a demonstrat-o de atîtea ori - se poate face orice; de la dublarea realității la falsificarea ei și de aici mai departe pînă la suspendarea oricărui simț moral. Utopie și rememorare Nici una dintre arte nu trăiește cu atîta intensitate, asemenea arhitecturii, promisiunea măreției și proximitatea eșecului. După cum nici una nu codifică în aceeași măsură aspirațiile, tensiunile, disfuncțiile și bovarismele istoriei. Nici
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
exemplu de antrenament pt. skanderbeg?"; "un tip mă pusese la skanderbeg"; Sugestia ta în legătură cu skanderbegul mi se pare bine venită"(ib.); cuvîntul apare chiar abreviat: "ca unul din cei mai buni concurenți de ska, trebuia să fii și tu prezent aici"; "concursul de skg de la Piatra"(ib.). Termenul tinde tot mai mult să devină denumire oficială: pentru un site național se folosește termenul englez - "Romanian Armwrestling", dar și cel specific - Skandenberg -, chiar în formula-adresă (skandenberg.getfit. ro), ca și în diverse
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]