9,537 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Iubirea pentru tine n-am uitat Chiar dacă în zbor,timpul a trecut. A fost un sentiment adevărat Ce eu am vrut să-l uit,dar n-am putut. Privesc la cer,văd ochii tăi senini Și albastrul lor mă fascinează, Iar dacă astăzi noi suntem străini, Iubirea din suflet mai veghează. În liniștea nopți glasul ți-aud, Iar blândețea lui mă-nvăluiește. La tine zboară gândul meu zălud, Și amintirea ce-l însoțește. Simt și calda ta
LA 70 DE ANI.... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363387_a_364716]
-
luciul încremenit al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile văzduhului, eu trăgeam de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. Simțeam ca o boare, o senzație de răcoare și luciul nemișcat începu să se încrețească. Culoarea, dintr-un albastru de cleștar, se întunecă. Barca dansa din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când m-am uitat spre orizont, am văzut cum
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
în strigate Stranie petrecere - curgere a unui fel de firesc în altfel de firesc și stăruința a inimii în trupul unei lumi care urăște trupul... CITEȘTE MAI MULT, AICI : https://mihaimarin.wordpress.com/2016/12/13/in-memoriam-poezii-de-nichita-stanescu-picturi-de-alexandru-darida-sua-muzica-mircea-vintila-frunza-verde-de-albastru/ ´´FRUNZĂ VERDE DE ALBASTRU´´-VERSURI-NICHITA STĂNESCU / MUZICĂ -MIRCEA VINTILĂ: Citește mai mult În grădina GhetsimaniSă cauți un cuvant ce nu existași să asculți cum timpul devine des. Un cuvântpe care l-ai auzit, si bruscsimți că nu există...Că și cum ai sări dintr-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
vedea în vedenii, șinu se auzea în strigăteStranie petrecere - curgerea unui fel de firescîn altfel de firescși stăruința a inimii în trupulunei lumicare urăște trupul...CITEȘTE MAI MULT, AICI :https://mihaimarin.wordpress.com/2016/12/13/in-memoriam-poezii-de-nichita-stanescu-picturi-de-alexandru-darida-sua-muzica-mircea-vintila-frunza-verde-de-albastru/´´FRUNZĂ VERDE DE ALBASTRU´´-VERSURI-NICHITA STĂNESCU / MUZICĂ -MIRCEA VINTILĂ:... VI. ÎN MEMORIAM.ADRIAN PĂUNESCU - CINE IESE ULTIMUL DIN ȚARĂ, de Mihai Marin, publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Cine iese ultimul din țară Sărăcia noastră ne omoară, De ațița marș ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
de bucurie și cu ea!> Dar n-avea nicio șansă să mai circule cu mijloacele de transport în comun: tramvaiele, troleul și autobuzele se opriseră și metroul circula cu mari întârzieri. întinse deci pasul, privi pe cer, era de un albastru pur în contrast cu orașul jumătate dărâmat, negru și mohorât. Schelete de blocuri și macaralele gigantice se înălțau pe lângă Casa Republicii ca niște megaliți uriași din cine știe ce eră preistorică. Acestea trebuia să fie blocurile activiștilor de partid de pe lângă cece. Ca o ironie
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
tot de o întâmplare. Ermit, aripile crescute din umerii mei, ca mărturie a sărutărilor tale, cu care, cu disperare, încerc să mă rup din răutatea lumii, sunt arse de văpaia din pasiunea ta. Mi-ai dat iluzia că pot atinge albastrul cerului, cu aripile pe care le așezai pătimaș pe umerii mei, dar, vai, de fiecare dată, ca nefericitul Icar, sfârșeam prin a mă zdrobi de crunta realitate, cu aripile transformate în scrum. Lanțurile cu care mă înlănțuie patima ta nu
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363542_a_364871]
-
și cărările făcute de oameni ca să ajungă la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din apropiere se jucau două veverițe, fugărindu-se una pe cealaltă să-și fure un con de pin. Crengile de zăpadă
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
Se opri pentru că era incapabil să promită ceva concret, ca un avans la o eventuală împăcare. Nimic, nimic. - Poți să rămâi chiar mai mult timp. Vei fi baby-sitter la copil. Vrei? Sonia se uita drept în ochii lui de un albastru luminos și aștepta răspunsul , care întârzia. El, lordul de altădată, să fie acum baby-sitter? - Cornul e foarte gustos, remarcă bărbatul cu ochii-n în farfurie. - Ai bani de țigări? Norman se ridică brusc și vroia să părăsească apartamentul. Ce crede
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LORELEY SI VISUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vrăjitor prin tinerețe, Cerul, bolta de albastru, Peste Rin cu frumusețe Se aprinde ca un astru. Glasul care se aude, Vocea ei, miracol, dar. Ce ne spune o poveste A lui Lore, spre altar. Prințul așteptat să vină, Mare prinț, frumos și tandru. Ca o rază de
LORELEY SI VISUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362424_a_363753]
-
Adjud, 2011 Nu e puțin lucru să străbați odiseea sufletească a unui poet, cu atât mai puțin a unei poete, fiindcă acolo s-a strâns noian de simțăminte și trăiri înveșmântate în haină metaforică, trecute prin turnesolul iubirii care desparte albastrul de roșu, stările meditative de cele nevoit cotidiene în care se află natura umană pe parcursul existenței sale. Nu întâmplător, cei care au iscusința de a ști să plămădească aluatul cuvintelor în chip fericit, sunt binecuvântați, poate mai mult decât ceilalți
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Iubirea este pentru poetă - talismanul pur pe care și-l atârnă la gât și care o protejează de tot răul. Drept pentru care ea spune: „O port cu drag și simt că urc spre cer/ Ating în treacăt norii prin albastru/ Iar drumul lin ce duce spre mister/ Îl deslușește-ncet mărețul astru.// Lumina vie-n suflet dă putere/ Să birui orice urmă de-ntristare/ Cu floarea de salcâm uit de durere/ Parfumul ei sublim e alinare”. (Salcâmii-au înflorit târziu
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
aduce surâsul pe buze: „Cu ce ne-a mai rămas fecund în noi/ Visăm mereu și năzuim, speranțe.../ Nu ne vor speria nici vânt, nici ploi/ În universul plin de discrepanțe.// Îmi limpezesc plină de dor, privirea/ În nesfârșirea cerului albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut în mine liniștea râvnită/ Și-n moliciunea ierbii de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
din mâini îți creșteau ramuri de tei te înecase lumina solară văzduhul zilei părea albastru iar tu devenisei icoană-ntr-un stei purtai soarele-n mâna stângă striveai privire-ntre genele lungi așteptai să ți se răsfrângă tot verdele și-albastrul din lunci... ploaie de iunie stăm în ploaie și ne iubim plouă infernal peste tot prin cerul oval curg norii ca niște arătări frumoase pomii nu mai au contururi sufletele noastre dansează scăpate din zăbrele nu te mai auzeam când
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361031_a_362360]
-
cunoscând zona și orașul, știam că trebuie să mă îndrept tot înainte, cu oceanul în spatele meu, deoarece în fața mea trebuia să fie strada principală. Casele erau frumoase și pline de viață ca aspect, chiar dacă unele aveau culori mai închise, de albastru sau de grena, dar fără nicio mișcare umană. Nu am văzut pe nimeni ieșind sau intrând într-o locuință. Ocoleam pe străzile lăturalnice și tot imortalizam prin obiectivul aparatului foto această arhitectura plină de fantezie și frumusețe. O casă albastră
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
nu marea... de pe aducerea mea aminte, ce mă fixa... atunci când ochii tăi erau întorși de la mine, pentru că știu... că fără întoarcere te pierd, mă întorc... și încep să te aflu, încep...să te văd... așa cum ești, un ghiocel alb... sau albastru. 31.05.2009 Romeo - Nicolae +ASiIiVro ... Citește mai mult Revederepoezie []Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-05-31 | |RevedereAcum... glasul tău îl audși nu doar pe al meu,cel care doream...să ți-l pun pe buzeatunci când tăceai,acum
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
văd,nu marea... de pe aducerea mea aminte,ce mă fixa... atunci când ochii tăierau întorși de la mine,pentru că știu...că fără întoarcere te pierd,mă întorc... și încep să te aflu,încep...să te văd...așa cum ești,un ghiocel alb...sau albastru.31.05.2009 Romeo - Nicolae +ASiIiVro... XXV. VIS DE DRAGOSTE, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 241 din 29 august 2011. Vis de dragoste poezie [] Vis de dragoste Mai greu mi-e să-ndur visul, mai greu decât
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
și se-ntrebară: Oare acesta o fi drumul cel bun? Oh, Doamne! Să fii și nor să fii și-ndrăgostit! Și-n hohote albe de râs izbucniră bujorii... AȘTEPTARE Du-te-acasă floare de lotus, c-o undă mai mult e târziul. Albastrul așteptării se-ntunecă în verde închis. Doar numai eu te-nțeleg când tristețile tale culeg. Du-te-acasă prințul meu, lotus! Tu nu știi ce-am văzut și nu-ți spun: Luna plină a răsărit, dar s-a oprit în cais îmbrățișându
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
așa cum la școală îl desenam cu cerneală pe hărți. - ... și dacă marea e Somnul, și unda pe val înnoptează să-l culce în brațe de stea, ( era rândul meu ca s-o întreb pe ea) poți oare să-mi spui, albastrul ei ce visează? Hoțoaica privește de jur împrejur, nu-i nimeni decât pescărușii. Și noi. Îmi spune să-nchid ochii și ce aud să cuprind. ...visul mării era atât de albastru că am simțit un fel de cântec sărat din
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
o întreb pe ea) poți oare să-mi spui, albastrul ei ce visează? Hoțoaica privește de jur împrejur, nu-i nimeni decât pescărușii. Și noi. Îmi spune să-nchid ochii și ce aud să cuprind. ...visul mării era atât de albastru că am simțit un fel de cântec sărat din zarea mereu beduină, cu hotarul pierdut în ochiul închis spre ascult. Buzele noastre nu știau de sărut, dar despre visul mării se întrebau mereu și mereu. Era vremea când nu se
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
ȚENE În orașul ploile nocturne În orașul ploilor nocturne Femeile intră cu umbrelele închise să le botez cu numele iubitelor ne iubite În orașul ploilor nocturne Luna-i clanță din alamă cu ea bărbații deschid ușa spre cerul vopsit în albastrul mării unde peștii își fac cuiburi sub streașinile caselor. În orașul ploilor nocturne păsările pică din aer pe umerii desgoliți ale femeilor uitând cântecele diurne. În orașul ploilor nocturne ne admirăm simetria de dragoste a mâinilor noastre, într-una pâinea
ÎN ORAŞUL PLOILOR NOCTURNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361123_a_362452]
-
Acasă > Manuscris > Scriitori > ALBE GÂNDURI Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O cascadă de albe gânduri se revarsă peste pajiștea visului potolindu-mi setea de veșnicie lacrimile muiate în albastrul nopții mi se zvânta la soarele iubirii... doar tu și eu, ne legănam în pași nebuni de vals exersând dânsul fericirii. adesea, ne împiedicăm în ritmul alert al pasiunii, dar mă las îmbrățișată de stelele pereche ce imi luminează pașii
ALBE GÂNDURI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361126_a_362455]
-
dezlipește din cauza câmpiei de valuricâmpiase dezlipește din cauza copacului de iarbăcopaculse dezlipește din cauza iubirii de frunze... XXX. DELFINUL DE LA MALUL LUNII, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014. între cuvânt și hârtie este un delfin înotând albastru într-un ocean atât de adânc încât se prelinge peste marginea tăioasă a ideii până când delfinul respiră prin pielea umedă a lunii sau uscată ... Citește mai mult între cuvânt și hârtieeste un delfinînotând albastru într-un ocean atât de adâncîncâtse
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
și hârtie este un delfin înotând albastru într-un ocean atât de adânc încât se prelinge peste marginea tăioasă a ideii până când delfinul respiră prin pielea umedă a lunii sau uscată ... Citește mai mult între cuvânt și hârtieeste un delfinînotând albastru într-un ocean atât de adâncîncâtse prelinge peste marginea tăioasăa ideiipână când delfinul respiră prin pielea umedăa luniisau uscată... XXXI. ULTIMA MEDALIE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014. o fluturare de mâini ca o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
n-am intuit însă suficient de inspirat cât de afectuos și de generos poate fi omul (din care, evident, a lăstărit și poetul) Ionel Căpiță. Mai întâi m-a copleșit voinicia trupească a scriitorului basarabean, adiționată de cel mai limpede albastru zămislit în ochii unui bărbat. L-am și invidiat pe loc, cu voce ridicată, referitor la acest presupus privilegiu al său asupra frumoaselor din tinerețea sa. A surâs, complice la constatarea mea, sugerându-mi subtil că atuul încă mai "funcționează
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine ... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr”. (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului și apoi un climat al Cuvântului, al Inteligenței și Visării, prin Cuvânt. Începând cu ridicarea bustului Eminescu din Botoșani, în anul 1890, a bustului poetului
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]