1,931 matches
-
sau de apologet), fie prin spațiul terestru, fie în călătoriile în "lumea de dincolo", de gorgonii, finics, fareol (Fiziolog și Floarea darurilor), de mai cunoscuții zmei, zgripțuroi sau balauri (Jitii) sau de alte figuri imaginare, integrate și de Cantemir în alegoria sa politică - inorogul, aspida, vasiliscul (comentarii recente ample la Bogdan Crețu). În această lume a căutărilor, un astfel de bestiar (Moraru, De nuptiis Mercurii 135-50) nu poate avea decât un puternic rol formativ, fie că supune protagonistul la diverse probe
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezentarea sacrului din secolul precedent. La rândul lui, neoclasicismul reintroduce un "dezechilibru iconoclast între puterea Rațiunii" și imaginație, iar semnele "funcționalismului" său se fac simțite curând, prin anularea simbolisticii baroce atât de bogate și prin introducerea unor simple și univoce alegorii (Durand, Aventurile imaginii 141). Imaginarul continuă să reziste, însă contextul și cadrul său de manifestare se schimbă fundamental în ultimele două secole. Dincolo de perioada iluministă, caracterul dublu (laic și religios) al acestui depozit ordonat de imagini și de coduri de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru anti-pozitiviști, în Ricœur, Temps et récit. 10 Vezi Narrative as Virtual Reality: Immersion and Interactivity in Literature and Electronic Media. Baltimore: John Hopkins UP, 2001. 11 Thomas definește câteva figuri la care face apel simbolul pentru a prinde formă: alegoria (mijloc figurat de exprimare a unui concept sau a unei idei abstracte; oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
definește câteva figuri la care face apel simbolul pentru a prinde formă: alegoria (mijloc figurat de exprimare a unui concept sau a unei idei abstracte; oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de conceptualizare devin "atribute" (balanța, spada pentru executarea sentinței). Prin raport cu simbolul, alegoria blochează într-un punct definit procesul de înlănțuire a sensului și recurge la continuitatea de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de conceptualizare devin "atribute" (balanța, spada pentru executarea sentinței). Prin raport cu simbolul, alegoria blochează într-un punct definit procesul de înlănțuire a sensului și recurge la continuitatea de sens (nu există zonă obscură). Emblema reiese din alegorizare: presupune un icon, cu sens general enigmatic, precizat printr-un motto, la rândul său precizat printr-
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
înțelesului de la un cuvânt la altul pentru îmbogățirea semanticii. În altă ordine de idei, prin trop (tropos) se poate înțelege o expresie figurativă, adică schimbarea semanticii cuvântului de la înțelesul direct la înțelesul figurativ, proces înțeles fie ca metaforă, fie ca alegorie, fie ca hiperbolă, fie ca litotă. Metafora este un tip de trop prin intermediul căruia se face posibilă transmiterea proprietăților unui obiect sau fenomen la altul datorită similarităților sau contrastelor. Prin metaforă se poate crea o singură imagine definitorie a obiectului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
animal cu însușiri și chip omenești. Astfel, în cadrul operei de artă personificarea este prezentă prin intermediul simbolurilor, iar reprezentarea unui animal sau obiect neînsuflețit cu caracteristici omenești are ca scop redarea unei imagini mai intense. Personificarea este strâns legată de mitologie. Alegoria are ca scop portretizarea unui concept abstract prin intermediul unei imagini specifice unitare. Acest trop ontologic apare în special în cadrul fabulei sau a parabolei. Pentru Rosenthal, alegoria este o descriere specifică a unui obiect sau fenomen al realității ce înlocuiesc o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
are ca scop redarea unei imagini mai intense. Personificarea este strâns legată de mitologie. Alegoria are ca scop portretizarea unui concept abstract prin intermediul unei imagini specifice unitare. Acest trop ontologic apare în special în cadrul fabulei sau a parabolei. Pentru Rosenthal, alegoria este o descriere specifică a unui obiect sau fenomen al realității ce înlocuiesc o idee abstractă sau o idee. Simbolul alegoric prezent în arta vizuală sau scrisă duce către o unitate formal-logică. Originea simbolului alegoric este legată de mitologie ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
existenței umane prin intermediul unor imagini ce exprimă anumite idei abstracte, e.x: Themis, zeița dreptății, Ouroborus, reprezentând începutul și sfârșitul, Psyche, personificând sufletul etc. Simbolurile alegorice au fost sursă de inspirație pentru poezia, pictura și sculptura medievale. În cadrul artei literare, alegoria se bazează pe o convergență a corelației efectelor și aspectelor lor esențiale, a calităților și funcțiilor, și se bazează pe un grup de tropi metaforici. Ideile din artă sunt exprimate prin intermediul unor simboluri ce țin de inspirație. Alegoria atrage după
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artei literare, alegoria se bazează pe o convergență a corelației efectelor și aspectelor lor esențiale, a calităților și funcțiilor, și se bazează pe un grup de tropi metaforici. Ideile din artă sunt exprimate prin intermediul unor simboluri ce țin de inspirație. Alegoria atrage după sine creația. Pe lângă acești tropi ontologici putem aminti alte figuri de stil ce lucrează în aceeași manieră. O nouă calitate semantică ce rezultă în urma combinării unor procese sau concepte diferite se numește oximoron. Este o combinație deliberată de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
omenești prin care se îndoiește de realitate. Ultima treaptă ontologică a fanstaticului este dată de acceptarea sau negarea de către lector a conținutului literar, subiectul trebuie "să refuze interpretările alegorice și poetice"43. Conform lui Todorov putem spune că poeticul și alegoria fac posibil fantasticul în orice formă de artă în care cele două figuri de stil sunt posible. Fantasticul are caracteristici specifice de întreținere prin intermediul imaginației imposibilului. Fantasticul prezent în literatură are înțeles ca orice prezență supranaturală în realitate, fiind definit
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în opoziție cu expresionismul abstract. Suprarealismul folosește elemente ale neașteptatuluii, juxtapuneri neașteptate și non sequitor. Astfel, pictura este o valoarea spirituală, în timp ce culorile primare sunt indentificate cu sentimente sau concepte. Anumiți tropi ontologici își fac simțită prezența în compoziția picturală. Alegoria are scopul de a comunica un mesaj prin figuri, acțiuni sau reprezentări simbolice. Prin alegorie, ideea operei este activată și duce la reprezentarea completă a picturii. Tropii ontologici diferă de la un idiom artistic la altul. Astfel, în natura statică, înțeleasă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Astfel, pictura este o valoarea spirituală, în timp ce culorile primare sunt indentificate cu sentimente sau concepte. Anumiți tropi ontologici își fac simțită prezența în compoziția picturală. Alegoria are scopul de a comunica un mesaj prin figuri, acțiuni sau reprezentări simbolice. Prin alegorie, ideea operei este activată și duce la reprezentarea completă a picturii. Tropii ontologici diferă de la un idiom artistic la altul. Astfel, în natura statică, înțeleasă ca bodegones, se folosesc diferite elemente din viața socială ducând spre reprezentarea unei imagini statice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a hibridului om-animal (A doua înfrângere a lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul (Chiriașii de la Casa șchiopului), a alegoriei privind creatorul și creația (Capcana albă). V. se situează astfel evident pe direcția scrisului artist al prozei contemporane: povestitor înclinat către „pitoresc și culoare delirantă în linia prozei lui Fănuș Neagu”, el „nu construiește psihologii, ci schițează tipuri și situații
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
istoric, RL, 1987, 47; Constantin Trandafir, Un roman istoric, T, 1988, 3; Romul Munteanu, Romanul unei societăți aberante, „Baricada”, 1991, 10; C. Constantin, „Castelul de papură”, ST, 1991, 8; Mircea Popa, Crepusculul unei lumi, TR, 1991, 44; Constantin Dram, Între alegorie și structură. Clasicism și textualism, CL, 1998, 4; Emil Manu, O carte care prezintă un muzeu imaginar?, VR, 1998, 7-8; Constantin Trandafir, O parabolă a spațiului concentraționar, F, 1998, 9; Constantin Trandafir, Criza romanului?, F, 1998, 10. M. In.
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
al absurdității lumii și cu o permanentă intuiție a primejdiei. Asociat frecvent cu Marcel Proust și Franz Kafka - apropiere pe care o respinge cu argumentul că nu e interesat de social precum cel dintâi și nici nu are propensiunea spre alegorie a celui de-al doilea -, V. scrie un roman al eului ce trimite la scrierile lui M. Blecher și în care se regăsește ceva din strania atmosferă mateină. Anunțând într-un fel rafinamentul poeziei expresive a târgoviștenilor, dar - s-a
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
personaje și relațiile dintre ele, tematica, problemele fantasticului, stilul și limbajul, tehnica narării. Basmul apare, potrivit acestei viziuni, ca o operă cu „arhitectonică bogată și diversă, compozită și totodată coerentă”, cu eroi-prototipuri prezentați în acțiune; construit cu ajutorul miraculosului hiperbolic, al alegoriei iluzorii, basmul dezvoltă structuri generale, linii structurale (narograme). Povestitorul popular, meșter al unei adevărate ars combinatoria, întrunește calități de regizor, scenograf, mânuitor de clișee, afirmându-și originalitatea în cadrul dat al unor motive, în funcție de talent și de limitele narării tradiționale. Un
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
și înduioșarea se preschimbă în sarcasm și vehemență (poezia 1907) când vine vorba de instituțiile vremii, de la monarhie (pamfletul Auri sacra fames), justiție, școală până la armată, cu ororile ei. Modul critic al lui V. este pamfletul, care poate lua forma alegoriei, și mai ales portretul satiric, șarja fină și mușcătoare (Profiluri, Dincă C. Buleandră, Câțiva paraziți). Fire blajină, scriitorului îi repugnă violența, revoluția i se pare dezagreabilă, așa încât, utopic, el predică, în spirit creștin, iubirea între frați, împăcarea între clase. De
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
la noi. Autor cu o bună intuiție a cuvântului, V. este și un exponent al realismului pitoresc și liric. România pitorească (1901; Premiul Academiei Române) e un jurnal de călătorie de un lirism abundent, înecat într-o pletoră de metafore și alegorii convenționale care risipesc liniile peisajului descris, dându-i uneori contururi ireale. Contemplând pământul țării „sfințit de jertfe mari”, cu inima plină de mândrie pentru un trecut glorios, peregrinul invocă fapte strălucite din istoria neamului, legende și obiceiuri, aducând un elogiu
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
atunci când această fraternitate se limitează la domeniul Închis al unui grup determinat. Confraternitatea nu e totuna cu fraternitatea. Modelul familial prevalează și atunci când este vorba despre Întreaga umanitate. Sub dubla influență a mitului religios al unui tată creator și a alegoriei filosofice a mamei natură, oamenii formează un fel de „mare familie”. De la stoicul Epictet, care susținea: „Dintre toate ansamblurile șsustèmaț, nu există nici unul mai Întins, mai universal decât cel alcătuit din oameni și din Dumnezeu” (oamenii fiind toți „fiii lui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trecut, fără părinți, fără angajamente, fără tradiții, fără obișnuințe, ca niște unități aritmetice perfect separabile, perfect independente” (Taine, 1885). Jean-Jacques Rousseau are totuși grijă să nu abandoneze ă cel puțin În scrierile sale ă referința familială. Pentru aceasta, recurge la alegoria patriotică. Ideea de patrie, referință la vechea țară a străbunilor, Îi permite să pecetluiască uniunea cetățenilor printr-o valoare afectivă la fel de importantă ca și rațiunea. Căci rațiunea nu esteatotputernică: oamenii nu sunt zei! Există și legi ale inimii, principalul resort
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adus de misionari; 4) o reinterpretare a unor elemente creștine dintr-o perspectivă păgână, pentru că există teme comune În cele două tradiții (Ființa supremă, Învierea morților, riturile de vindecare) și pentru că temele importate sunt selectate În funcție de circumstanțe analoage. În Zair, alegoria luptei lui David cu Goliat simbolizează lupta negrilor Împotriva albilor, iar persecutarea lui Hristos o prefigurează pe cea a lui Simon Kimbangu. Însă litera „S” care apare pe drapelele Armatei Salvării este privită ca inițiala lui Simon Kimbangu și ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Fontanier repartizează figurile în șapte clase, împărțite la rîndul lor în genuri, specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora); (2) figuri de expresie sau tropi în mai multe cuvinte (personificarea, alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin adăugare, suprimare sau schimbare a unei litere sau a unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile argumentării. Pentru a scoate în evidență semnificația lor argumentativă, ei împart figurile în: (1) figuri de alegere (impun sau sugerează o alegere auditoriului); (2
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota). Georges Molinié propune repartizarea figurilor în două subgrupe: figurile macrostructurale, a căror existență apare evident și material: alegoria, hipotipoza, prozopopeea (numite și figuri de gîndire) și figurile microstructurale, a căror existență nu este nici evidentă, nici întotdeauna efectiv izolabilă: chiasmul, hiperbatul (figuri de dicție, figuri de construcție și figuri de sens sau tropi). Figurile intervin la nivelul elocuției
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]