1,307 matches
-
lași blonde și sprintene... Și le găsești îngropate și cu pătrunjelul pe piept... Rămân astea pocitele... și cocîlcioasele. Cu picioarele obosite cât doi bulumaci... Care când merge, își mestecă șezutul. Și care pare făcute doar ca să-ți ție rândul la Alimentara... D-aia, zic, e mai dibaci că nu ți-ai procurat nevastă. Pentru ce să ți-o înveselească toți gherțoii din bloc?!... Unde stai? Stai la bloc? - Nu stau nicăieri. - Dacă stai la bloc, mie poți să-mi zici. Că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Doi ani a zăcut meșterul Calistrat anturat cu cele mai vestite și îndrăgite cântărețe ale Operei. Dar își pocnea degetele... Și astea (care are în gâtlej cîte-un megafon) urla de sus, de la etajul zece, peste opt străzi, la responsabilul de la Alimentara... care înțepenea și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat kilogramul lui de vin pelin, din care ăsta își extrăgea învățăturile lui despre strung... De abia peste doi ani și-a dat săracul seama că nu mai răzbea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lăsa nici eu. Nepăsarea mea va crește slobodă, odată cu atitudinea lor, câtă vreme mă știam curat și bine intenționat. După ce am dereticat prin casă, aranjând cât am putut de bine puținele lucruri pe care le aveam, am ieșit șontâcșontâc până la alimentara din colț, să iau cafea (spre mirarea mea, nu aveau cafea!), fructe și ciocolată (ce am crezut că ar fi mai potrivit), deși eu nu mănânc dulce (mă-ncearcă un soi de diabet), nu beau cafea (doar ceai verde, dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un gest de lehamite: Eu vă spun sincer, mă mir de ce o ținea bărbatu-său! Enumeră repede pe degete: Nu tu gătit, nu tu spălat, nu tu o mâncare ca lumea, o murătură, o dulceață, nu tu un ciorap cârpit. Alimentara, Nufărul și Expresul din colț! Maiorul își ascunse zâmbetul. Recunoștea în tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele unei femei căsătorite. Nimeni nu le condamnă mai aspru, iar subtextul e străveziu: " Astea au noroc! Ce folos că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
patruzeci de ani. Își petreceau bătrînețile împreună, călătorind prin lume cu oferte turistice speciale pentru vîrsta a treia, promovate de statul german. Era „Germania untului”, statul social capitalist la care am visat cu toții pe vremea cînd untul dispăruse din vitrina alimentarelor comuniste. Mi-am adus aminte de această imagine cînd am citit declarația domnului Baconschi, minis trul nostru de Externe, afirmînd răspicat că „vremea asistențialismului a fost gonită de criza mondială. Cu atît mai bine pentru România”. Contextul mai larg este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceia mărunți care reușesc să-și facă din constrîngeri prilejuri de bucurie acceptînd de bunăvoie să intre Într-un proiect unic, mîndri că reprezintă majoritatea. Să ai șaisprezece ani, să fii Îndrăgostit și să-ți dai Întîlnire cu iubita la alimentara. Să ai șaptezeci și să adormi fericit cu gîndul la partida de table pe care o vei juca mîine cu prietenii la chioșcul de ziare. Să fii o bunică neglijată de cei din casă, ocupați mereu cu problemele lor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dimineața pe la ora 7 din spatele blocului cu pantalonii bleu de trening ai lui Tiberiu, de pe vremea cînd nu absolvise Încă Liceul de coregrafie. Dar ascunși pe după perdele, ochii somnoroși ai vecinelor care pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-o parte În șa, cum Își pierde direcția, cum se oprește din douăzeci În douăzeci de metri și probabil că În mintea lor contrariată scapără ca din senin un cuvînt: biciclistul! Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai fi? Probabil că iar a confundat cineva scara. — Pe cine căutați, Întreb fără să deschid. După cîteva ezitări Îmi răspunde o voce de copil. — Coana Aneta a spus să veniți repede că v-a ținut rînd la carne. În spatele alimentarei, despărțită printr-o curte interioară de restaurantul Alba, se vînd produsele rare. Ca să se evite aglomerația În incinta magazinului, cumpărătorii se așază la rînd În fața unei uși Înguste de fier, baricadată cu o masă pe care se află un cîntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să prospere, ne cheltuiam banii În birtul lui. Opream pe-acolo, după școală, fumam și beam bere. Pârvu se privatizase printre primii, adusese chiar și aparate de pocher, cred că-i mergea excelent, după un an a deschis și o alimentară pe centru. A stat acolo până a reușit să cumpere spațiul, l-a vândut apoi, a făcut o mică avere. Mai departe, nu mai știu. Nu cred că se număra printre bogătașii Aradului, dar asta nu-l făcea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
poliției. Nu era prima oară că ne veneau polițiști În vizită, se mai Întâmplase o dată, când un copil greu adaptabil aflat În grija lui Sorin plecase de la fundație, rătăcise vreo câteva zile prin Arad și fusese prins furând dintr-o alimentară. L-a adus potera Înapoi, lucrurile s-au aranjat până la urmă. N-a fost să fie și de data asta așa ceva. De la bun Început părea să fie mult mai grav. Un polițist În civil, după ce s-a recomandat, inspector nu-mai-știu-cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de pe masă, închizând sertarele : Lucian se ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă. Pe culoarul din stânga, din dreapta, din toate ușile date spre perete, de la etajul doi, de la unu, grupuri pestrițe, ramificându-se pe trotuare, spre troleibuz, spre stația de tramvai, prin fața Alimentarei, spre autobuze. Miercurea vine dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o dea mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mie ziarul, ai grijă cum pliezi planșa, iar s-a înnoit Mina, Nalbandu se operează de varice, ăsta nou, blondul, și-a părăsit amantele, nu-l mai sună nici una, Șefu’ e mofluz, și-a pocnit mașina, au venit lămâi la Alimentara, mai ajut-o pe Luminița că nu prididește, sâmbătă mergem la lac cu puștiul. Mai mult de jumătate din viața fiecărei zile amestecată aici, silă și înrudire acceptate. Să nu uite de Storck, i-a promis să-i aranjeze bonuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce coate groase ai! Și dacă vrei să știi, m-ai lovit peste ureche! Aoleo ce mă doare urechea! Aoleo! Atacatorul coboară la prima în huiduielile mulțimii. Noi ne dăm jos în Băneasa. Tanti Cucu vrea să trecem întâi pe la alimentară, să ia ceva consistent de mâncare: - Că știu eu că pițipoanca aia a ta n-a gătit nimic! - Hai, bre, vezi cum exagerezi? Avem ciorbă de văcuță, iar maică-sa ne-a trimis niște sarmale cu urdă. - Pe alea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
crenvuștiul dintre ei - sunt sigur că au același gust ca Ramses al IIlea. - Un crenvuști? Un crenvuști printre cârnați? Ce caută sfrijitul ăsta aici? Eu am cerut trei cârnați, escroaca naibii! Leo, ia îmbracă-te tu și dă fuga la alimentară să schimbi crenvuștiu’ ăsta. - Unde să mă duc acuma, la două ore după ce i-ai cumpărat? Cine crezi că îi mai schimbă? - Aoleo, da’ bleg mai ești maică! Tot io trebuie să lupt cu viața, că voi, ăștia tinerii, mămăligi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împrietenit cu tot soiul de colonei, nomenclaturiști și turnători. Până la urmă n-au reușit decât să-și înfunde burdihanul cu câteva felii de salam în plus. Au tras și ei sforile scămoșate ale ușilor din dosul magazinelor de încălțăminte, ale alimentarelor, ale farmaciilor. Cel puțin bunică-meu Tupilat, convins cu multă bătaie de cap să vină măcar la pensie în târgul Romanului, când voia să ne scutească de stat la rând la pâine și lapte, își punea sutana gri, pălăria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de a spune NU la toată linsoarea și mersul în patru labe din jur. Decât să umble să-și facă PCR-ul necesar - pile-cunoștințe-relații -, prefera să încarce sticlele de apă minerală golite într-un cărucior de butelii, să meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dl. Chitic. La ieșirea Cristinei, toți începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă sub tejghea de frică să nu le reclame, trecu de șirul lung de blocuri și pătrunse în zona caselor. Aici ședeau mai toți prietenii lui. Apoi, când să cotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cinci sute de mii lui nea Guță de la Salvare și ne duce la destinație. Totul e ca destinația să nu-și mute destinația. Anul trecut am ajuns tocmai la Miercurea Ciuc. V-ați rătăcit? Nu. Dar se terminase apa minerală la alimentară și tot mergând pe firul ei am ajuns acolo. CU SORCOVA Doamnelor și domnilor am plăcerea să vă anunț că, indiferent de exactitatea orei, suntem într-un Nou An de grație, adică e bine. Conform rugăminții colegiale a șefilor nevestei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
încurcat din umeri. - Nu, spuse, nu înțeleg. - Pentru că, în acest caz, pelerina a fost sigur furată. Furată de la Muzeul Armatei... Și totuși, adaogă gânditor, spui că nu-l cunoști... - L-am văzut doar de două sau trei ori, ieșind de la alimentara Mătăsari. El ieșea și eu mă îndreptam spre intrarea B. Mă duceam să cumpăr niște mezeluri... De data aceasta micșoră pasul ca să-i poată privi cu atenție pelerina. Nu se înșelase: peticele erau cusute exact pe locul și pe măsura
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum trage cu sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon, îl întrebă, de când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon înghiți cu greu și-și trecu pachetul în cealaltă mână. - Nu-l cunosc. Nici nu știam că-l cheamă Zevedei. L-am zărit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Armatei. De când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon își trecu pachetul în mâna stângă. Dar se răzgândi repede și, apucîndu-l cu mâna dreaptă, se trase spre zid. - V-am spus. L-am cunoscut acum o jumătate de ceas. Mă duceam la alimentară pentru niște mezeluri, și el m-a oprit, și m-a întrebat: Vă rog, dacă nu vă supărați, îmi puteți spune în ce an suntem? Și i-am răspuns... Pantelimon își înălță brusc fruntea, și zâmbi. - Nu înțelesesem, credeam că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eu bine de ce, mă gândeam la orașele de provincie, bunăoară, la Slatina. - Dar de ce tocmai la Slatina? îl întrerupse Ulieru căutîndu-i privirile. Pantelimon ridică încurcat din umeri. - Pentru că, n-am apucat să-ți spun, pentru că, în sfârșit, alaltăieri, îndreptîndu-mă către alimentară, m-am întîlnit din nou cu individul acela cu pelerină, știi care... Tipul despre care spuneai că dacă s-ar putea dovedi cu precizie... Ulieru se apropie în vârful picioarelor de ușă și o deschise brusc, privi în dreapta și în stânga
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără să-l privească, se adresă lui Pantelimon. - Nu știam că-l cunoști pe Năstase... Pantelimon tocmai sfârșise de desfăcut pachetul cu mezeluri. - Nu cred că-l cunosc. Cine e Năstase? - Ai stat mult de vorbă cu el alaltăieri, în fața alimentarei Mătăsari. Să știi că e un element foarte capabil. Și un om integru. Poți să ai toată încrederea în el. Dar, adăugă căutîndu-i privirile, pentru că suntem numai noi doi, îți pot spune că l-ai cam dezamăgit. - Eu? exclamă Pantelimon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar trebui să-l considerăm nebun; și nebun, sigur nu e. - Și cu toate acestea, începu timid Năstase. - Cei care nu-l cunosc bine ți-ar da dreptate, îl întrerupse Ghibercea. Căci ce sens ar avea să acosteze oamenii în fața alimentarei Mătăsari, pe care o știe sub supravegherea d-tale, să-i acosteze și să-i întrebe în ce an suntem, aducând deci vorba despre exemplarele apocrife? Și ce sens ar avea pelerina lui cu două petice cusute pe locul epoleților
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]