1,411 matches
-
manifestând o deschidere largă spre valorile naționale din trecut și de azi, înscriindu-se, astfel, în efortul general de afirmare a creației în toate domeniile.” Alături de text se află fotografiate coperțile unor cărți de istorie și politică socială. În același almanah, numai că peste un an, este reluat identic textul cu referire la editură, doar cărțile fiind altele, de data aceasta povestiri și nuvele pentru copii. După 1989, editurile au început să recunoască importanța promovării în vânzarea de carte și, în
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
din Basarabia, cât și întreaga țară: „Sfatul Țării”, „Moldova de la Nistru”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul literar”, „Neamul Românesc”, „România” etc. Din numărul imens de versuri ale poetului se desprinde și oda orașului Bălți „"Cetatea Bălților"” piblicată în „Almanahul orașului și județului Bălți”. În 1940 se refugiază la București. În anii postbelici, când tot mai mult i-a fost este marginalizată creația literară, se ocupă de traduceri. Rămâne unul dintre cei mai importanți tălmăcitori ai lui Alexandr Pușkin și
Ion Buzdugan () [Corola-website/Science/307514_a_308843]
-
plachetă anonimă. Shelley va mărturisi ulterior că s-a înșelat în privința Emiliei Viviani. În primăvară, Shelley scrie "În apărarea poeziei" ("A Defence of Poetry"), eseu conceput ca o replică la un articol publicat de prietenul său Thomas Love Peacock în almanahul londonez "Literary Miscellany". În acest articol, intitulat " Cele patru vârste ale poeziei" ("The Four Ages of Poetry"), Peacock argumenta că poezia, ajunsă în ultima ei fază ("epoca de bronz", reprezentată de "poeții lacului"), e sortită să dispară. Shelley se ridică
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
tricolorul. La 22 iunie 1861, Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite. Drapelul este tricolorul românesc, roșu-galben-albastru, având benzile dispuse orizontal. Nu se cunosc nici ordinea benzilor, nici proporțiile însemnului civil. Abia în „Almanahul român din 1866” acesta este descris: „drapelul tricolor, împărțit în trei fășie, roșiu, galben și albastru așezat orizontal: roșiu sus, albastru jos și galben la mijloc”. Anumite surse consideră că, până în 1862, banda de sus a fost albastră — precum la
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Câmpeanu]]: "", în vol." Biserica Română Unită între istorie și istoriografie", Cluj-Napoca 2003, p. 252-262; "Dicționarul general al literaturii române", [II], C/D, București, 2004, p. 203-204; Dan Fornade, "Personalități clujene (1800-2007)", Cluj-Napoca, 2007, p. 125-126; Cornel Udrea, "Microfonul cu cerneală. Almanah monografic al scriitorilor radiofoniști clujeni 1954-2009", Cluj-Napoca, 2009, p. 39-46; Nicolae Balotă, "Papiu Ilarian și contemporanii săi", în “Luceafărul”, 1972, nr.44, p. 7; Mircea Zaciu, "Ardelenii", în “Steaua”, 1972, 1-15 oct., p. 14-16; Virgil Nemoianu, "Ilarian printre contemporani", în
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
1999), în cartea lui Dragoș Tochiță, Românii de pe Valea Siretului de Sus, jertfe ale ocupației Nordului Bucovinei și terorii staliniste (1999), în antologia lui Grigore Bostan. Din anii 1990 până în prezent, apar un șir de articole despre poet în reviste, almanahuri, broșuri, ziare. În deosebi apar multe materiale despre Ilie Motrescu, dar și despre cartea sa „Hora vieții” în vara și toamna anului 2001, an jubiliar pentru poet, considerat și „Anul Motrescu” în Bucovina. Este prezent și în almanahul tuturor românilor
Ilie Motrescu () [Corola-website/Science/302407_a_303736]
-
în reviste, almanahuri, broșuri, ziare. În deosebi apar multe materiale despre Ilie Motrescu, dar și despre cartea sa „Hora vieții” în vara și toamna anului 2001, an jubiliar pentru poet, considerat și „Anul Motrescu” în Bucovina. Este prezent și în almanahul tuturor românilor Apă vie-2002, unde Nicolae Motrescu (fratele poetului) ne prezintă doar un crâmpei din șirul de materiale consacrate lui Ilie Motrescu (ce au fost publicate într-un șir de ziare și reviste începând cu anul 1999 și până în prezent
Ilie Motrescu () [Corola-website/Science/302407_a_303736]
-
din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia. Tot în 1911 îl cunoaște pe David Burliuk pe care în autobiografia sa IA SAM (Eu însumi) îl numește “adevăratul meu profesor”. In 1912 debutează în almanahul O palmă gustului public cu poeziile Noci (Noaptea) și Utro (Dimineața), semnând totodată și manifestul colectiv al noii mișcări futuriste (întreaga creație maiakovskiană va purta urmele acestei orientări). În 1913 apare VLADIMIR MAIAKOVSKI: TRAGEDIIA ( Tragedia ) pusă în scenă la Moscova
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
primul proiect de lege pentru înființarea unui teatru românesc dar și petiția tinerilor români pentru a dezbate proiectul de lege privind înființarea unei universități în limba română, la Cluj. A scris o serie de articole filosofice: "Conștiința națională", publicat în Almanahul Societății academice „România Jună” din Viena (1883), "Problema vieții", publicat în Almanahul Societății academice „Petru Maior” din Budapesta, "Religiune și știință", publicat la Sibiu (1905) și versiunea germană la Viena (1906). A fost și pianist concertist, compozitor de muzică clasică
Alexandru Mocioni () [Corola-website/Science/303607_a_304936]
-
tinerilor români pentru a dezbate proiectul de lege privind înființarea unei universități în limba română, la Cluj. A scris o serie de articole filosofice: "Conștiința națională", publicat în Almanahul Societății academice „România Jună” din Viena (1883), "Problema vieții", publicat în Almanahul Societății academice „Petru Maior” din Budapesta, "Religiune și știință", publicat la Sibiu (1905) și versiunea germană la Viena (1906). A fost și pianist concertist, compozitor de muzică clasică și animator cultural. A compus "Pansées Fugitives" pentru pian (1864), 12 compoziții
Alexandru Mocioni () [Corola-website/Science/303607_a_304936]
-
două din lucrările sale. Între 1910 și 1925, Mattis-Teutsch a cunoscut lucrările lui František Kupka, care venise de la Praga la Paris, unde lucra din 1896. De asemenea, a fost la curent și cu tendințele grupului Der Blaue Reiter, al cărui Almanah a apărut în 1912. În 1918 s-a alăturat grupării "Abstrakte Gruppe der Sturm", în cadrul căreia a avut o expoziție personală, la Berlin. Prima expoziție personală semnată Mattis-Teutsch a avut loc în 1920, la București, unde expune pictură, sculptură și
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
sale. Printre acestea se aflau, pe lângă epopeile homerice, opere ale clasicilor greci și latini, scrierile filozofice și cosmografice ale lui Aristotel și comentariile la opera aristotelică de Alexandru din Afrodisia. Ulterior biblioteca a fost îmbogățită de numeroase lucrări istoriografice, calendare, almanahuri, precum și de cărți aduse de oștenii români care participaseră în 1683 la asediul Vienei. De-a lungul vieții Cantacuzino a colecționat manuscrisele cărturarlor care trecuseră pe la Mărgineni și periodice de limbă italiană. Biblioteca a fost destrămată după moartea stolnicului, ajungând
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuși în centrul atenției creației sale literare, până la romanul și scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură. În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării "Lirika", iar în 1914 tipărește placheta de versuri "Geamănul din nori". După examenele de la Universitatea din Moscova își definitivează primul său volum de versuri (1914). Din dorința de a fi alături de generația sa, Pasternak se "înregimentează" literar în gruparea
Boris Pasternak () [Corola-website/Science/298045_a_299374]
-
în august 1949 sub titlul "„Banater Schrifttum"" (Literatura bănățeană), fiind publicată de filiala din Timișoara a Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română, sub formă de anuar. Al doilea număr a apărut în ianuarie 1951 iar al treilea, cu titulatura de "almanah", în octombrie 1951. Abia din 1956 publicația s-a numit "". Din acest moment, apariția a fost trimestrială. La sfârșitul anului 1958 redacția a fost mutată la București. Din 1960 s-au publicat șase numere pe an, iar din 1968 s-
Neue Literatur () [Corola-website/Science/312590_a_313919]
-
Banda L1 a semnalului are o frecvență divizată ca multiplu de frecvența de bază L: L1=1.602MHz + "n" x 0,5625MHz, unde "n" este numărul canalului de frecvență ("n"=0,1,2...). Semnalul radio de navigație include efemeridele și almanahul GLONASS. Efemeridele reprezintă coordonatele exacte ale satelitului (X, Y, Z) care descriu locația în sistemul de referință geocentric fix PZ-90. Parametrii acestui sistem sunt: "a"=6378136 m, "f"=1:289,257839303. Almanahul păstrează informații despre toți sateliții GLONASS și include
GLONASS () [Corola-website/Science/312213_a_313542]
-
2...). Semnalul radio de navigație include efemeridele și almanahul GLONASS. Efemeridele reprezintă coordonatele exacte ale satelitului (X, Y, Z) care descriu locația în sistemul de referință geocentric fix PZ-90. Parametrii acestui sistem sunt: "a"=6378136 m, "f"=1:289,257839303. Almanahul păstrează informații despre toți sateliții GLONASS și include elementele orbitei kepleriene, și decalajul de timp pentru fiecare ceas din sistemul GLONASS cât și date despre starea de sănătate a satelitului. Sistemul de control la sol al sistemului GLONASS este condus
GLONASS () [Corola-website/Science/312213_a_313542]
-
anul 1972, ziarul a organizat un concurs de culegere de folclor din Banat, în cadrul căruia la redacție au sosit mai mult de 10.000 de texte. În sprijinul învățământului și al culturii germane, ziarul "Neuer Weg" a publicat anual un „Almanah”, iar în anii '70 și un „Ghid turistic” denumit "Komm mit". Evident că în problema emigrării, ziarul a fost obligat să prezinte punctul de vedere oficial. În plus, conducerea ziarului pleda pentru rămânerea germanilor în România, conștientă că plecarea lor
Neuer Weg () [Corola-website/Science/311524_a_312853]
-
George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1974), la Barbu Cioculescu, Gheorghe Grigurcu, Viorel Cosma ori Sorin Lavric, privitoare la opera sa literară: România literară, Luceafărul, Contemporanul, Tribuna, Ateneu, Steaua, Gazeta literară, Familia, Ramuri, Tomis, Amfiteatru, Convorbiri literare, Almanahul literar, Studii de muzicologie, Muzica, Viața Medicală, Acolada, Clipa cea repede..., Fântâna din Kos (ultimele două, publicații ale Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România) etc.
C.D. Zeletin () [Corola-website/Science/311683_a_313012]
-
Lecca, precum și ale unor demnitari foarte importanți. Acestea sunt picturile asupra cărora a zăbovit îndelung și a căutat să reprezinte caractere morale. Lecca a început în Țara Românească cu continuarea activității sale de la Buda în cadrul Revistei "Biblioteca românească". A ilustrat "Almanahul Satului" împreună cu Anton Chladek în anul 1837. În paginile revistei au apărut portretele lui Grigore Băleanu, Grigore Ghica și a domnitorului Alexandru Ghica. De-a lungul întregii sale cariere, pictorul a fost autorul a numeroase cromolitografii și litografii. Ele au
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
(n. 13 februarie 1951 în Sălcuța, Dolj este un scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debut editorial: 1975, la Editura „Scrisul Românesc” din Craiova. A publicat, de asemenea, articole și proze în nenumărate reviste, antologii și almanahuri, a fost în conducerea revistelor „Meridian” și „Exploziv Magazin”, ani de zile a colaborat la Radio Craiova, Radio București etc. În prezent, are în curs de apariție un Jurnal de scriitor sub dictatură, VIAȚA CA O... PARADĂ. În 1985, i-
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
povestire a concursului Consfătuirii Naționale a Cenaclurilor de Anticipație, pentru „Cei dintr-o lacrimă” - 1982 ș.a., precum și apariția în paginile revistelor Știință și Tehnică, Ateneu, Convorbiri literare, România literară, Steaua, Vatra, în fanzinele Paradox, Helion, Fantastic Magazin, Ing, Quasar, în almanahurile "Anticipația" și Convorbiri literare. În 1982, la absolvirea facultății, e repartizat ca inginer la Stația Căi Ferate Uzinale a Combinatului de îngrășăminte Chimice Bacău, din 1984 preluând și conducerea cenaclului "Clepsidra" al Comitetului Județean Bacău al U.T.C. Atmosfera de
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
inclus în dicționarele de gen, prozatorul a decedat înainte de vreme, la începutul lui octombrie 2004, lăsând în urmă o operă care de abia de acum se impune a fi analizată cu atenție. A publicat în "Convorbiri literare", "Știință și tehnică", "Almanahul Anticipația", "Ing", "Paradox", "Helion", "Fantastic Magazin" și în toate antologiile SF dinainte de 1990. În cele peste două decenii de la debut, a fost inclus în peste 20 de volume colective, între care amintim:
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
în jurul școlii s-a fondat un focar de cultură, tipărindu-se cele dintâi cărți de cultură în limba română prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se prima cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească de către brașoveanul Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar almanah în literatura română prin dascălul Petcu Șoanu, formându-se și o adevărată școală de copiști prin activitatea de traducere, copiere și transcriere a cărților de cultură și cult de către slujitorii bisericii și ai școlii. Dac-am cetit, bine am ispitit
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
în scenă a multor piese, continuând să joace pe scena din Timișoara. Unul din personajele preferate a fost "Vetter Matz vun Hopsenitz", prin care interpreta monologuri umoristice în dialectul șvăbesc din Banat. I-au apărut lucrări și în "Banater Schrifttum", almanah editat de Uniunea Scriitorilor din România, sucursala din Timișoara (Nr. 2 (1953), Nr. 3 (1954)). A fost obligat să execute și comenzi politice, precum "Kantate der Freiheit" („Cantata libertății”), apărută în Suplimentul cultural al ziarului Neuer Weg cu ocazia celei
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
Germanilor din Timișoara (din 2003) și al Societății Culturale Româno-Germane din Timișoara (din 2004). A publicat articole de presă în limba germană în Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Banater Zeitung, ziarul Timișoara, Neue Zeitung (Budapesta), Hamburger Ausblicke (Hamburg), precum și în almanahurile Forumului Democrat al Germanilor din România (Deutsches Jahrbuch für Rumänien), edițiile 2004-2007, și în alte publicații. În anul 2003 a publicat un volum de interviuri-portret cu o serie de personalități de etnie germană din Banat ("Nah-Gespräche. Banater Kulturlandschaft heute", Editura
Dan Cărămidariu () [Corola-website/Science/309246_a_310575]