2,520 matches
-
lui Karl Jaspers În prima sa operă importantă Filosofia, 1932. 2. Rezultă că, În spațiul sacru al comunicării, celălalt este chiar mai important decât propria persoană. O astfel de Înțelegere fundamentează o etică bazată pe un nou principiu moral: principiul alterității privilegiate (sau „al privilegiului Celuilalt În raport cu Sinele”Ă. Această mișcare teoretică este un „drum care duce de la existență la existent și de la existent la celălalt de lângă noi.29” 3. Elementele acestei concepții ce revoluționează etica În societatea comunicațională pot fi
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
locului ca „absolut altfel decât mine”. Trebuie să-l investim pe celălalt cu prezumția de bună-credință și, mai ales, să-i acordăm, cel puțin până la proba contrarie, Întreaga noastră Încredere. Trebuie de asemeni să ne recunoaștem pe noi Înșine În alteritatea sa. „Această vecinătate a celuilalt este Împăcată În același timp cu noi, În ciuda oricărei alterități. Ea este și alteritatea ce cheamă și contribuie la propria Întâlnire cu sine. Noi suntem cu toții alții și toți suntem noi Înșine.” În mod evident
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
bună-credință și, mai ales, să-i acordăm, cel puțin până la proba contrarie, Întreaga noastră Încredere. Trebuie de asemeni să ne recunoaștem pe noi Înșine În alteritatea sa. „Această vecinătate a celuilalt este Împăcată În același timp cu noi, În ciuda oricărei alterități. Ea este și alteritatea ce cheamă și contribuie la propria Întâlnire cu sine. Noi suntem cu toții alții și toți suntem noi Înșine.” În mod evident este mai ușor să tolerăm alteritatea dacă Îl recunoaștem pe celălalt În noi Înșine. Gânditoarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
să-i acordăm, cel puțin până la proba contrarie, Întreaga noastră Încredere. Trebuie de asemeni să ne recunoaștem pe noi Înșine În alteritatea sa. „Această vecinătate a celuilalt este Împăcată În același timp cu noi, În ciuda oricărei alterități. Ea este și alteritatea ce cheamă și contribuie la propria Întâlnire cu sine. Noi suntem cu toții alții și toți suntem noi Înșine.” În mod evident este mai ușor să tolerăm alteritatea dacă Îl recunoaștem pe celălalt În noi Înșine. Gânditoarea de origine bulgară, Julia
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este Împăcată În același timp cu noi, În ciuda oricărei alterități. Ea este și alteritatea ce cheamă și contribuie la propria Întâlnire cu sine. Noi suntem cu toții alții și toți suntem noi Înșine.” În mod evident este mai ușor să tolerăm alteritatea dacă Îl recunoaștem pe celălalt În noi Înșine. Gânditoarea de origine bulgară, Julia Kristevane propune să privim lumea ca pe o Întovărășire de străini. Și dacă toți suntem străini ne va fi mai ușor să nu-l oprimăm pe străin
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
confortabilă și cât mai profitabilă spiritual. Civilizația noastră se desăvârșește prin repudierea tendințelor de a-l elimina pe celălalt, pe altul decât mine: “Civilizația va Înceta atunci când nu va mai fi purtătoarea tensiunii actului de a gândi către limitele alterității sale. Ceea ce străinul celălalt aduce ca insuportabil este ceea ce ea are de gândit fără Încetare.” Astfel este garantată, pentru subiectul individual dar și pentru subiectul colectiv permanenta reînnoire dar și revigorarea modului său de existență. A primi ceea ce-
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
afirme În acest mod de performanță primă, inversată, a lui «iată-mă», unde subiectul (subiectivitateaă este la acuzativul responsabilității: acuzativul indică Într-adevăr că această performanță nu este mai Întâi a sa ci a transcendenței Celuilalt; gratuitate a precedentului acestei alterități constituante care hărăzește subiectul slujirii celuilalt.” Lévinas preciza că, o subiectivitate Înțeleasă ca investită cu responsabilitate morală nu mai este o modalitate ce exprimă esența ființei: „Dezinteresarea suspendă esența. Dincoace sau dincolo de esență, dezinteresare și gratuitate, ruptura de esență este
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Întregii sale evoluții, omul-zeu cunoaște apogeul negației sale, concretizându-se În principiul Totul este permis. Această libertate este, după Dostoievski, nu temelia desăvârșirii omului-zeu ci cadrul prăbușirii apocaliptice și revelatoare a acestuia. Fiindu-i totul permis, omul-zeu va depăși nivelul alterității contructive, al recunoașterii conciliante și deschise a celuilalt și va ignora limitele impuse de moralitate”221. Altfel spus, va Înceta de a mai fi Om; nesocotind toate legile, va acționa după bunul său plac și se va transforma În orice
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2005, 236 f. CREȚU, Bogdan. Utopia negativă în literatura română: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2006, 231 f. ILIE, Emanuela. Alteritatea în proza românească interbelică: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", [2006], 250 f. MUNTEAN, Ștefania. Marin Sorescu: poezia teatrului și teatralitatea poeticului: teză de doctorat. Conducător științific.: Prof. univ. dr. Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unificatoare ale diverselor ipostaze auctoriale pe care textul le oferă receptorului. A descoperi și a descrie autorul care trăiește în paginile unei opere (cf. G. Călinescu..., p. 226) reprezintă, așadar, în primul rând, un act de cunoaștere, deschiderea intersubiectivă spre alteritate, spre conștiința care articulează textul, fiind, la rândul ei, articulată de text. Ajungem astfel la un alt moment important al discursului critic despre autor, moment polarizat de încercarea de delimitare a profilului moral, intelectual și emoțional al celui ce scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru singurătatea scriitorului. Excelența caracterului (elogiu Doamnei Elvira Sorohan) Dan Gabriel Onțeluș Comunitatea intelectuală, în general și aceea românească, în particular suferă incurabil, se pare, de o formă pernicioasă de autism spiritual. Autosuficiența, amnezia anomică, nerecunoștința, ambiguitatea identitară și diabolizarea alterității sunt câteva dintre simptomele pe care cărturarii români le manifestă. Celebrând personalitatea Doamnei Elvira Sorohan, înțelegem să evidențiem autentica menire a omului învățat în societate, chiar dacă evoluțiile globaliste ale ultimelor două decenii par a arunca în derizoriu modelul umanist, cultivat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
La rîndul său, Jean Starobinski califica această situație a scriitorului elvețian romand drept "decalaj fecund" (La Suisse romande et sa littérature, 1989), căci, departe de o seca, paradoxurile și contradicțiile lingvistico-geografice hrănesc și exaltă creativitatea și nuanțează considerabil relația cu alteritatea. Dacă ne gîndim, de exemplu, la portretul locuitorilor din Vaud, al lui Jacques Chessex, sau la jurasienii din textele lui Anne Lise Grobety, vom vedea că ei au în comun, probabil, capacitatea de a face să înflorească imaginarul într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Scriu în franceză pentru a le spune francezilor ca nu sunt francez", afirma scriitorul algerian Yacine Kateb, în 1966. Noțiunea de identitate trebuie deci manipulată cu precauție, cu atît mai mult cu cît, de cîteva decenii deja, alături de cea de alteritate, ea se află în miezul discursurilor din cadrul Studiilor fran cofone și al cercetărilor postcoloniale, ținînd de o concepție rigidă, fixistă, învechită a culturii, moștenită din perioada Statelor-națiune și a trezirii conștiinței naționale. Ne aflăm mult mai departe astăzi, sub efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ale unei ființe umane este, fără îndoială, limba sa de expresie, dar aceasta nu se mai trăiește astăzi exclusiv la nivelul cuvîntului ; în dimensiunile sale plurale, atît sociale, economice, politice, cît și culturale se declină întrebările referitoare la ipseitate și alteritate, la constituirea unui spațiu de referință interior, supus multor presiuni și influențe. Astăzi, chiar atunci cînd un scriitor nu cunoaște nici o altă limbă, el este marcat, conștient sau nu, de existența acestor limbi care îl înconjoară în procesul scrierii. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și culturală a oamenilor. Mai e problematică francofonia și pentru că, deși aparent glosocentrică, de fapt, ea configurează o identitate pornind de la elemente multiple și nu întotdeauna convergente sau armonioase. Împodobită cu straie monolinguale, dar pentru a vorbi despre multiculturalism și alteritate... Cu sălbăticie apărată în puritatea sa virginală, acasă la ea, dar pe alte meleaguri asociată constant și voit cu activitatea cea mai creatoare, cea care îi redă unei limbi vivacitatea și bogăția ei primordiale. Suprem paradox, poate, acesta al logicii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
considerat mereu că înseamnă, simplu, literatura de limbă engleză") (Salman Rushdie, 1993)? Teoriile recente din jurul limbii ca numitor comun al scriitorilor ziși francofoni, îndeosebi cele ale Lisei Gauvin, vorbesc despre o anume paradigmă care ar fi cea a raportului de alteritate cu limba. E cu siguranță valabil pentru acea categorie de scriitori "minori", dar nu este, oare, vorba de o situație emblematică pentru orice scriitor autentic? De oriunde vin, ei întrețin cu toții o relație exacerbată și fecundă de iubire-ură cu limba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unui ansamblu de fenomene legate de întîlnirea cu Celălalt, ale cărei origini istorice pot fi discutate (unii estimează că s-ar afla în Renaștere), dar a cărei specificitate care marchează ruptura de problematicile anterioare ar fi de a lega perspectiva alterității de chestiunea limbii în sens socio-simbolic și sociolingvistic, într-o perspectivă a dominației. Astfel considerată, francofonia literară nu ar fi vîrful de lance al unui dialog cultural, fondat pe folosirea aceluiași idiom, care ar transcende formele de expresie naționale, istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tolerează cu dificultate. Pornind de la exil, se constituie o nouă geografie a Eului, fie el dorit sau impus, iar acest gen de interogații devin sfîșietoare mai ales la nivelul limbii. Acolo, identitatea, acea "mêmité" (Paul Ricoeur) se preschimbă adesea în alteritate, în vreme ce dialectica diferențiere / asimilare, care definește în mod obișnuit mișcarea unu ia spre celălalt, se distorsionează, face implozie. Marea majoritate a scriitorilor care și-au părăsit țara încearcă să se topească în limba de adopție, sau cel puțin încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
obiect și subiect par să se confunde și să se transforme în anamorfoza unui joc de oglinzi, remodelîndu-se reciproc? Prin urmare, rescrierea pare a fi un procedeu stilistic de sine stătător. În general, ea modifică, acceptă alterarea, tinde spre o alteritate, propunînd o corectură a scrierii anterioare, căci modificările operate nu au drept efect și virtute fidelitatea față de textul prim, ci mai degrabă o "ameliorare" a acestuia, în sensul funcției poetice a lui Jakobson, adică de atenție orientată către mesajul însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a-l face mai inteligibil. În fine, auctor-ul îndrăznea să-și exprime propriile idei, dar confe rindu-le mereu suportul a ceea ce fusese gîndit înafara lui. A rescrie înseamnă a gestiona un text anterior între cei doi poli ai ipseității și alterității, ai vechiului și noului, rămînînd însă mereu în bucla "celuilalt al aceluiași" ("l'autre du même"), după cum îl numește Gérard Genette într-un scurt articol amuzant și sclipitor, în care susține, între altele, că "nu poți varia fără să repeți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
altfel spus, în trei prepoziții-prefixe definitorii: spre (sau chiar întru, am putea adăuga), trans, în sfera unei hermeneutici transdisciplinare, și fragila dar indispensabila punte a lui între, care să reconcilieze Atena și Ierusalimul. Pe acest drum al Ileității, al unei alterități nerostite, dincolo de Eu și Tu, își situează Raluca Bădoi tentativa de restituire a unei împreună reflecții asupra subiectivității și limbajului, înscrisă în demersul contemporan filosofic și de fenomenologie a religiosului al unor autori precum Janicaud, Greisch sau Stéphane Habib. Calea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
împuținare" deliberată a luminii divine pentru a crea spațiu luminii umane. În optica relațională a lui Lévinas, sacrificiul de sine e prezent în cel mai înalt grad, cel ontologic, chiar dacă nenumit astfel. Și chipul celuilalt, ca poartă de intrare a alterității, devine hieratic, fără trăsături clare, în ciuda trecerii prin enigma feminină. Un neașteptat sprijin hermeneutic, dincolo de aproape obligatoriile referințe la studiile lui Franz Rosenzweig despre chip ca oglindă divină, poate veni din partea lecturilor biblice cu totul aparte asupra simbolismului corpului uman
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
chip ca oglindă divină, poate veni din partea lecturilor biblice cu totul aparte asupra simbolismului corpului uman pe care le face Anick de Souzenelle, în care echilibrul rostirii complete în tradiția ebraică e dat de deschiderea ființei masculină, în definiție spre alteritatea feminină. Suflul ce animă și dă sens celor 22 de consoane, masculine, ale alfabetului ebraic e Duhul sfînt al lui Dumnezeu, puterea feminină sacră, pe care l-am putea apropia, în perspectiva lévinasiană, de acel terț ascuns, ne-locul, vidul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
știință, sau al unui jurnalist și că libertatea sa i se pare esențială. Nu neagă că a citit multe cărți de etnografie, din pur interes personal, nici că întîlnirea cu populația Kanak din Noua-Caledonie a reprezentat pentru el evidența supremei alterități culturale. Dar François Garde nu crede că există o intruziune a realului în ficțiune, ci mai degrabă o intruziune a propriului său real, ceea ce schimbă totul. Atunci cînd scrie, nu poate și nici nu vrea să facă diferența între realul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e consonantă cu greutatea sechelelor pe care le poartă o ființă ce-și caută în fantezie mîntuirea. Rușinea și umilința îndurate în copilărie îl conduc, prin tot soiul de subterfugii, către un personaj în egală măsură autentic și inventat, ipseitatea/alteritate devenind marca salvatoare a acestei tentative epuizante și provocatoare de a se suporta pe sine. Noroc de umorul devastator care sparge incontinuu perdeaua grea de ură și energie negativă deversată de fiecare pagină, altfel obositoare după o vreme. Părinții par
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]