7,971 matches
-
Acumulând viteză, l-am ridicat cu o mișcare puternică din antebraț și l-am strâns la piept, după care... piciorul îmi alunecă pe ceva de pe podea. M-am prăvălit înainte fără control, cu mâinile întinse în față iar laptopul a alunecat pe dalele de gresie ca o piatră bine șlefuită. Cu mâinile și picioarele așchiate și aproape sufocat, m-am întors să văd peste ce căzusem. Unul dintre dictafoane. O frântură de secundă - timp insuficient pentru a gândi, ci doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de fotbal în zile ploioase, cizme galbene călcând cu hotărâre, instructori alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele motocicletei huruiau și scrâșneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în spatele buzelor și ochilor ei. Tu n-o să sfârșești ca el, să știi, zise ea. Am încuviințat încet din cap - Știu - dar n-am reușit să-mi conving și ochii să aprobe. Preț de o clipă, ca umbra unui nor alunecând în goană peste pământ, căldura de pe fața lui Scout dispăru, se transformă în răceală, nu o răceală nemiloasă, ci una care aducea mai degrabă cu vaga tristețe a litoralului iarna. — Așa-i. Sări în picioare, punând capăt momentului. — Mergem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
desfăcură într-o vestă albastră și-o pereche de pantaloni verzi de camuflaj. — Lucrurile mele, răspunse ea. Exact unde le-am lăsat. Întinse hainele peste rucsac, apoi începu să-și deznoade cureaua de piele de la brâu. Pantalonii mei uriași îi alunecară pe picioarele albe și ea ieși din ei. Bocancii și-i dăduse deja jos. — Doar nu credeai că o să... (se munci să-și tragă peste cap tricoul meu) ... mă plimb în următoarele câteva zile în hainele tale bărbătești, nu? Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în privința lui Ian, încercam un sentiment reconfortant la ideea că voi dormi din nou în același loc cu Scout. Fac parte dintr-o echipă, dintr-o unitate. Pentru a mia oară în acea zi, m-am gândit la pantalonii mei, alunecând în jos pe picioarele ei albe și la ea dezbrăcându-i, la boxerii mei întinși pe șoldurile și coapsele ei. Fac parte dintr-o echipă, mi-am zis, mda, sigur, Eric, asta-i tot. M-am dus după lemne. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am închipuit șase miliarde de oameni rotindu-se încet prin spațiu, o sumedenie de stele mici pe cerul unei planete aproape pustii. O dâră vaporoasă de fantome. 21 Aha... Stăteam întins pe spate și mă uitam în sus. Cerul nopții aluneca înnourat pe deasupra ferestrelor acoperișului, ca o peliculă de film. Focul se stinsese, rămânând doar o grămadă portocaliu-deschis, așa că mi-am tras sacul de dormit până sub nas. După previziunile lui Scut, mâine avea să fie ultima mea zi de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Chiar vrei să știi toate astea? — Da. — Bine. Tot ce ai făcut până acum, toate cercetările astea și toate drumurile bătute au fost în scopul de a-l găsi pe Fidorous. Era ca și când un soi de scut antiglonț ar fi alunecat din jurul ei. Fata din fața mea devenea neînduplecată, necunoscută. — Deci am știut că vei asculta dacă el ți-ar spune că există o cale de a-i folosi pe Mycroft Ward și pe ludovician unul împotriva celuilalt. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pistă întreruptă sau pierdută. Dar apoi am observat ceva. Ceva de pe ultima copertă a cărții îmi reținu atenția, ceva atât de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat cartea puțin în față, apoi puțin în spate, făcând lumina să alunece pe suprafața ei lucioasă. Un mănunchi de urme în relief, punctișoare ca de scriere Braille delicată fuseseră ștanțate pe coperta a patra. Știam ce înseamnă urmele de genul ăla. Am dat jos supracoperta și, da, dedesubt era un bloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere se umflau și se alungeau din masa învolburată, apoi erau absorbiți sau alunecau înapoi înăuntru. Mai rău, mingea întunecată mi se părea familiară, un insuportabil rău de greutate și spaimă. — Ce-i înăuntru? — Un Gloom. M-am întors spre doctor. — Luxofagi, vigofagi și aptifagi, spuse el. Cu miile. Iar cei mari din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
descâlcesc. În schimb, m-am resemnat doar să înaintez împleticit. Somnoros și destul de detașat ca să contemplu întâmplările cu nepăsarea unui spectator, m-am gândit să ies pe partea cealaltă, să las spațiile subpământene, hârtiile și lăturalnicele idei încâlcite în urmă. Alunecând spre granița somnului, m-am trezit că mă gândesc la Scout și la felul în care fuseserăm împreună în acea scurtă perioadă de timp, la felul în care-i mirosea corpul și cum îl simțeam lipit de pielea mea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
flutură harponul spre mine ca dovadă. — Tekisui și Susumu. E ca-n vechile povești, Eric, exact ca-n vechile povești. Am urmărit butoiul gol cum saltă, țopăie și împroașcă repede apă, îndepărtându-se pe valuri, apoi m-am lăsat să alunec încet și dureros pe scândurile de lemn ale peretelui cabinei în jos. 31 Sentimente sau mai știu eu ce Butoiul goni pe urmele umbrei rechinului și noi gonirăm pe urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le tragă după el îl încetinesc, îl obosesc. Iar noi folosim cărțile de anul ăsta și apeluri reale, întâmplări actuale. Or să-l țină la suprafață, așa cum vrem noi. Sprijinindu-mă de peretele cabinei, m-am ridicat în picioare. Butoiul aluneca și țopăia pe apă înaintea noastră. — Nu pare să-l încetinească destul. Nu, dar n-o să poată continua așa mult timp. O să mai leg unul de el, doar ca să fim siguri. Cum te descurci cu nodurile? — Păi, mă descurc... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plec, nici tatei. Nu știu dacă e bine sau rău ceea ce fac, dar adevărul e că nu mai fac față, nu mai rezist să fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio. Îmi pare tare, tare rău. 34 Ultima sforțare Alunecând, pierzându-mi dezechilibrul, m-am sforțat să mă ridic în picioare. Împleticindu-mă pe puntea înclinată și udă cu laptopul lui Nimeni la subsuoară, am strigat spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și nu mai ieșim niciodată la suprafață. Așa se sfârșește totul. Miau. Miiiau. Un Ian cu ochi bulbucați, holbându-se la mine din colțul ușii cabinei înclinate. M-am uitat în jur și i-am văzut cușca-bărcuță gonflabilă printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel. L-am ridicat și l-am strâns în brațe, coborând nasul și inspirându-i mirosul de haină de blană veche. — Și mie la fel. Am coborât puntea, pe jumătate alunecând și jumătate târându-mă pe turul pantalonilor, strângând bine motanul la piept, și l-am pus în bărcuța lui. — Stai, am spus, lacrimile alunecându-mi pe față, sărate în bătaia soarelui. Ascultă-mă măcar o dată și stai locului. Ian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i mirosul de haină de blană veche. — Și mie la fel. Am coborât puntea, pe jumătate alunecând și jumătate târându-mă pe turul pantalonilor, strângând bine motanul la piept, și l-am pus în bărcuța lui. — Stai, am spus, lacrimile alunecându-mi pe față, sărate în bătaia soarelui. Ascultă-mă măcar o dată și stai locului. Ian se uită în sus la mine, tremurând. Fața lui mare mă imploră să-l iau din nou în brațe, dar nu se mișcă. Ce motan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
imploră să-l iau din nou în brațe, dar nu se mișcă. Ce motan ascultător ești, am spus, dând să plec. Stai, să nu te miști de acolo. Am urcat din nou puntea udă și înclinată, bocancii scârțâindu-mi și alunecând pe scândurile jilave. Am ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi și alunecând pe scândurile jilave. Am ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre linia apei, le-am pitit în bărcuță lângă pisoi. Miau. Ian țopăi ca să-l ridic de acolo. L-am mângâiat pe cap și el se frecă insistent de mâna mea. — Știu, știu, dar trebuie să stai acolo. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de carenă. Scout, cu masca de scafandru pe față, ieși la suprafața apei și făcu din mână, scoțând din gură tubul de oxigen. — Hei, făcu ea, rânjind. — Iisuse. Am îndesat imaginea în buzunarul de la spate, râzând și lăsându-mă să alunec de pe carenă în apă, spre ea. Scout râse și ea, dându-și jos masca de scafandru și înotând spre mine. Am prins-o și ea mă prinse pe mine și ne-am tras unul pe celălalt prin apă, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi vrut s-o strige sé-i spuné ceva. Dar ea se uită În alté parte și n-o strigé. De fapt, ea cred cé se uită În pémînt. Bine-ar fi fost sé se roteascé atunci pémîntul. Ea ar fi alunecat și s-ar fi rostogolit, iar el ar fi prins-o În brațe. Dar ar fi putut Șasa sé o prindé În brațe? Cred cé era prea grea, céci era mai mare. Dar chiar și dacé n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ceafa și Șasa parcé era un șarpe care se-ncélzește. Numai sé viné cineva și sé-l crîmpoțeascé cu sapă. Anton procofievici Își trecu mîna prin pér și se opri deasupra microfonului féré sé spuné un cuvînt. Ochii lui au Început sé alunece pe mulțime. Ochii alunecau, alunecau și Anton Procofievici nu spunea nimic. Pe urmé mîna trecu din nou prin pér și se auzi hîrÎitul microfonului. - Brigadă a 3-a! zise microfonul. Unde-i Nicolai Arsenievici? A Început foiala și toaté lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era un șarpe care se-ncélzește. Numai sé viné cineva și sé-l crîmpoțeascé cu sapă. Anton procofievici Își trecu mîna prin pér și se opri deasupra microfonului féré sé spuné un cuvînt. Ochii lui au Început sé alunece pe mulțime. Ochii alunecau, alunecau și Anton Procofievici nu spunea nimic. Pe urmé mîna trecu din nou prin pér și se auzi hîrÎitul microfonului. - Brigadă a 3-a! zise microfonul. Unde-i Nicolai Arsenievici? A Început foiala și toaté lumea s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
un șarpe care se-ncélzește. Numai sé viné cineva și sé-l crîmpoțeascé cu sapă. Anton procofievici Își trecu mîna prin pér și se opri deasupra microfonului féré sé spuné un cuvînt. Ochii lui au Început sé alunece pe mulțime. Ochii alunecau, alunecau și Anton Procofievici nu spunea nimic. Pe urmé mîna trecu din nou prin pér și se auzi hîrÎitul microfonului. - Brigadă a 3-a! zise microfonul. Unde-i Nicolai Arsenievici? A Început foiala și toaté lumea s-a uitat la brigadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
stau aliniați. Și cînd se lasé seară, rémîn numai educatoarele tinere pe bancé, la mésuțé și se aprind becurile albe-albéstrii și tremuré. Se duse dupé casé, prin vie, În aluniș. Célcé pe o grémadé de hripcé uscaté, atent sé nu alunece În rîpé. Hripca trosni și el se prinse cu mînă de o creangé de corn și piciorul i se adînci În hripcé. O daté la cîțiva ani, Nicolai Arsenievici curéța via, iar hripca o aruncă În rîpé. Dupé ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]