9,188 matches
-
reprezinte, chiar dacă el a obosit și inițial s-a retras din cursă! El s-a retras, noi trebuie să-l băgăm înapoi în cursa pentru Cotroceni. Ne-am pierdut regele odată! Permitem camerilei moștenirii lui Ion Iliescu, care l-au alungat pe Regele Mihai, să ne ia și președintele? Tot am cerut ajutorul altora să ne salveze! Crin Antonescu și România au nevoie să fie salvate de noi! Trebuie să ne impunem în al 24 lea ceas și să ne răzbunăm
Crin Antonescu, petiție: Crin Antonescu, președintele României 2014. VOTAȚI! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28753_a_30078]
-
În 1530, în vârstă de 55 de ani, Michelangelo (1475-1564) e trecut pe lista neagră de către Papa Clement VII, provenit din familia Medicis, pentru că luase partea insurgenților care îi alungaseră pe atotputernicii Medicis din Florența. Trădarea marelui artist era indiscutabilă. De la 14 ani, el pictase și sculptase pentru Medicis, ținut în onoare ca artistul cel mai de seamă al Renașterii. Revenind la putere, Medicis îi cereau nerecunoscătorului capul. Michelangelo se
Pivnița lui Michelangelo () [Corola-journal/Journalistic/2889_a_4214]
-
mai des ale celor din urmă. Altele se află chiar și în afara tărîmului potențialității. Această plasare a sinelui într-un cadru tragic (sau, mai exact, un tragic al visului cu ochii deschiși, un tragic potențial), deși dăunătoare, nu poate fi alungată după dorință. E ca o gaură într-o barcă: îi poți face față multă vreme, dar apoi ea învinge. Salvarea o obții în două moduri: printr-un efort de voință și prin concentrarea asupra lucrurilor exterioare - ambele chestii periodice. Firescul
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
A ajunge la esență firii, prin desprinderea de ființă concretă, prin dereglarea realității, este și una dintre problematizările românului. Prin personajul Gurii Lovin, scriitorul definește ideea din poezie a subpersonalitățior ce limpezesc prin imaginarul lor sinele profund. Iluzionistul de altădată, alungat de istorie prin neacceptarea autorității, isi reactivează destinul într-o interioritate ce devine adevărată realitate. Ar fi multe de spus, semn că e un roman bun, nu doar de citit în câteva ore estivale. Sigur că pot fi amendate mai
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
servitorii săi fideli. - Fiți bineveniți cu toții în această casă care este și casa voastră, le-a zis, înainte ca fiecare dintre ei să se întoarcă la treburile sale. Înăuntru domnea un aer de provizorat pe care cu toții încercau să-l alunge. La bucătărie, Eutimia dădea ordine mai multor servitoare prinse cu despachetatul veselei din porțelan, aluminiu și sticlă. Covoarele au fost întinse fără întârziere, la fel la ferestre draperiile grele, din mătase de Damasc, fiecare inel de prindere își găsea suportul
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
anii ’70-’80, în special datorită tenacității poetului Ion Brad și a marii școli filologice clujene. Din păcate, opera profesorului Gh. I. Biriș, cunoscut ca poet sub pseudonimul Radu Brateș, nu a fost atunci recuperată decât în prea mică măsură. Alungat din Blaj în 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, apoi arestat, deținut la Canal, supus unei umilitoare navete pentru tot restul vieții, poetul format la școala tradiționalismului interbelic nu a avut bucuria de a-și vedea tipărit un
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
ei, legăturile de familie au recomandat-o, mai întâi, au impus-o, ulterior, ca pe o egerie din la belle époque . A fost considerată o răsfățată a soartei, o amatoare cu pretenții pentru care scrisul e un mod de a alunga plictisul unei existențe în care grijile materiale nu constituie o problemă, iar dorințele sunt dezmierdări ale unui eu râzgâiat, nu nevoințe. Criticii nu au acordat importanță acestei moderniste care se cunoștea, totuși, cu Virginia Woolf, Leonard Woolf, Katherine Mansfield sau
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
citi în traducere acest dialog publicat de revista OBSERVATOR CULTURAL (nr. 433). Iată cum vorbește faimosul prozator despre România: „Cu țara mea am azi legături mai simple, dar care rămân complicate. Datorită vîrstei, rutinei, unui soi de resemnare. Am fost alungat departe de ea, iar eu m-am îndepărtat. Dar Bucovina copilăriei mele îmi lipsește, dealurile, pădurile, cosmopolitismul orășelului meu de după război. Azi, nu mai sunt de nicăieri, un evreu rătăcitor cu rădăcini românești, care trăiește în America, cel mai bun
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3216_a_4541]
-
stăpînire pe volumele următoare. Primele poezii din primul volum afirmau locuri comune într-un stil grandilocvent-retoric, sugerînd cum ar fi putut arăta poezia „philippină“ dacă ea n-ar fi devenit în timp o mare poezie: „ O, Soare, cu aripa ta alungă Cît mai departe noaptea noastră lungă; Și sprijină pe stîlpi de flăcări largi tot golul [...] Și sufletelor dă-le foc, să ardă bine. Ca niște jertfe, pentru tine!“ (Cîntecul cîtorva). O anumită pornire spre grandilocvență va ‘exista întotdeauna la autorul
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
stârnești o dulce și inedită voluptate într-un sân sugrumat de monotonia macaroanelor etc., etc. Îmi plac mult, Zizi, sol lucente, rândurile tale, dar mai mult liniile abundente și eloquente cu care brăzdezi scrisorile. Prevăd, vai, o zi în care, alungând orice urmă de convenționalism, îmi vei trimite o epistolă cu linii. Lăsând gluma la o parte, îți mulțumesc sentitamente pentru gentilețe și pentru urări și te rog să-i dai partea cuvenită și Victoriei. N-am putut să-ți răspund
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
bărbatului, zice” (pămînt singur). Textura metaforică densă exclude orice divagație afectiv-explicativă care ar încerca s-o lumineze din exterior, acordîndu-i în schimb o incandescență ce ne duce gîndul la Celan, la Vasko Popa: „liniștea stă prea mult pe fața mamei/ alungă amiaza// nu e decît oglinda/ care se scufundă// spre seară doar piele/ cînd luna e apa din lumînare// chipul i se spală în lumina difuză/ în șoapte” (despre liniște). Momentele de halucinație ale muribundei se convertesc spontan în tropi, se
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
este cel care greșește. 2777. Cuvântul nu te ascultă ci te Învață mereu. 2778. Cuvântul este certitudinea faptului că viața ta deține un sens, cunoscut sau nu. 2779. Cuvântul nu pleacă niciodată din inima ta oricât de mult l-ai alunga. 2780. Cuvântul te servește cu Înțelesul său chiar dacă Îl vei blestema. Nu uita că și blestemul este tot un cuvânt. 2781. Nu fugi niciodată de cuvânt fiindcă și esența sufletului tău tot În cuvânt sălășluiește. 2782. Cuvântul te ridică sau
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
creștine, dar și intrigat de geopolitica Europei orientale. Mă așteptau înălțări nebănuite, provocările străinătății, dar și căderi dureroase. N-am regretat niciodată drumul invers făcut, după 15 ani, dinspre Citadela cunoașterii către cetatea acțiunii directe. Simt uneori c-am fost alungat dintr-un paradis pierdut. În locul liniștii sufletești de odinoară, trăiesc acum tumultul, stresul și trepidația acțiunii de stradă. Jocul cu mărgele de sticlă — cearta universaliilor, bunăoară — a fost înlocuit de frământările antreprenoriatului politic. Din sfera înaltă a Unului m-am
Neamțu, dezamăgit sentimental. "Simt că am fost alungat" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32498_a_33823]
-
strivit de munți al copilăriei: era abătut, cu gândul departe de tot ce e „omenesc, prea omenesc”. Stătea cu capul în mâini între prieteni, dar nu vorbea cu nimeni. Cine l-ar fi putut înțelege? O singură dată și-a alungat inspirația cernită, intonând în jurul unui război aducător de izbânzi imnul La arme! Ritmul și cuvântul energic al acestui imn ce și l-a însușit repede țara ce năvălea peste propriile hotare, au fost fără îndoială un ultim triumf asupra sa
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
asupră de măsură, excizată elegant dintr-o viață căreia-i ajunge amarul ei: „Și moartea ta ce blând răni/ Răgazul meu până la moarte!// Însingurați și plumburii/ Ne-am îngropat în câte-o carte.// Cu-aceste șiruri fără vină/ Care te-alungă dintre vii// Te voi privi de pe colină/ Fără să vrei, fără să știi.// Și vei avea, tu, mâna stângă/ Întinsă, mirosind a fân,// Va ști să murmure, să plângă/ Poemul tău fără stăpân.// Ca printre plopi vei vrea să treci
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
creion. Izgonită din lume, amenințată, hăitută, batjocorită, nu putea oare filozofia să redevină „comerț cu morții“ (așa cum îi plăcea lui Zenon să spună atunci cînd era întrebat cu ce-și ocupă timpul) și să se retragă în intimitatea esenței ei? Alungată în incomunicabil, nu putea ea oare să devină o preocupare secretă, lucru care, departe de a o împuțina și vlăgui, nu făcea decît să-i răsfețe mai bine esența, nebunia și orgoliile? Așa se face că ceea ce ar fi putut
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, existând localități în care, spune A. Fochi, „nu se știe nimic despre ler”. Structurând informațiile, rezultă următorul model narativ: un Ler împărat venit dinspre răsărit are, de regulă, mai multe fete. Din orgoliu, el o alungă pe una dintre ele, apoi, pierzându-și averea, înebunește. Această schemă narativă este decelabilă unitar sau fragmentar și în multe dintre basmele românești, exemple fiind Zâna munților și Găinăreasa, basme culese de Ispirescu și publicate la 1872. Faptul că acest
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
unui ghem, pe al doilea cu ajutorul săbiei. În aparență, cele două acte ascultă de reguli logice, în realitate ele sunt practici magice, la fel cum pe furtună (al doilea exemplu) geții obișnuiau să tragă cu arcul în nori, spre a alunga vremea rea. Armele sunt unelte războinice, în schimb firul, ca instrument al legării, e element magic. În fine, al treilea exemplu îl evocă pe suveranul persan Xerxes I, care, surprins de furtună pe ocean în anul 480 î. H., a
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
alter-ego mi-am ales un nuc, Sădit cu mine-odată în lumină, Aceleași stele calde ne aduc Din cerul nalt fiorii care-alină, Aceleași vânturi șuieră prin noi, La margini de-nțelesuri și de vreme, Când solii depărtărilor de sloi Să ne alunge vin, ori să ne cheme, Aceleași păsări trec în zbor mirat Prin crengi de gânduri, sprintenă povară, Cu toamna care vine peste sat, Să plece iar și să se-ntoarcă iară, Aceleași mari tăceri adorm în trup, Sub scoarța învățată
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
mai bucura niciodată de libertatea zborului, de lumina soarelui... Se urcă în metrou și călătorește mai multe stații, cu sufletul gol. Un suflet ca o colibă pustie, construită din ramuri de palmier, din care toate amintirile, visele, idealurile, au fost alungate, asemenea zeilor defuncți. Când metroul iese din stația Concorde, privește cu indiferență afișul lipit pe panoul publicitar din fața sa. Citește versurile lui Basho despre primăvară și le înțelege drept versuri despre iubire, păcat, mântuire... Dragi flori de piersic din Fushimi
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
fiecare dată. În rememorarea acestora și în conștiința faptului că năpasta de acum nu era mai mare decât altele care-l loviseră cândva, găsește eroul captiv al lui Aderca resurse de rezistență morală, singurele de altfel: "...nu-mi rămase ca să alung urâtul decât amintirea înprejurărilor și mai neplăcute prin care trecusem și scăpasem". Trăirile din trecut și trăirile din prezent ale comis-voiajorului încarcerat, relatate, și unele și altele, la persoana întâi, alternează în narațiune contrapunctic, cum s-a observat, orchestrând în
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
tenace a unui sentiment nedeslușit de teamă și disperare. Membrii acestei caste în ruină au reacții extreme și impulsuri fioroase, iubesc și urăsc cu patimă incendiară. Senzația de sfîrșit de cursă îi face să se agațe de orice le-ar alunga plictisul, să găsească cu o disperată înverșunare, spre a-și umple golul din suflete, noi și noi pricini de divertisment, să-și îndestuleze poftele oricît de extravagante. Seria celor ce nu fac altceva pe lume decît să-și sporească plăcerile
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Dar ea este și sus, pe cer: o dedublare pe care prezentul (alúnecă) nu poate s-o explice. Interesante mi se par următoarele două pasaje din discursul Cătălinei. Mai întâi strofa 237-240: Lucește c'un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Peste numai câteva versuri, în strofa 245-248, textul este astfel: De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niște stepe; Dar nopțile 's de-un farmec sfânt Ce nu 'l
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
după sura și luna ca un dop de lacrimi în gît iar pe spinarea amurgului general tatuat sub piele acest inventar de potop... Fumigații De presupus că zărim toată măreață complexitate cu capul vîrît sub cearșaf, la fumigații bune să alunge și gripa și spaimă. Valuri de ofrande fetide în acest orizont seminal, în timp ce lumina zilei își scoate cutițele prin fisuri și retează trena prolificei noastre umbre... Fumigații și pentru spasmele memoriei ce sughițe cîrpind laolaltă zdrențe de insomnie. De presupus
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
largi, Iarăși lîng-un pom mă duci, Soarele-n joacă îl spargi. Și-i șoptești șarpelui gros Să sîsîie basme fine Ca să ne iubim frumos, Goi și fără de rușine, Pîn-apare un melc greu, Cu casa-i plină de zahăr Și ne-alungă Dumnezeu; Razele-n preajmă ne scapăr. în cădere, oh!, degeaba încercăm să ne-agățăm De dînsele. Geme slaba Viață de-acum pe alt țărm, Cu vaci ce-n căldări le mulgi, Și dovleci, și rîme dragi. Strînge-mă-n menghine dulci De
Cîntec de cădere voioasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16612_a_17937]