1,282 matches
-
Bangladesh este o republică cu o singură cameră legislativă, șeful statului fiind președintele, iar cel al guvernului premierul. Relieful Bangladesh-ului este format din câmpii, cel mai înalt punct fiind de numai 305 m deasupra nivelului mării. Câmpiile sunt în special aluvionare, fiind străbătute de numeroase râuri. În Bangladesh se află și Delta Gange-Brahmaputra, iar principalele fluvii sunt Gange și Brahmaputra (cunoscut de localnici ca Jamuna), formând prin unirea lor râul Padma. La 12-13 noiembrie 1970 Bangladesh a fost lovit de un
Bangladesh () [Corola-website/Science/298075_a_299404]
-
înălțimi de peste 2000 m (Rao Co, 2.286 m) la granița cu Vietnam, coboară treptat spre valea largă a Mekongului, care formează pe o mare porțiune granița de vest cu Thailanda. În partea sudică, relieful este puțin înalt, corespunzător câmpiei aluvionare a Mekongului. Pădurile tropicale acoperă mai mult de jumătate din suprafața totală a teritoriului. Acestea sunt o prelungire a vegetației din regiunea Kampuchia, în timp ce pădurile din regiunile montane nordice, formate din prerii intercalate cu desișuri, se aseamăna cu vegetația din
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
latitudinile 18° și 54°N și între longitudinile 73° și 135°E. Peisajele Chinei variază semnificativ de-a lungul vastului teritoriu. În est, de-a lungul țărmurilor Mării Galbene și Mării Chinei de Est sunt extinse și dens populate câmpii aluvionare, în timp ce pe marginile platoului Mongoliei Interioare, în nord, predomină pajiștile largi. Sudul Chinei este dominat de dealuri și lanțuri muntoase joase, în timp ce partea central-estică găzduiește deltele a două mari fluvii din China, Galben și Yangtze. Alte ape importante includ Xi
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
sarmațiene = marne, marne nisipoase și nisipuri) și pliocen (depozitele pannoniene = nisipuri cuarțoase și micacee, argile marnoase și pietrișuri). Depozitele pleistocene (pietrișuri și nisipuri), întâlnite cu precădere pe stânga Secașului Mic, intră în componența teraselor, iar cele holocene (nisipuri și pietrișuri aluvionare), în componența luncilor. are o suprafață de 356 km², cu lungimea de 32 km și lățimea medie de 11 km. Altitudinea medie a reliefului este de 367 m, cea maximă de 580 m, în Măgura Copaciului, iar cea minimă de
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
Această deltă este una dintre regiunile cele mai întinse, umede și bogate în faună din Africa. Oaza din centrul Africii sudice devine o dată pe an mai mare decât Țara Galiilor, dând astfel viața deșertului înconjurător. Geologii numesc această zonă “evantai aluvionar” datorită milioanelor de tone de sedimente aduse de apă în cursul timpului. Pulsul vieții în aceasta regiune a deltei bate în ritmul râului Okavango, care izvorăște din câmpiile Angolei sub numele Kubango. “Încheietura” mâinii este o câmpie inundata de 80
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
Canalul (brațul) și golful Musura sunt respectiv o apă curgătoare (gârlă izvorâtă din brațul Chilia, pe partea dreptă) și o zonă lagunară pe cale de aluvionare, situate între ieșirea în Marea Neagră a brațelor Chilia și Sulina, a căror evoluție geomorfologică condiționează traseul frontierei româno-ucrainene cât și o parte din apele teritoriale din apropierea imediată a gurilor Dunării, până la linia delimitată la data de 3 februarie 2009 prin
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
la data de 3 februarie 2009 prin decizia nr. 2009/9 a CIJ de la Haga. Geomorfologic vorbind, canalul și golful Musura sunt foarte recente: ele s-au format în prima jumătate a secolului XX, fiind atunci în componența României, prin aluvionare în dreptul țărmului Cardonului situat, în secolul XIX, între delta brațului Chilia (inițial mult mai mică și situată mult mai la nord) și Sulina. Același fenomen care a format golful Musura, astăzi îl umple transformându-l în mlaștină cu păpuriș, și
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
superioare. În continuare, se ajunge într-o zonă cu prăbușiri și câteva ramificații concreționate, după care urmează o cascadă de 3 m dincolo de care se desfășoară o galerie ascendentă ce lasă impresia, din nou, că peștera se înfundă cu depozite aluvionare. Sectorul dinspre amonte al peșterii se desfășoară aproximativ rectiliniu, pe direcția de la nord-vest spre sud-est, și prezintă mai multe strâmtori, câteva cascade și sifoane ce pot fi depășite prin scurte galerii superioare. La circa 490 m de la intrare se ajunge
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
o casetă în unghiul făcut de zidul estic al naosului și cel sudic al altarului. Terenul avea în zona bisericii o ușoară pantă naturală dinspre vest spre est și dinspre sud spre nord. Deasupra locașului se află depuneri de caracter aluvionar, cu pietriș și nisip, având o grosime totală de 1 - 1,20 m. Depunerile ulterioare construcției bisericii, cu o grosime de 0,25 - 0.50 m, sunt straturi de pământ cenușiu cu pietriș. Fundațiile naosului și altarului, din piatră spartă
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
având o grosime totală de 1 - 1,20 m. Depunerile ulterioare construcției bisericii, cu o grosime de 0,25 - 0.50 m, sunt straturi de pământ cenușiu cu pietriș. Fundațiile naosului și altarului, din piatră spartă și mortar, străbat depunerile aluvionare, ajungând in stratul de loess. Adâncimea lor este de 1.35 - 1.40 m în dreptul naosului și de circa 1 m în cel al altarului. Deasupra fundațiilor, care în interior sunt mai late cu 10 - 15 cm, se ridică zidurile
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
XVI. Obiectele de fier sunt cele menționate mai sus, la care se adaugă câteva cuie pentru șiță. Ceramica a apărut în cantitate destul de redusă. Două - trei fragmente din pastă roșie, foarte corodate, din epoca romană, au fost antrenate în depunerile aluvionare anterioare epocii medievale. Ceramica ulterioară construcției edificiului este - cu excepția unui fragment decorat cu dungi castanii și verzi - nesmălțuită. A fost folosită în cea mai mare parte arderea oxidantă; unele exemplare sunt arse integral. Fragmentele provin de la oale, căni, borcane, străchini
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO, ca rezervație a biosferei. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (lacuri, bălți, lunci aluvionare, lunci inumdabile, grinduri, terenuri împădurite) cu rol de protecție pentru o colonie de pelicani din specia "Pelecanus onocrotalus" (pelican comun). Pelicanii viețuiesc alături de alte specii de păsări migratoare rare, printre care: lopătar ("Platalea leucorodia"), egretă mare ("Egretta alba"), egretă mică
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
sud-est pe un aliniament ce se suprapune peste arealul de dizlocare ce a înlesnit apariția Munților Călimani. Dinamică ascendentă a CO2 este facilitata de sistemul de fisuri tectonice din fundamentul cristalin, gazul dizolvându-se în stratele acvifere freatice ale depozitelor aluvionare ce formează terasele medii și superioare ale versanților de pe dreapta Râului Dorna. Țara Dornelor prezintă 2 zone cu predispoziție diferențiată la eroziune : Are un climat montan cu temperaturi medii anuale de 5,1 grd C, amplitudini termice de 21,5
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
apei este spre zonele de izvorâre aflate la cote topografice minime. În zonele aride alimentarea pânzei pe calea precipitațiilor este redusă, astfel că suprafața liberă a pânzei freatice este coborâtă, alimentarea acesteia făcându-se din apele de suprafață. În zonele aluvionare de câmpie, datorită faptului că materialul depus de cursul de apă este foarte permeabil (nisip, pietriș), legătura dintre apele de suprafață și apele subterane este puternică, astfel că pe anumite porțiuni apa subterană alimentează pânza freatică - numită și pânză subfluvială
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
1,10ha, sătul Burla - 0,45ha. Normă minimă de spații verzi și plantate în mediul rural pentru zona de locuințe este de 2m2/locuitor. Din punct de vedere pedologic, a fost catalogat ca fiind sol brun de lunca și sol aluvionar. De asemenea, se întâlnesc și lacoviști. Că rocă de solificare întâlnim depunerile aluviale, depuneri coluviale, luturi și argile, gresii, marne. Cele mai fertile soluri sunt cele provenite din aluviuni, unde s-au depozitat solurile brune de lunca, cele mai propice
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
învecinează cu orașul Măcin, situat la distanța de 13 km. Localitatea Smârdan se situează în Lunca Dunării. Din punct de vedere geologic, teritoriul se prezintă sub formă de roci lutoase și luto-argiloase, la care se adaugă roci formate din material aluvionar nisipos depus sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și stejar), cât și plante
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
Periodic, areale ale pădurilor sunt îngropate sub valuri de gheață provenite prin alunecare din sectoarele înalte. Părțile care ajung la ocean se desprind din cauza mareelor, formând ghețarii plutitori, denumiți aisberguri. Ei nu formează în părțile inferioare morene propriu-zise, ci acumulări aluvionare, dispuse în pânze groase, ce înlesnesc procesele de solidificare. În Alaska se întâlnesc ghețarii Malaspina, Bering și Alsek iar în Chile, San Rafael. Relieful generat de ghețarii montani, cuprinde forme de eroziune și de acumulare. Specific este faptul că aceste
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
cu viteză cea mai mare. Relieful albiei este format dintr-o alternanta de aluviuni de diferite grosimi, dispuse în bancuri sau dune de diferite forme, care se află într-o mișcare periodica. Deplasarea se face cu precădere la viituri. Materialele aluvionare au de obicei o constituție heterogena atât din punct de vedere petrografic cât și granulometric. Analizate pe distanțe mari se observă o descrestere a diametrului aluviunilor în josul râului, de la bolovăni mari în regiunile muntoase, până la nisipuri și maluri fine în
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
lățime, devenind ceea ce se numește o câmpie aluviala. În profil transversal, lunca este ușor bombata lângă albia minoră. La inundații, apele care au ieșit peste maluri își pierd viteza în mod brusc și sunt nevoite să depună. Cele mai intense aluvionari se fac imediat în apropierea mâlurilor, care în felul acesta se înalță. Cand pantă de curgere este mică și aluviunile sunt în cantitate mare, atunci aluvionarea mâlurilor este așa de intensă încât ele capătă aspect de diguri naturale. Totodată se
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
alternând cu loessuri. Alteori terasă poate fi lipsită complet de pătură aluviala și atunci ea se numește terasă în rocă, spre deosebire de primă care este o terasă în aluviuni, sau aluviala. Un caz special îl formează terasele sculptate în aluviuni sau aluvionare. În mod obișnuit o terasă se formează prin două faze: în primă se dezvoltă albia majoră care va deveni terasă, iar în a doua râul se adâncește, retezând lunca sub formă de treaptă. Terasă este deci, înainte de toate, o formă
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
dominarea ritmica a eroziunii laterale cu cea de adâncime și nu o formă de acumulare. Terasele pot fi : eustatice, climatice și neotectonice. Terasele se împart în : aluviale (cu un strat subțire de aluviuni), în rocă (fără aluviuni) și acumulative sau aluvionare (tăiate într-o pânză groasă de aluviuni). Se clasifică în terase: a) paralele cu talvegul; b) convergente în amonte sau în aval; c)deformate neotectonice; d) în foarfecă (la contactul unei regiuni unde se produc ridicări neotectonice, cu una unde
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - secțiunea a III-a - zone protejate") si se întinde pe o suprafață de 18,20 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă hidrografică naturală (formată dintr-un braț părăsit al râului Crasna, prin depuneri aluvionare, suprapuse pe depozite de argile și marne), cu vegetație palustră și o faună bogată în nevertebrate (coleoptere, heteroptere, crustacee), vertebrate (reptile, amfibieni) și păsări. Rezervația naturală a fost creată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
Ardea purpurea), lișița (Fulica atra) și vidra (Lutra lutra). "Fauna" s-a redus numeric datorită extinderii zonei arabile și a celei locuite, fiind reprezentată de iepuri, vulpi, căprioare, rozătoare și păsări. Solurile sunt fertile din clasa molisolurilor, cernoziomuri și soluri aluvionare de lunca. Fauna cuprinde o varietate mare de specii: cerbul lopătar, mistrețul (Sus scrofa), căpriorul, lupul, vulpea, veverița și rar pisică sălbatică. Dintre păsări specifice sunt: fazanul (Phasianmus colchicus), sitarul (Scolopax scolopax), ciocârlia de pădure (Lulula arborea), privighetoarea (Luscinia megarhynchos
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
rămânând până la finele pliocenului. În cuaternar zona cu ape a fost colmatată, uscatul luând forma continentală. Dunărea a început să-și formeze terasele. Vârsta biologică a teritoriului studiat se poate atribui halocenului superior. Depozitele halocenului superior sunt formate din: - Depozitele aluvionare ale terasei inferioare. Depozitele sunt formate din dune consolidate, iar grosimea lor în Poiana Mare este de 8m. - Depozitele aluvionare ale terasei joase. Depozitele sunt formate din dune consolidate și neconsolidate, iar grosimea lor în Poiana Mare este de 8m
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
-și formeze terasele. Vârsta biologică a teritoriului studiat se poate atribui halocenului superior. Depozitele halocenului superior sunt formate din: - Depozitele aluvionare ale terasei inferioare. Depozitele sunt formate din dune consolidate, iar grosimea lor în Poiana Mare este de 8m. - Depozitele aluvionare ale terasei joase. Depozitele sunt formate din dune consolidate și neconsolidate, iar grosimea lor în Poiana Mare este de 8m. - Aluviunile luncii Dunării. Acestea s-au separat în două nivele: 1. Inferior - format din aluviuni vechi pietrișuri și bolovănișuri, având
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]