1,626 matches
-
capacitate reziduală funcțională = 3 l VC= 500 ml (150 ml în căile respiratorii - spațiu anatomic mort, 350 ml ajung în alveole). Indicele de împrospătare = 350/3000= 12 %. Procentul redus de împrospătare al aerului ajută la menținerea constantă a compoziției aerului alveolar; în cazul inhalării de substanțe toxice acestea diluându-se în aerul alveolar, este un rezervor de oxigen. Scopul unic al ventilației interne este de a reîmprospăta uniform aerul alveolar. Spațiile moarte sunt reprezentate de: spațiul mort anatomic care are un
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
respiratorii - spațiu anatomic mort, 350 ml ajung în alveole). Indicele de împrospătare = 350/3000= 12 %. Procentul redus de împrospătare al aerului ajută la menținerea constantă a compoziției aerului alveolar; în cazul inhalării de substanțe toxice acestea diluându-se în aerul alveolar, este un rezervor de oxigen. Scopul unic al ventilației interne este de a reîmprospăta uniform aerul alveolar. Spațiile moarte sunt reprezentate de: spațiul mort anatomic care are un volum de aproximativ 150 ml spațiile moarte alveolare care sunt teritoriile alveolare
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de împrospătare al aerului ajută la menținerea constantă a compoziției aerului alveolar; în cazul inhalării de substanțe toxice acestea diluându-se în aerul alveolar, este un rezervor de oxigen. Scopul unic al ventilației interne este de a reîmprospăta uniform aerul alveolar. Spațiile moarte sunt reprezentate de: spațiul mort anatomic care are un volum de aproximativ 150 ml spațiile moarte alveolare care sunt teritoriile alveolare ce nu participă la hematoză. Raportul V/Q dintre ventilație (V) și perfuzie (Q) are valoarea normală
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
alveolar, este un rezervor de oxigen. Scopul unic al ventilației interne este de a reîmprospăta uniform aerul alveolar. Spațiile moarte sunt reprezentate de: spațiul mort anatomic care are un volum de aproximativ 150 ml spațiile moarte alveolare care sunt teritoriile alveolare ce nu participă la hematoză. Raportul V/Q dintre ventilație (V) și perfuzie (Q) are valoarea normală de 0,8. Cazuri particulare: perfuzie nulă - când compoziția aerului rămâne constantă perfuzie nenulă, ventilație nulă - atunci când avem cianoză [34,35]. Un indice
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
spațială a complianțelor plamânului timpul de umplere al alveolelor pulmonare variază în timp [41,42]. Variațiile fiziologice ale distribuției ventilației depind de: poziția corpului, fazele respiratorii, vârstă (bazele hiperdilatate devin hipoventilate, iar apexurile devin hiperventilate) [41,43]. Mecanismele omogenizării aerului alveolar sunt direct proporționale cu: viteza de deplasare (curgere) a aerului la intrarea în acin, împrospătarea realizându-se prin difuzie, mixică cardiogenă [42,43]. 2.2. BAZELE MORFOLOGICE ALE SCHIMBULUI TRANSPLEURAL Aria suprafeței totale a pleurei viscerale (ambele cavități pleurale) este
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
fenotipul lor și de stimulii primiți, pot să migreze la locul inflamației, să se diferențieze în celule dendritice și să funcționeze ca celule prezentatoare de antigen sau pot să colonizeze diferite organe ca macrofage tisulare, așa cum sunt celulele Kupffer, macrofagele alveolare sau peritoneale. În sepsis sunt programate să producă mai mulți mediatori antiinflamatori decât proinflamatori, pentru a preveni răspunsul imun sistemic necontrolat și a devia activarea lor de către țesuturile infectate. Eliberarea citokinelor și a mediatorilor inflamației are ca efect sistemic creșterea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
la infecție și, în același timp, poate opera ca o măsură adaptativă ce protejează gazda de un răspuns proinflamator fulminant. Această stare de imunodepresie celulară denumită și anergie reduce apoptoza în unele celule, cum ar fi neutrofilele circulante și macrofagele alveolare, iar în altele determină o creștere a fenomenului, cum ar fi în limfocitele circulante, celulele timice, splenice, epiteliale pulmonare sau intestinale. TNF-α, NO, glucocorticoizii și ligandul Fas sunt câteva dintre moleculele implicate în reprogramarea celulară. IV.4. DISFUNCȚIA MULTIPLĂ DE
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
pentru cel drept (10). IV.4.2. Consecințe respiratorii Disfuncția respiratorie apare precoce, este persistentă, fiind la baza formelor de insuficiență respiratorie cunoscută sub numele de detresă respiratorie (ARDS). Pulmonar se remarcă creșterea permeabilității capilare, urmată de edem interstițial apoi alveolar și hipoxie refractară la tratamentele comune, obișnuit la O2. Neutrofilele sunt în cantitate maximă în alveole și în interstiții, unde eliberează radicali de oxigen și elastază ce distrug țesutul pulmonar. Mai intervin TNFa și IL1β ce creează și ele leziuni
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
min. Disociația între febra moderată sau absentă și tahicardie este un indice de gravitate a peritonitei; - tensiunea arterială, crescută la început, scade ulterior pe măsură ce boala progresează și se instalează șocul hipovolemic; dispnee și respirație de tip costal superior din cauza leziunilor alveolare și hipoventilării pulmonare;icter instalat tardiv, semn al insuficienței hepatice, semn de gravitate ce acompaniază sindromul septic (MODS); - șocul toxico-septic ce traduce marea suferință organică determinată de drama abdominală (282). Gruparea și intensitatea manifestărilor clinice pot sugera faza de evoluție
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
organismelor vii, reprezintă un ansamblu de fenomene fizice și chimice prin care se asigură schimburile de gaze între organism și mediu, necesare procesului de oxidare tisulară. Respirația asigură: Aportul de oxigen; Eliminarea de dioxid de carbon; Menținerea constantă a aerului alveolar ; Menținerea constantă a presiunii parțiale a gazelor sangvine; Echilibrul acido-bazic. Intensificarea metabolismului energetic în timpul efortului, scoate în evidență importanța funcției respiratorii și modul cum aceasta se cuplează cu cea circulatorie (Drăgan, 1994). A. Modificări imediate În timpul și imediat după efort
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
1 față de inspirație), ajungând la valori chiar mai mici decât ale inspirației (Apostol,1998). Frecvența respiratorie crește de obicei mai rapid decât volumul respirator. Mărirea exagerată este neeconomică deoarece: Necesită consum energetic pentru contracția mușchilor respiratori; Reduce timpul de umplere alveolară, vehicularea aerului făcându-se în special în spațiul mort (căi respiratorii). Volumul respirator crește printr-o mai bună deschidere alveolară ce mărește suprafața de contact alveolocapilară. Dinamica respirației în efortul submaximal comportă: Faza de angrenare în efort cu o ascendență
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
rapid decât volumul respirator. Mărirea exagerată este neeconomică deoarece: Necesită consum energetic pentru contracția mușchilor respiratori; Reduce timpul de umplere alveolară, vehicularea aerului făcându-se în special în spațiul mort (căi respiratorii). Volumul respirator crește printr-o mai bună deschidere alveolară ce mărește suprafața de contact alveolocapilară. Dinamica respirației în efortul submaximal comportă: Faza de angrenare în efort cu o ascendență rapidă inițială și una mai lentă către sfârșit (15-20 s); Faza de stabilitate (solicitate fizică propriu zisă) în care ventilația
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
Sinostozele (Figura 48) sunt articulații care odată cu procesele de creștere și dezvoltare se osifică; de ex. osul coxal format din trei oase primare ilion, ischion și pubis; 2. Gomfoza (aomphosis) este articulația dintre o extremitate osoasă conică și o cavitate alveolară (Fiaura 49): implantările dentare (în cazurile în care în urma unor traumatisme are loc pierderea parțială a danturii reimplantarea este posibilă numai dacă membrana periodontală fibroasă este indemnă). II. AMFIARTROZELE (ARTICULAȚIILE CARTILAGINOASE) (juncturae cartilaaineae) La această cateaorie de articulații leaătura dintre
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
1. Capilarele și vasele limfatice 135 16.2. Formarea limfei 135 16.3. Factori determinanți ai circulației limfatice 136 16.4. Rolul circulației limfatice 137 FIZIOLOGIA RESPIRATIEI I. L. Serban, D. N. Serban 17. Introducere în fiziologia respirației 138 18. Ventilația alveolară 138 18.1. Date de anatomie funcțională a aparatului respirator 138 18.2. Funcțiile căilor respiratorii 140 18.3. Forțe care acționează asupra plămânului 144 18.4. Ciclul respirator 147 18.4.1. Inspirul 148 18.4.2. Expirul 149
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Forțe care acționează asupra plămânului 144 18.4. Ciclul respirator 147 18.4.1. Inspirul 148 18.4.2. Expirul 149 18.4.3. Volume și debite respiratorii 150 18.4.4. Lucrul mecanic respirator 152 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat 152 18.6. Controlul ventilației 155 18.6.1. Chemoreceptorii centrali 155 18.6.2. Chemoreceptorii periferici 156 18.6.3. Receptorii pulmonari 157 18.6.4. Receptorii de iritație din căile aeriene 158 18.6.5
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
controlul ventilației 159 18.6.6. Centrii nervoși 159 18.6.7. Efectorii 162 18.6.8. Controlul integrativ al mișcarilor respiratorii 162 19. Hematoza pulmonară și alte funcții ale plămânului 167 19.1. Schimbul de gaze respiratorii la nivel alveolar 167 19.2. Circulația pulmonară 168 19.2.1. Regimul presional și echilibrul Starling 169 19.2.2. Relația ventilație-perfuzie 172 19.3. Funcția antitoxică a plămânului 176 19.4. Funcțiile metabolice ale plămânului 177 20. Transportul sanguin al gazelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și alte animale superioare preiau oxigen din aer și eliberează bioxid de carbon în vederea satisfacerii nevoilor metabolice ale țesuturilor, fenomen care se numește schimb de gaze și care reprezintă esența fiziologiei respiratorii. Se descriu următoarele procese implicate în schimbul gazos: ventilația alveolară, procesul prin care aerul alveolar este permanent împrospătat cu aer de proveniență atmosferică, permițând aducerea unor noi cantități de oxigen și îndepărtarea bioxidului de carbon produs de organism; difuzia gazelor respiratorii (oxigen și bioxid de carbon) prin peretele alveolelor pulmonare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
oxigen din aer și eliberează bioxid de carbon în vederea satisfacerii nevoilor metabolice ale țesuturilor, fenomen care se numește schimb de gaze și care reprezintă esența fiziologiei respiratorii. Se descriu următoarele procese implicate în schimbul gazos: ventilația alveolară, procesul prin care aerul alveolar este permanent împrospătat cu aer de proveniență atmosferică, permițând aducerea unor noi cantități de oxigen și îndepărtarea bioxidului de carbon produs de organism; difuzia gazelor respiratorii (oxigen și bioxid de carbon) prin peretele alveolelor pulmonare, de fapt schimbul de gaze
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
cu aer de proveniență atmosferică, permițând aducerea unor noi cantități de oxigen și îndepărtarea bioxidului de carbon produs de organism; difuzia gazelor respiratorii (oxigen și bioxid de carbon) prin peretele alveolelor pulmonare, de fapt schimbul de gaze respiratorii între aerul alveolar și sângele din capilarele pulmonare, prin “bariera alveolo-capilară”; transportul gazelor respiratorii de câtre sângele circulant ; transferul de gaze respiratorii între capilarele sistemice și celule; respirația celulară, adică utilizarea oxigenului de către celule și producera de bioxid de carbon de către acestea. Așa-
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
între capilarele sistemice și celule; respirația celulară, adică utilizarea oxigenului de către celule și producera de bioxid de carbon de către acestea. Așa-zisul aparat respirator asigură, în mod pasiv, numai primele două procese, adică ventilația și schimbul de gaze la nivel alveolar. 18. Ventilația alveolară Mecanica ventilației se referă la forțele care intervin în menținerea plămânilor solidarizați de cutia toracică și mișcarea acesteia în cursul ventilației în vederea asigurării schimburilor gazoase între mediul extern și aerul alveolar. 18.1. Date de anatomie funcțională
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și celule; respirația celulară, adică utilizarea oxigenului de către celule și producera de bioxid de carbon de către acestea. Așa-zisul aparat respirator asigură, în mod pasiv, numai primele două procese, adică ventilația și schimbul de gaze la nivel alveolar. 18. Ventilația alveolară Mecanica ventilației se referă la forțele care intervin în menținerea plămânilor solidarizați de cutia toracică și mișcarea acesteia în cursul ventilației în vederea asigurării schimburilor gazoase între mediul extern și aerul alveolar. 18.1. Date de anatomie funcțională a aparatului respirator
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și schimbul de gaze la nivel alveolar. 18. Ventilația alveolară Mecanica ventilației se referă la forțele care intervin în menținerea plămânilor solidarizați de cutia toracică și mișcarea acesteia în cursul ventilației în vederea asigurării schimburilor gazoase între mediul extern și aerul alveolar. 18.1. Date de anatomie funcțională a aparatului respirator In inspir aerul pătrunde prin fosele nazale (în mod obișnuit) și faringe până la nivelul laringelui și de aici la nivelul traheei. Traheea se bifurcă în bronhiile principale dreaptă și stângă; căile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
la diametre din ce în ce mai mici. Bronhiile principale prezintă la nivelul peretelui lor inele cartilaginoase, iar bronhiolele nu posedă astfel de structuri cartilaginoase, putând ușor să se colabeze. Bronhiolele finale, numite și respiratorii, se ramifică în scurte canale fără perete muscular, canalele alveolare (fig. 62); fiecare canal comunică direct cu un număr de alveole pulmonare, locul unde are loc schimbul de gaze respiratorii. Prezența mucusului și cililor la nivelul bronhiilor și bronhiolelor conferă protecție plămânilor față de agresiunile externe (vezi mai jos). Alveolele prezintă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
locul unde are loc schimbul de gaze respiratorii. Prezența mucusului și cililor la nivelul bronhiilor și bronhiolelor conferă protecție plămânilor față de agresiunile externe (vezi mai jos). Alveolele prezintă un perete epitelial foarte subțire acoperit cu un strat fin de lichid alveolar (surfactant pulmonar). Plămânii sunt acoperiți la exterior de o membrană cunoscută sub numele de pleura viscerală care este separată de pleura parietală (care tapetează peretele intern al cutiei toracice) de un strat subțire de lichid pleural. Deoarece lichidul pleural nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
peretelui toracic atrage după sine creșterea sau scăderea volumului de aer din plămân. Funcția esențială a plămânului este schimbul de gaze respiratorii; în acest context este foarte important de discutat despre bariera care separă sângele din capilarele pulmonare de aerul alveolar. Această barieră are o grosime mai mică de ½ µm și este alcătuită din celule epiteliale alveolare (acoperite de surfactant), spațiu interstițial și celule endoteliale capilare. Sângele ajunge la acest nivel de la inima dreaptă prin arterele pulmonare; acestea se ramifică până la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]