1,497 matches
-
așa secunde privitoare la cunoaștere și morală, și determinându-le, stă teorema optică a existenței: ceea ce este este. Și, cum principiile noastre de viziune sunt și cele de diviziune, restul, tot ceea ce nu este "de văzut", va fi considerat neființă, amăgire sau simulare. Ceea ce pentru noi este realitatea însăși, budiștii numesc în mod natural "vidul", sunya; ceea ce este realitatea deplină a budistului nouă ni se pare, la fel de natural, prostie și deșertăciune. Evidența naturală a unei civilizații are valoare de iluzie pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
11, 14 15), găsindu-și unelte care se dau drept slujitori ai dreptății, care pretind că noaptea este zi, moartea mântuire, deznădejdea nădejde, necredința credință prezentând pe antihrist sub numele lui Hristos și spunând minciuni înșelătoare, ca să denatureze adevărul prin amăgiri deșarte. Aici se ajunge, prea iubiți frați, când nu se merge la obârșia adevărului, nu i se caută începutul și nu este păzit cuvântul Învățătorului ceresc”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, III, în PSB, vol. 3, p. 435-436) „Apostolul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a răspuns lui Marcion: Cunosc, cunosc pe întâiul născut al Satanei”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Policarp - episcopul Smirnei, XXII, 3, în PSB, vol. 11, p. 42) „Cât despre Irineu, după ce expune în prima carte a lucrării Contra ereziilor câteva din amăgirile secrete și dezgustătoare ale aceluiași Cerint, în cartea a 3-a transmite o istorie care nu se poate uita și pe care a auzit-o de la Policarp, și anume: Într-o zi apostolul Ioan întrase într-o baie să se
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la astfel de fapte rele? Dar iată că Apostolul nu ne răspunde: Aruncați-vă asupra lor, apucați-vă la ceartă cu ei și bateți-i cu pumnii, ci Depărtați-vă de ei. Dacă ei făceau aceasta din neștiință, sau din amăgire, ar fi trebuit să se îndrepte; dar fiindcă de bunăvoie păcătuiesc, atunci fugiți de ei, zice. Și în alt loc Apostolul spune aceasta: Să vă feriți de orice frate care umblă fără de rânduială (II Tes. 3, 6), iar lui Timotei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag determinate ale unei vegetații luxuriante, uneori doar germinația unor amăgiri. Insula, peste care, lini sau viforoși, trec nori, pare să fie păduroasă, dar nu este o junglă; se află acolo rariști și poieni, sunt pomenite măguri, pajiști de nimeni păscute a căror iarbă, de un verde viu, este proaspătă și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din piesă, Ferdinand spune numai atât: „E bine aici, / Înțelepciunea și puterea ta / Adus-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din piesă, Ferdinand spune numai atât: „E bine aici, / Înțelepciunea și puterea ta / Adus-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți fără prihană și fără amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
scurta viață / Înconjurată ni-e de somn.“ Și poate e chiar așa. Doar că în insulă se află cineva care prea bine ar putea să fie numai vis și tocmai nu e. Ariel Într-adevăr, acestei lumi, care e totodată amăgire și ființă, vine un ceas când i se adaugă Ariel. Nu avem cum ști de ce-a venit în insula aceea, poate atras de vraja ei, de lumea ei de duhuri slobode și jucăușe (ostrovului i se dusese poate, prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Nu numai pentru că, prin extensia partiturii lui, el acoperă aproape jumătate din 176 La un ospăț“. Iată o limită a restituirii implicitului: cât se gândea să le spună? În ce sistem de referință între amestecate planuri de realitate și de amăgire? Cât despre Ariel, despre care, timp de 12 ani, Miranda nu știe nimic, căruia i se poruncește să călăuzească nava spre Neapol fără știrea nimănui, e greu de presupus că se va spune ceva. Totul să fi fost tradus în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag determinate ale unei vegetații luxuriante, uneori doar germinația unor amăgiri. Insula, peste care, lini sau viforoși, trec nori, pare să fie păduroasă, dar nu este o junglă; se află acolo rariști și poieni, sunt pomenite măguri, pajiști de nimeni păscute a căror iarbă, de un verde viu, este proaspătă și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din piesă, Ferdinand spune numai atât: „E bine aici, / Înțelepciunea și puterea ta / Adus-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din piesă, Ferdinand spune numai atât: „E bine aici, / Înțelepciunea și puterea ta / Adus-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți fără prihană și fără amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
scurta viață / Înconjurată ni-e de somn.“ Și poate e chiar așa. Doar că în insulă se află cineva care prea bine ar putea să fie numai vis și tocmai nu e. Ariel Într-adevăr, acestei lumi, care e totodată amăgire și ființă, vine un ceas când i se adaugă Ariel. Nu avem cum ști de ce-a venit în insula aceea, poate atras de vraja ei, de lumea ei de duhuri slobode și jucăușe (ostrovului i se dusese poate, prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Cabasila, Despre viața în Hristos, 26, PG 150, col. 421 D. footnote>. Este vorbade ușile simțurilor, pentru care la Botez se pune semnul crucii carezistență la asuprirea celui rău, care a fost scos afară din inimi dupăce a fost biruită amăgirea prin Jertfa lui Hristos ca „Ușă” de intrarepentru „ieșirea” la pășune: „Duhul nu venise căci Hristos nu seproslăvise” (Ioan 7, 38-39); „Veți cunoaște adevărul și adevărul văva dezlega din legături” (Ioan 8, 32); Jertfa era ungerea pragului desus cu sângele
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
armele lui Dum-nezeu” (Efeseni 6, 11) pentru „lupta cea bună” (2 Timotei 4, 7) ca în-demn la luarea crucii în Hristos pentru „tăria” neclintită și „Lumina”lui Dumnezeu. Se arată, astfel, că nici îngerii, nici oamenii nu ar puteascăpa de „amăgirile” șarpelui (Matei 12, 29) ca cea mai mare putere a acestuia, pe care îl putea birui numai Cel despre Care s-a profețit:„Acela îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul” (Facere 3, 15).Astfel, și îngerii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
1886), profesor la universitățile din Graz și Viena. Ziarul Evenimentul din Iași din 15 decembrie 1895 (an III, nr. 831) anunța o refacere completă a sănătății profesorului ieșean, însă realitatea a dovedit că această știre optimistă a fost doar o amăgire. Decesul se produce în ziua de 24 martie/5 aprilie 1896 la sanatoriul Mărcuța din București al doctorului Alexandru Șuțu, acolo unde fusese îngrijit și Mihail Eminescu. Unii autori indică locul morții ca fiind Viena. Foarte tânăr a murit și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
nebuni, resuscitați vremelnic, Vor anunța o altă judecată, Tu vei surâde lumii, feciorelnic, Și ai să fii, de toate, vindecată. O să organizăm un bal magnific, Ca în Bulgakov vom dansa, prin noapte, Mă voi numi Maestru, onorific, Scriindu-te cu amăgiri și șoapte. Vom fi serviți de eroine nude, Din cupe pline vom gusta uimirea, Doar ploi de stele or să ne mai ude, Ca să cunoaștem, astfel, nemurirea. Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să ne încurce, să ne abată de pe cale, noi nu trebuie să ne abatem de pe calea cea bună. El ne așteaptă, uneori nu ne vede pe cale, ne mai oprim la locuri urâte. Ne înșeală de tot felul de sclipiri și amăgiri. Noi să ne vedem de drumul nostru, de crucea noastră. Iisus ne spune: vin în întâmpinarea ta pe cale, tu unde ești? Unde ai rămas? Eu nu te văd. Vin spre tine, vreau să iți fie calea mai ușoară... Unde ești
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
frații drepți ai bărbatului. Minunea de a-și vedea din nou bărbatul se îndepărta, ca și bucuria vieții, care se pierdea din trupul bicisnic al femeii. Pierdută în negrele gânduri, se cufundă și mai mult în tăcere, îmbolnăvindu-se de amăgirea crudă a întoarcerii bărbatului de pe front. Într-o zi, după întoarcerea din refugiu, degeaba o strigă cumnată-sa Ileana, că Safta pleca spre lumea de dincolo, ducând cu ea speranța deznădejdii. Lăsa trei copii stingheri, pe care-i luă,milos
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a preferat să descopere pământul. În Evul mediu, omul a visat să obțină aurul creîndu-l. Mai târziu, el s-a consolat să-l găsească. Oricâte zâmbete ne-ar stârni regia ocultă din jurul retortelor ce fierbeau inutil, putem vorbi doar de amăgire. Și nu le putem contesta alchimiștilor o îndrăzneală de care aventurierul, gata să împuște pentru o pepită de aur, va râde. Neobținând nimic, ei vroiau totul. Cu mâinile goale, vorbeau de piatra filosofală. Icar e, poate, un mit mai potrivit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gardul de sîrmă ghimpată. Dacă japonezul era mort, Înseamnă că murise o parte din el Însuși. Nu reușise să Înțeleagă adevărul pe care milioane de chinezi Îl cunoscuseră de la naștere, că erau oricum ca și morți și că e o amăgire să crezi altceva. Jim ascultă barajul de artilerie de la Hungjao și Siccawei și bîzÎitul avionului naționalist de recunoaștere care se rotea pe deasupra. Sunetul unor focuri de arme mici traversă aeroportul, În timp ce Basie și bandiții lui Încercau să pătrundă În stadion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nemuritoare exact în sensul în care credeau catolicii naivi din Evul Mediu, atunci, dacă nu așa stau lucrurile, nimic n-are valoare și nicio strădanie nu merită osteneala. Și de aici doctrina plictisului a lui Leopardi după ce i-a pierit amăgirea supremă, ch’io eterno mi credei, aceea de a se crede etern. Și așa se explică și împrejurarea că trei dintre autorii cei mai îndrăgiți de don Miguel sunt Senancour, Quental și Leopardi. Dar acest umorism confuzionist, rigid și aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-și amâne cât mai mult întoarcerea acasă; dar o atracție misterioasă, un impuls intim, îl târa spre casa lui. Călătoria a fost mizerabilă. În tren număra minutele, dar număra efectiv: unu, doi, trei, patru... Toate nefericirile lui, toată jalnica amăgire a iubirii cu Eugenia și Rosario, toată istoria tragicomică a căsătoriei lui eșuate i se șterseseră din memorie sau mai bine zis i se topiseră într-o ceață. Abia dacă mai simțea contactul cu banca pe care se odihnea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe când ceapa abia încolțea. Deja se trezește ambiția: mâzgăleala aceasta se cere descifrată, codul acela trebuie spart. Și deja este contrazisă acea entitate care vrea de fiecare dată să insiste asupra adevărului, căci, adeseori, minciuna ori sora ei mai mică, amăgirea, oferă partea cea mai consistentă a adevărului; în scris, ea sună credibil și se laudă cu detalii ce trebuie să treacă drept fotografic de precise: atunci când nu adia nici o boare de vânt, acoperișul din carton gudronat al șopronului din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umplut, câte lucruri bune de dat uitării. Câte lucruri au intervenit nechemate, dorind ulterior să pară a fi fost dorite fierbinte. Cu ce anume ne-am făcut fericiți unul pe altul. Ce am prețuit ca fiind frumos. Ce a fost amăgire. De ce ne-am devenit străini, ne-am rănit reciproc. De ce te-am strigat încă multă vreme, și nu numai dintr-o predilecție pentru diminutive, „Annchen“, iar și iar. Eram o pereche ca dintr-o carte cu poze, așa se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]