1,286 matches
-
blândețe capul fratelui ei, nu înainte de a-i așeza o pernă sub ceafă. Se ridică, nedezmeticită. S-o aruncăm... repetă. De ce s-o aruncăm ? — Ai dreptate, dădu un fel de răspuns Golea, mai bine n-o aruncăm. O găsește vreun amărât de câine, o linge și mai bagă pe careva la idei, dacă-i vede limba înverzită. Dă-o încoace, s-o ardem în chiuvetă... Prinse cartea cu două degete și se întoarse în bucătărie. Turnă peste ea din sticla cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te prefaci că te gândești la ceva de care, de fapt, nu-ți pasă. Tot Isaia spuse, când priveghiul risca să devină chiar ce-ar fi trebuit să fie : N-avem lumânări. Nu merge fără lumânări. Nu e nimic ce amărâții ăia din oraș să aibă și noi să n-avem, zise Bunelu. Nu e nimic pe lumea asta care să nu fie și în lumea de apoi. Adică asta de-aicea. — Gata, am murit ? întrebă Lucică, de parcă își lua, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu Annabel. Prin ea o să le iubească pe celelalte. Dar Annabel n-o să-l ierte vreodată pentru asta. — Bine, dar care o să fie vina lui ? — Că n-a știut să devină o păpușă, ca și ea, că a rămas un amărât de om... — Mai încercăm o dată, spuse Maestrul păpușilor, punând-o cu băgare de seamă pe Annabel în cutia ei, după ce-i așezase sub cap un petic de catifea, împăturit ca o pernă. Doar o dată și gata... — O dată și gata, repetă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin gând nu mi-au trecut, sunt mai curând niște marionete decât oameni. Era cu neputință pentru mine să smulg Regelui Regatul și provincia: nu cutează s-o facă Franța, Anglia și Imperiul osmanlâilor; cum aș fi îndrăznit eu, un amărât de monah, să mă ridic împotriva stăpânului a două lumi? Și nici nu era cu putință să mă fi amăgit, dintr-o răutate diabolică sau fiindcă atât m-a dus capul, deoarece doar unui nebun i se poate năzări așa ceva
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
m-am uitat în palmă și mi-am dat seama de greșeala ei. Și a început următorul chin: să-i dau leul înapoi sau să nu i-l dau! Dacă nu i-l dădeam, însemna că mă bucuram de un amărît de leu și eram incorect. Dacă i-l dădeam, însemna că vreau să cîștig sentimentul corectitudinii cu prețul unui leu, adică, deci, o făceam pe corectul. Dar dacă, mă întrebam eu imediat, vinovat, chestia cu făcutul pe corectul o foloseam
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i bal, bal să fie. Plus trei mii. Vecin 2: De acord. Pun masa în trei mii. Vecin 3: Hai să fie. Ful de popi. Vecin 2: Regret, poți să bei apă cu el. Caré de nouari. Păi c-un amărît de ful te bagi tu la mobilă stil! Vecin 1: Hai, gata, faceți cărțile. Cine le face? Vecin 2: Cine-ntreabă. Vecin 4: Păi, fraților, dacă am început să jucăm la "mare", la "mare" să fie. Vecin 1: Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bal să fie. Plus trei mii. Vecin 2: De acord. Pun masa în trei mii. Sec. Merge? Vecin 3: Hai să fie. Ful de popi. Vecin 2: Regret, poți să bei apă cu el. Caré de nouari. Păi cu-n amărît de ful te bagi tu la mobilă stil! Vecin 1: Hai, gata, faceți cărțile. Cine le face? Vecin 2: Cine-ntreabă. Vecin 4: Păi, fraților, dacă am început să jucăm la "mare", la "mare"să fie. Vecin 1: Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
era împrejurarea care mă făcea unic, apt de a mă bucura și de a suferi, era speranța fără speranță, căutarea neîntreruptă a ceea ce ai găsit... Și asta a venit tocmai atunci cînd noi, ai spus-o și tu, devenisem un amărît de chioșc în care făceam schimb de gesturi domestice, de bucăți de trecut, de amintiri somnolente ambalate în staniol coclit. Ăsta era răul cel mare. Și mai mare decît acesta, sentimentul nostru că e bine așa. Te rog să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei:...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e în mîna foștilor? Hai, nea Matei! Ce presă liberă?! Cui îi pasă că e acuzat în ziare de fraudă, că a comis crime în comunism și că acum conduce țara
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să crăcănezi blugi de-ăștia pe fața unui mormînt...! Octav: Cu ce vă mai servim...? Avem... Altul la rînd...! Ora închiderii, vă rog! (către gropar) Domnu'! Cu ce vă servim? Femeia: Lasă omul în pace, nu vezi că-i un amărît? Cu ce vrei să cumpere? Că s-au înmulțit nevoiașii... Ehe, înainte nu era așa... adică erau și-nainte, da nu ca acu'! Octav: Așa e, doamnă, așa e... Cu ce vă mai servim? Femeia: Auzi, să mînjești frumusețe de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întregii creații. În ultimele volume eminescianizează cu distincție ("Stâlpii"). George Alboiu știe să scrie cu artă, chiar dacă îi descoperim, în poezia lui, pe Alecsandri, Eminescu, Blaga sau folclorul, cum s-a subliniat în mai multe prezentări ale poetului. "Eu de amărât ce sunt/ aș pieri de pe pământ,/ m-aș tot duce pe-o câmpie/ nimenea să nu mă știe" sau "Să-mi fi oiță bârsană/ să-ți fiu miel de neprihană/ Să-mi usuc botul la vânt/ și piciorul la pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cuconului Vasile Creangă. Înainte de a-l cunoaște personal, Eminescu luase cunoștință de opera didactică a lui I. Creangă, atunci când transcrisese raportul redactat de Samson Bodnărescu despre Metoda nouă. În acea vară se întâmplă marea lor apropiere. M. Eminescu, îngândurat, și amărât din pricina înlocuirii din postul de bibliotecar, găsește în Țicăul lui Creangă liniștea de care avea nevoie și căldura unui suflet dispus oricând la sacrificiul de sine în favoarea prietenilor. Aprecierile deosebite pe care i le face Eminescu lui I. Creangă în calitate de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ideologic, nu face învățământ politic cu el. Lt. Popa are o problemă simplă, să- și justifice leafa : „Mă, tu crezi că statul mă plătește degeaba ? Dacă recunoști, terminăm treaba repede, iei două luni și mergi fuguța acasă”. Pârâtul e un amărât, reclamantul e ditamai doctorul de la București, prin urmare amărâtul e vinovat. De ce anume e vinovat nu mai are importanță : e vinovat că se uita la mare, e vinovat că nu bea și nu fumează ca un ele ment antisocial serios
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
are o problemă simplă, să- și justifice leafa : „Mă, tu crezi că statul mă plătește degeaba ? Dacă recunoști, terminăm treaba repede, iei două luni și mergi fuguța acasă”. Pârâtul e un amărât, reclamantul e ditamai doctorul de la București, prin urmare amărâtul e vinovat. De ce anume e vinovat nu mai are importanță : e vinovat că se uita la mare, e vinovat că nu bea și nu fumează ca un ele ment antisocial serios, e vinovat că nu recunoaște că a furat. În
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai buni angajați primesc o mărire de 5%, iar cei aflați la nivelul imediat inferior primesc 4%. Mulți angajați de marcă au fost auziți spunând în astfel de situații: „Dacă ei cred că am să muncesc pe brânci pentru un amărât de 1% înseamnă că sunt nebuni”. În același mod, ați auzit pe cineva spunând: „Tuturor le place recunoașterea publică”? Adevărul este că, în cercetările pe care le-am făcut, cei mai mulți angajați spun că nu le place. Invocă diferite motive, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cred că n-aș fi fost în stare dacă perplexitatea și curiozitatea nu ar fi fost mai puternice decât gustul amar pe care mi l-a lăsat comportamentul lui. Ar fi țipat tot timpul și din orice, până și la amărâtul de cățel maidanez, care s-a luat dând din coadă, vesel, după noi. Nici nu știu la cine țipa Andrei, la mine că vorbisem cu câinele sau la ăla că îmi răspunsese în felul lui, dar, până la urmă, tot maidanezul
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
să achite contravaloarea tortului direct acolo, am găsit un prieten al unui prieten al unui prieten... și tot așa. Am început să corespondez asiduu cu șeful de departament, cu contabilul șef, cu directorul de marketing al firmei respective, pentru un amărât de tort, și, într-un final, am reușit. M-am apucat să compun un mail, pleznind de euforie, un mesaj prin care îl trimiteam pe Andrei de ziua lui la cafenea, spunându-i că o să-l aștepte cineva cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
prin raportare la înaintași, la rîndul lor fixați în efigie: "... Folosește și el armele familiei (jeluirea, oh-ul, ah-ul) dar nu mai este un captiv necondiționat al iubirii. Focul nu-i mai pare purificator, suferința nu mai este dulce ("amărîtul trai"). N-are darul de improvizație al fratelui său și nici rafinamentul părintelui. Este un spirit mai realist și mai auster: duce o viață retrasă, urăște luxul și petrecerile și, din această pricină, este adesea mustrător față de fratele și nepotul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
basmul virează rapid în mahala, și asta nu ne mai interesează. Rămâne însă întrebarea chinuitoare: la ce le-o fi trebuit toată această uriașă aflare în treabă? Muc cel Mic e oricum incapabil să facă afaceri (a și nenorocit niște amărâți din sud cărora le-a cumpărat fabrica cu care a dat faliment, lăsându-i pe bieții oameni pe drumuri și zgârcindu-se să le dea ultimele salarii), astfel încât publicitatea excesivă nu poate constitui decât un remediu pentru diferitele sale deficiențe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
patriotice care mă caracterizează, pentru retehnologizarea spionilor noștri interni. Mai ales că ajutorul de șomaj ar putea fi mai consistent decât salariul de bugetar. Deși instituțiile cu pricina, în ciuda privilegiilor de care beneficiază și a salariilor de necomentat de alți amărâți de bugetari, au, se pare, niște probleme. A apărut așa, finuț, insinuarea că, de fapt, ar fi "ciripit" un angajat al lor. N-ar fi prima oară; îmi aduc aminte că și astă-vară o frumoasă acțiune care trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a statului trebuie să înceapă cu clica profitorilor de la București, cu ministerele umflate, cu puzderia de agenții guvernamentale, cu regiile care administreaza monopolurile de stat sau serviciile publice, cu RAPPS-ul, cu structurile-căpușă inventate în ultimii cinci-șase ani, nu cu amărâții de funcționari de la consiliile județene din Vaslui sau Zalău. Ce se va întâmpla cu aceștia, care sunt funcționari publici, apărați de legislația europeană? Dă Băsescu decret să desființeze Agenția Funcționarilor Publici? La fel și cu deconcentratele. Acestea sunt reprezentări în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
după caz, a "șăfului", poate începe, prin mârâieli, bolboroseli și blesteme strucurate printre dinți pregătind plecarea indignată, "după zece ore de muncă", de la ora 17. Nu aș vrea să creadă cineva, citind rândurile de mai sus, că îi desconsider pe amărâții descriși oarecum acid aici, răpănoși alcoolici de cele mai multe ori, angajați fără acte, plătiți cu țârâita sau țepuiți de antreprenorii improvizați ai lucrărilor de vară. Vina nu e, desigur, a lor. Cei destoinici, care pleacă în străinătate, arată, sub conducerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
duh slobod”. Nicolae, al doilea fiu al lui Ienăchiță Văcărescu, folosește și el armele familiei (jeluirea, oh-ul, ah-ul) dar nu mai este un captiv necondiționat al iubirii. Focul nu-i mai pare purificator, suferința nu mai este dulce („amărîtul trai”). N-are darul de improvizație al fratelui său și nici rafinamentul părintelui. Este un spirit mai realist și mai auster: duce o viață retrasă, urăște luxul și petrecerile și, din această pricină, este adesea mustrător față de fratele și nepotul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ndrepta.” Îndreptarea, Întoarcerea la orînduială firească, intrarea În normalitate - astea vrea Nicolae Văcărescu, poet fără prea mare imaginație sau, mai bine zis, poet cu o imaginație de moralist rece și comod. CÎnd, totuși, Își iese din fire, se vaită biblic: „Amărîtul al meu trai Iad Îmi pare, iar nu rai!” jinduind mediocra odihnă, fericirea traiului fără petreceri și necazuri. Aici găsește el dulceața, nu În vîrtejul de foc și În suspinurile lungi. Nicolae nu cultivă taina, tăcerea neavînd dar (har). El
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]