9,447 matches
-
trezește, constituind o prelungire a tabloului,,. Nu o interesează. Citesc pe chipul ei o mare plictiseală. Când eram copil și Îi simțeam pe oamenii maturi indiferenți la problemele care mă frământau, plângeam . Mă adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să le citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă mucul unei țigări nu departe de picioarele lui. ,, Pe partea mătii, nenorocitule,, , Îi răspunde acesta coborând furios treptele. Antoniu râde, râs ce are gustul amar al realității În care se zbate să reziste. E drept că nu l-a Împins la asta un destin nedrept sau vreo familie minată de sărăcie și vicii. După moartea mamei nu i-a lipsit nimic, tatăl a suplinit pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
extrage cu greu, respirând ușurat. Unde o fi oare Kawabata? se Întreabă Antoniu, privind un porumbel ce se găinățează pe gardul scund care Împrejmuiește parcul. Ai dispărut pur și simplu, te-ai topit, te-ai evaporat. Te-am acceptat atâta amar de ani și până la urmă ai șters-o englezește făptură bicisnică, m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu aspic, o rămășiță dintr-o conservă de carne și, după ce a hăpăit-o, Înghițind-o aproape nemestecată, somnolează lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum ți-am mai spus, i-am lâsat credincioasei noastre femei de serviciu, totul. Am renunțat și la diploma universitarî, la confort, la viața socialî, nu am mai privit ănapoi, dar un singur lucru mî râscolește și astâzi, dupî atăta amar de vreme: l-a iubit Ema cu adevârat pe tatâl meu ?,,. “Dar pe tine te-o fi iubit”? “Nu știu ce sî cred. I-a fost teamî probabil sî ducî mai departe relația noastrî și s-a ăndrâgostit cu adevârat de , bârbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zac În subconștientul lui ca niște crime nemărturisite. O durere scurtă și vie Îl săgetează, se Înconvoaie sub violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lăsă capul în poala mea. Era îmbrăcată, numai pantofii și ciorapii nu și-i pusese. — Când trebuie să pleci? — Pe la cinci. — Să nu te prind cumva că-mi umbli cu minciuna. Asemenea comentarii erau cele mai clare izbucniri ale laturii amare pe care ajungeam să o și uit în iubirea ei. Nici că-mi puteam dori o iubită mai plină de tact. — Ședința Antoniei se termină la cinci, am răspuns. Puțin după ora cinci ar trebui să fiu în Hereford Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
deloc. În primăvara trecută Georgie rămăsese gravidă. Nu exista altă cale decât să scape de copil. Georgie trecuse prin această încercare oribilă așa cum mă așteptasem, într-un stil calm, laconic și detașat, ba chiar ridicându-mi moralul cu ironia ei amară. Chiar și atunci ne fusese extrem de greu să vorbim despre acest subiect, iar de atunci încoace nici nu-l mai abordasem. Cât de mare era rana pe care o lăsase această nenorocire în sufletul mândru și drept al lui Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de psihanaliză decât Antonia și cred că a început aceste ședințe cu Palmer în ideea că, măcar în parte, ar putea să-l influențeze ea pe el. Odată chiar am spus sarcastic că nu văd de ce trebuie să plătesc atâta amar de bani pe săptămână pentru ca Antonia să-l chestioneze pe Palmer cu privire la copilăria lui, iar ea a zâmbit vesel și nu a negat insinuarea. Firește că psihanaliza era pentru ea o pasiune trecătoare ca multe altele pe care le avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rost să mă tem. Părul trimis în dar avea semnificația unui simbol ce-ți apare într-un vis; ceea ce nu înseamnă că trebuia interpretat după legile coșmarului. Darul lui Georgie era fără îndoială o glumă, e drept, o glumă cam amară și cam macabră. În clipa de față ea se afla probabil la o bibliotecă prin apropiere iar eu băteam la ușa unei camere goale. Și totuși nu reușeam să mă conving de acest lucru și simțeam că nu pot pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
colericul nostru profesor de atletică și desen, domnul Maier (frunte tot timpul transpirată, mâini agitate), Îl lăsa să vină și să plece de la ore când avea chef. Prietenul meu primea cele mai bune note, ceea ce Îi permitea să Îndulcească pastila amară, pe care i-o servea tatălui său când trebuia să-i explice de ce nu vrea să avanseze În anul următor. În timpul primilor ani școlari ne Întâlneam regulat și, din când În când, Anton lua masa la noi acasă. Talentele culinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ore de libertate? Am avut parte de același joc sofisticat al tensiunii și frumuseții ca atunci când am Îmbrăcat bluza Dorei, vinerea trecută. Asta n-avea să se mai Întâmple niciodată, știam prea bine. Și nu cred că există ceva mai amar, ceva mai dulce decât Înțepătura specială care Îți amintește de Încă una dintre minunile lumii care sunt pe cale de a dispărea - fiecare În parte, la fel de banală, fiecare În parte, la fel de divină. Poți să o iei razna pentru mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu care mi se adresa portarul rus. „Domnule Honig“: poate că eram mai degrabă viespe, decât albină. Îndrumat de senzații imperceptibile cu ochiul liber, voi recupera Într-un final obiectul acela misterios de care aveam nevoie pentru a transforma suspiciunile amare Într-un adevăr dulce. Având În vedere și tocurile, mi-am dat seama că, la o adică, aș fi putut chiar să Înțep. Doar poșeta cumpărată mă punea pe gânduri. Îmi plăcea destul de mult lustrul elegant al pielii uscate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
griji, fiindcă-i moartă. Perfect, Smolka, perfect, mai în siguranță de-atâta nici că mă puteam smți. Acum nu mai am absolut nici un motiv de îngrijorare, în afară de cauciucul pe care îl car în portmoneu, în staniolul lui subțire, de-atâta amar de vreme încât până acum o fi pe jumătate mâncat de mucegai. Mă tem să nu se facă ferfeniță de la primul jet în zambilica lui Bubbles Girardi - că am rupt-o în fericire! Ca să mă asigur că balonașele astea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
măritată cu unul din cei mai bogați oameni din Franța când aveam doar optsprezece ani - am fost invitată la cină la Aly Khan pe vremea când tu încă-ți futeai cu deștu’ ovreicuțele tale din Newark, New Jersey! Printre suspine amare, m-a întrebat dacă așa îmi imaginez eu o aventură. Femeia trebuie, oare, să fie tratată chiar ca un lepros? Îmi stătea pe limbă să-i zic „Poate că aici nu-i vorba de-o aventură. Poate că-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât Marea Moartă sau chiar decât sălbăticia spectaculoasă a Tsin-ului, unde timp de-un ceas am hoinărit sub lumina stranie a soarelui alburiu, printre stâncile albe pe unde (aflu din ghidul meu de călătorie) triburile lui Israel au hălăduit atâta amar de vreme (de unde am luat ca suvenir - și chiar o am aici în buzunar - o piatră din acelea despre care ghidul meu m-a informat că a fost folosită de Țipora 1 pentru a-l tăia împrejur pe fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta contează cel mai mult. — Naomi, te iubesc. Mă privi printre gene cu ochii ei căprui, idealiști. Cum poți să mă „iubești“? Ce tot îndrugi acolo? — Vreau să mă-nsor cu tine. Bum, sări ca arsă în picioare. Vai și-amar de teroristul sirian care-ar încerca s-o ia prin surprindere! — Ce-ai pățit? Te ții de bancuri? Fii soția mea. Mama copiilor mei. Orice ștunk cu o fereastră pictată are copii. Eu de ce să n-am? Eu duc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa de joc atârnându-i la glezna mâinii. Dr. John, În sfârșit adormit, cu o pastilă amară dizolvându-i-se pe limbă, vorbi la un moment dat În nemțește. Nu avea cușetă și stătea sprijinit În picioare În colțul compartimentului său când auzi afară chemarea rară și cîntată Köln, Köln, Köln. Partea a doua Köln 1. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se trezi, locul acesta și o valiză de piele au fost primele lucruri pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iubi cu aceeași pasiune fără saț până la moarte, nu avea alte mijloace decât buzele ca să-și exprime dragostea. Toto timpul trebuia să facă față faptului că nu oferea plăcere și nu se alegea ea Însăși cu mai mult decât un amar sentiment de insațietate. Acum, când simțea c-o doare capul, cu mirosul de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar având ceva luminos și plăcut. Cât despre bărbat, singurele lui calități erau tinerețea și banii, dar era suficient ca să atragă privirile lui Janet, se gândi Mabel Warren cu amară pricepere. — Știi că acesta-i adevărul! spuse ea, furioasă fără motiv. Mai frânse o chiflă cu mâna ei mare și aspră, În timp ce emoția Îi creștea grotesc, lucru de care Își dădea seama. — O să mă uiți Într-o săptămână. — Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna să devină dur, dar pe moment Îi lipseau cuvintele cu care s-o combată. Acestea existau, era conștient de asta, undeva În obscuritatea minții sale - fraze fosforescente, cuvinte tot atât de amare ca și fumul. — Și? Doamna Peters Începu să-și recapete curajul. — Ce te bagi? Asta le-ntrece pe toate. Întâi o băgăcioasă, apoi altul. Herbert, fă ceva! Dr. Czinner Începu să vorbească. Cu accentul lui puternic, cuvintele câștigau o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clipă. Probabil că te minunezi de ce nu-mi cer scuze pentru acest... disconfort. Vezi, În ceea ce mă privește, există o problemă mai importantă decât orice disconfort. Nu cred c-ai Înțelege. — Sigur că nu, spuse ea, gândindu-se cu umor amar la noaptea care trecuse. Un fluierat lung tremură prin aerul rece și fata sări Îngrijorată În picioare. — Acesta nu-i trenul nostru, nu? Nu se poate să rămân jos. Dr. Czinner era la fereastră. El șterse de abur partea dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
japoneză pînă am dezghiocat cursul. Iar astenia căpătată am tratat-o alături, în partea centrală a Universității, în sala de lectură, cu opere capitale ale literaturii, la operă, la teatru, cum mă învățase în anul întîi o... doamnă surîde Mihai amar, nemulțumit că și-a amintit de femeia de la masardă. Peste cîțiva ani, plafonat în filamente-carbon, voi uita desigur ce spunea articolul japonez, cum la fel de bine vei fi uitat și tu relațiile care stau la baza electronicii, dar voi păstra mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]