1,886 matches
-
apariție a inovațiilor din zilele noastre. Posibilitățile pe care medicina le are de a asigura îmbunătățirea stării de sănătate și prevenirea îmbolnăvirilor sunt favorabile, pe timpul perioadelor prelungite de viață de care ne bucurăm. Cum inovațiile se succed într-un ritm amețitor și ținând cont de faptul că cei care reprezintă boomul demografic solicită remodelarea posibilităților de amânare a îmbătrânirii, urmează să apară o nouă eră a medicinii asigurării longevității, condusă de cererea pieței globale. Revoluția în domeniul medicinii longevității va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai înalt de securitate a mediului înconjurător. Nu dorim să mai riscăm. Nu putem să ne întoarcem în timp la o lume mai sigură. Trebuie să schimbăm ritmul și să ne adaptăm rapid. Viitorul extrem se apropie cu o viteză amețitoare. Guverne, comunități și industrii se orientează spre progres, colaborând când este nevoie pentru un țel comun. Mai mult efort trebuie depus și cât mai curând. Evoluția a fost înceată; pentru atingerea acestor deziderate sarcina este uriașă. Indivizii trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nimeni nu știa dacă asta avea să se întâmple vreodată. Bellarmino, personal, se îndoia. Dar era bine să-i lase să creadă că acesta era viitorul. Să-i lase să-și facă griji. Era necesar. Mizele erau mari, iar ritmul amețitor. Orice cercetare blocată de Washington urma să aibă loc în Shanghai, sau în Seul, sau în Săo Paulo. Iar Bellarmino, talentat și ipocrit, voia să se asigure că așa ceva nu avea să se întâmple niciodată. Pe scurt, nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
intens... vara vine într-o secundă pentru a schimba totul și a înnoi totul în sufletul tău... nimic din ce a fost într un fel nu mai este la fel, doar pentru că vara totul este absolut după cum este și vîrtejul amețitor al luminii... vine căldura și te învăluie și cerul e mai albastru și soarele e pretutindeni și nu mai știi ce vrei exact, dar știi că nu vrei să se mai termine vreodată... a venit vara, îți spui și sentimentele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
merita-o. Chiar se întreba dacă, urmărindu-i, nu cumva căuta cu lumânarea agresiunea acestora și se gândea cu seriozitate să îi provoace, strigând insulte la adresa lor. Faptul că nu fusese încă descoperit îi dădea curaj, însă chiar în momentul amețitor și periculos în care Virginski era gata să facă vreo nebunie, unul dintre ofițeri căzu în genunchi și începu să cânte 'O Noapte de Bucurie' cu o voce de tenor perfect acceptabilă: Ca un moment ai trecut, Noapte de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mișcare bățoasă pe spate, către Ulitin. Dar nu spuse nimic. Niciunul nu scoase vreo vorbă vreme îndelungată. Nu preste mult timp, aerul fu umplut de fulgi vijelind, care se învârteau în spirale, însă majoritatea cădeau cu o insistență nătângă și amețitoare. La început, pădurile de pe marginea drumului dispărură cu totul. Apoi, și stâlpii care marcau drumul. Acum Ulitin nu mai vedea, în agitația a viscolului, decât cozile cailor. Nikita trase de hățuri și aceștia se opriră. ă Am pierdut drumul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
da“, de pe lucrarea ei. Kitty nu ar fi gustat niciodată lumea din spatele cocteilului dacă nu ar fi plecat din New York, dacă nu ar fi zis da. Da lui Desert Rose, da acestui necunoscut. Gândurile i se perindau cu o viteză amețitoare, mult mai mare decât cea cu care treceau palmierii prin fața geamului mașinii. Urma să părăsească America Într-o săptămână, avea totul Împachetat, asta era ultima ei călătorie, nu o reținea nimic. — Îmi place să-mi trăiesc fiecare zi ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
drum, spuse calm. — Ba nu. Mă duc sus să-mi strâng lucrurile. Kitty n-o opri. Era bucuroasă că o lăsa În pace. Dacă nefericirea plânge după companie, fericirea e egoistă. Doar că ziua ei era deja compromisă. Aerul cald, amețitor din Bel Air i se părea Înăbușitor acum. Soarele puternic devenise dintr-odată supărător. Asta ar fi trebuit să fie ultima ei zi de fericire, când se putea plimba pe deal, putea Înota, ultima zi când se putea bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
piață unde se termină dificultățile, un bulevard în linie dreaptă îi duce chiar la țintă, acolo unde e așteptat gardianul intern Marçal Gacho, și unde, puțin mai departe, olarul Cipriano Algor își va lăsa încărcătura. În față, un zid întunecat, amețitor, depășind cea mai înaltă clădire care mărginea bulevardul, le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului străzile continuau, iar zidul nu era zid, ci peretele unei construcții enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viața? s-ar fi putut duce să se arunce de pe stânci, la capătul falezei, unde apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i, nu mă puteam abține, recunosc, să nu fiu mulțumit că eram tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi dădeau un nimb de invidiat. Și de ce să mint? Nu mai aveam nici urmă de modestie. Îmi plăcea să fiu privit pe furiș, salutat pe coridoare, temut, căutat, măgulit. Era o senzație pe care n-o cunoscusem până atunci, amețitoare, plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au format în 1848 o asociație care se intitula Preraphaelitic Brotherhood. ă[...] Ei au expus la Londra, în primăvara anului 1849, o serie de tablouri și de statui care purtau toate, în afara semnăturii autorilor, inscripția comună P.R.B. Rezultatul a fost amețitor. Publicul, căruia fanaticii isterici nu i-au impus încă în mod tiranic credința în frumusețea acestor lucrări și care nu se afla încă sub imperiul modei inventate de către snobi ai esteticii, ce constatau a vedea în admirația în aceste lucrări
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și un rus nu lipsit de farmec le flatarisește, cu accentul lui delicios. Ce le-ar mai trebui? Ivan le Împărtășește Încîntarea, dar pentru Wakefield nu e atît de simplu. Își imaginează șir după șir de dinți de un alb amețitor umplînd o imensă sală de conferințe. În mod ironic, el ține o prelegere despre evoluția omenirii și dezvoltarea dinților. La Începuturile sale, omenirea avea dinți puternici și mînca rădăcini și scoarță de copac. Apoi, unui număr mic de aleși le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un halat gros de bumbac, din cele ale hotelului, va scoate strălucitorul lui pistol Beretta și-și va zbura creierii. La revedere, șoptește Wakefield, Întorcînd spatele acestei viziuni. Aduse de un efluviu de parfum franțuzesc, două adolescente de cincisprezece ani, amețitoare, examinează scoica lumii pe care sînt pe cale să o Înghită cu un crud nesaț. Apoi, faimosul prezentator al unui show de televiziune pătrunde În hol, cu pași mici, de domnișoară, În pantofii de tenis marcă proprie. O echipă TV Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe toate părțile, Henrietta tăbărî asupra soțului ei în timp ce acesta se dezbrăca și îl târî în pat. El fu atât de surprins încât nu putu decât să capituleze. Așadar, îl întrebă Henrietta, desfăcându-i nasturii de la cămașă cu o viteză amețitoare, ce părere ți-a făcut Laurence Westcott? — Mi s-a părut cam papă-lapte, răspunse Simon, strecurându-i mâna sub fustă. — Bun, spuse Henrietta, lăsându-se pătrunsă de erecția neobosită a soțului ei, asta înseamnă că lui Fran o să-i placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
speciale pe care le petrecuse împreună cu tatăl ei, uitându-se la curse la televizor, ea așezată pe un taburet de piele între genunchii lui, Ralph cu pachetul de Players’ Navy Cut mediu, de 20, lângă el. Chiar și acum, amestecul amețitor alcătuit din mirosul de tutun tare și de piele și din sunetul comentariilor la curse, cu crescendoul lor plin de suspans, o făcea pe Fran să se simtă în culmea fericirii. Se așeză între două bătrânele care stăteau cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
da niciodată drumul. Nu te-aș scăpa din ochi nici măcar o clipă. Foarte blând, se aplecă spre ea și o sărută pe buze. Fran simți atingerea plină de prospețime a pielii lui de-abia bărbierite, neașteptat de catifelată, inspiră parfumul amețitor de colonie sofisticată, amestecat cu mirosul cămășii proaspăt spălate, și își dădu seama că îi răspundea la sărut, fără să știe dacă o făcea doar din nevoia de alinare sau din propria ei dorință. Apoi o sărută intens, lipindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în largul ei se simțea cu nimeni altcineva decât cu Jack. Aștepta ca rușinea să i se așeze sumbru pe umăr și să înceapă s-o roadă pentru că se comportase atât de scandalos, dar tot ce simțea era o fericire amețitoare, compromițătoare. Apoi buzele lui îi sărutară sânul, sfârcul trandafiriu se întări sub atingerea limbii lui, iar degetul lui îi exploră cu delicatețe regiunea umedă, străjuită de păr pubian. Fran avu senzația că un impuls electric unise cele două centre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trezi la viață. Voia să-l ucidă pe Laurence Westcott, să-i distrugă cariera și să-i saboteze relația cu Francesca. Gândul că putea să facă asta, că avea puterea și informațiile necesare, avu efectul unui drog în stare pură, amețitor și periculos. Dar ar trebui s-o facă? Jack simți dorința vie, care pusese stăpânire pe el de-atâtea ori pe vremea când era un tânăr reporter, de-a cere sfatul singurului om din branșă a cărui părere o respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plictisiseră, mașini pe care nu voiau să le vândă prin intermediari. De ce nu? Fran simți cum i se ridică perii de pe ceafă, așa cum se întâmpla doar când avea o idee cu adevărat bună. Toți ziariștii cunosc acel elan de entuziasm amețitor când firele unei povești se leagă în sfârșit. Asta era ceea ce îi ținea la masa de lucru, trăgând din greu, dând un ultim telefon, când orice persoană cu o urmă de minte s-ar fi dat bătută și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Îmi pare rău, Franny, draga mea, încercam doar să prind Radio 4 pe el. — Cât de curând, îi șopti Laurence blând, cred că ar trebui să încercați să mergeți la prietenul meu cât de curând. Ben parcurse cu o viteză amețitoare distanța de o milă și jumătate dintre casa lui și cea a familiei Tyler. El și Ralph ajunseseră să se cunoască bine în ultimele săptămâni și bătrânul umpluse golul lăsat în viața lui Ben de faptul că de-abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că de ți-aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zării biruitoare mă privești și-n ochii mei te oglindești strălucitoare, mândră și păgână. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
amintești? Maja evită să răspundă. Nu se oprea nimeni la trecerea de pietoni, se săturase să aștepte. Strângând Încheietura Camillei, o trase repede, ca să ajungă În siguranță pe trotuarul de dincolo. Două maxi-scutere galactice trecură pe lângă ele Într-un slalom amețitor. Camilla inspiră fumul Înecăcios al țevilor de eșapament și tuși, iar Maja le ură celor doi neciopliți să alunece pe o pată de ulei și să-și rupă gâtul. Societatea asta de barbari nu include și copiii. Pentru ea, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-i fie Întotdeauna utilă. Maja Însă nu Îl copleși cu complimente și nici nu se arătă prea fericită aflând că trecuse de punctul-cheie al Dreptului Penal. — Astăzi trebuia să vii la prânz la Camilla? Îl Întrebă cu o superficialitate amețitoare. Cum ar fi putut să uite? Da, chiar astăzi. Chiar dacă prietenii Îl așteptau la Battello Ubriaco pentru a celebra explozia - marea lui realizare de mic alchimist, chimist și comandant. Dar mai ales pentru a discuta strategia de opunere În fața ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i spusese mamei - căci Între fiică și nepoată, bunica era mereu de partea nepoatei. — Aveai o rochie roșie, spuse Jonas. Valentina se miră că băiatul Își mai amintea. Dar poate că era meritul rochiei. Era a mamei. Cu o despicătură amețitoare pe spate, ce ajungea până la noadă. Îi era largă: trebuise s-o strângă cu zece ace. Sperase că Într-o astfel de rochie s-ar fi simțit mai bine, dar fusese chiar mai rău - niciodată nu se simțise mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]