1,343 matches
-
a fost cucerită de o divizie americană. În amintirea acestor lupte, americanii au ridicat un turn În vârful căreia se ajunge cu ascensorul. De aici se poate vedea urma fostului front, redat pe o placă, cu toate amănuntele. Tunurile au amuțit. Prin văile frontului se văd acum căsuțele reclădite cu trudă, iar pe alocuri, plugul Își deapănă truda lui de veacuri. C. Sandu Aldea a imortalizat această nobilă misiune a plugului „Multe și felurite instrumente a făurit omul. Oamenii se perindă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pământ nu a curentului electric, ci a acestor entități subtile pe care, generic, le numim negativități. - Măi, să fie! Iar încep să cred în minuni! Stai, că suntem departe de a termina cu purificările! - Păi, deja m-ai făcut să amuțesc! - Nu-i cazul să te grăbești! Mai ai răbdare! Ia spune-mi: tu, la mare, ai fost vrodată?Oho! Ce întrebare mai e și asta?! - Și ce făceai, tu, la mare? Care era preocuparea ta principală? - Plajă, nene! Plajă, plajă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Sub murdăria lor, tresăream mai înfricoșat decît sub izbitura de pumn, iar el și le completa cu lovituri date cu muchia palmei în gît, de parcă ar fi vrut să-mi reteze capul, sediul nepermisei mele încăpățînări. Uneori, scandalizat că negam, amuțea de furie, dar își continua mișcările zvîcnite, de rîmă tăiată cu sapa. La sfîrșitul acelei ședințe tensionate, după atîtea și atîtea eforturi, locotenentul-major de securitate Constantin Voicu tot nu mă vindecase de amnezie; nici unul dintre noi nu aflase ce făcusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
știe ce lorzi englezi, he-he, să-mi spui tu mie Cuțu. — Ei, acum că v-ați făcut damblalele și ne-am mai poto- lit și flămânzeala... — Nu pleacă nimeni nicăieri, ridică foarte hotărât Pribeagu degetul arătător. Domnișorule Cristian ? Dar Cristi amuțise la vederea minunăției de fată. Și un sentiment de gelozie nemaiîntâlnit îi invadase tot trupul. De gelozie și neputință, știind că cele câteva hârtii și monede pierdute prin buzunare n-au cum să o miște pe frumoasa curtezană. — Domnișorule Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și copilul. N-am știut ce să-i răspundem la asta, iar profesorul a adăugat: - Știați că opt virgulă cinci la sută din copiii sub vârsta de zece ani au încercat să se sinucidă anul trecut?, ceea ce personal m-a amuțit pentru tot restul serii. Am auzit un alt profesor spunând unui cuplu îngrijorat: - Acesta ar putea fi motivul pentru care copilul dumneavoastră ar putea sfârși prin a avea dificultăți interpersonale, iar cuplului i s-a arătat un desen al fiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se ascundea. Mi-a spus că trebuia s-o momesc afară din ascunzătoare. L-am întrebat pe scriitor cum poate ceva neviu să se-ascundă? L-am întrebat pe scriitor cum momești ceva neviu afară din ascunzătoare? Asta l-a amuțit momentan pe scriitor. În cele din urmă tăcerea m-a îngrijorat. Scriitorul a fost reactivat când m-am dus la fereastra din camera lui Sarah, privind spre gradul viu și pisica mutilată. Scriitorul a propus să mergem în camera lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
barba cea lungă, cu ochii ridicați în extaz spre tavan, zise: „Nu te turmenta, doamnă, nu vor sta mult internate, intrăm în Moldova și se isprăvește cu războiul“. Când își lăsă privirea în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut, iar mama s-a ridicat după scaun în tăcere și, fără a-l saluta, a ieșit din odaie. Noi ne-am sculat, dânsul, foarte jenat, a plecat. Nu l-am mai văzut de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
uriaș printre flori! Prichinduța așeza atentă coronița pe patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-acum crezi că-i uriașă! Dar amuți de uimire când privi în direcția degetului arătător al fratelui ei. E uriașă, nu vezi? Se smiorcăi Prichindel. Ai dreptate, e uriașă! Ar fi bună pentru o tocănită. Și Prichinduța se aplecă, prinse de pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și economice viitoare. Drumul spre schimbarea politică avea să fie dificil. Ritmul lent al deșteptării și desprinderii treptate de sub controlul otoman îngreuia și mai mult desfășurarea procesului. Sub stăpînirea absolutistă a sultanului, rivalitățile interne de natură națională și religioasă fuseseră amuțite, iar influențele europene oprite la periferia peninsulei. Odată cu incapacitatea tot mai evidentă a guvernului otoman de a-și apăra posesiunile, teritoriile din Balcani au devenit premii rîvnite de alte mari puteri. În secolul al optsprezecelea, imperiile rus și habsburgic au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ureche aduce cu sine și o supurație a memoriei. Reflex à la Pavlov. Supurația cheamă literatura. Scriu despre mine și nu știu dacă e bine. Majoritatea scriitorilor sunt scriitori ai unei singure cărți, în care s-au deconspirat, apoi au amuțit. Dar io nu știu dacă spun adevărul. Scriu ca să corijez. Lumea așa cum ar fi trebuit să fie, ăsta ar fi fost un titlu bun pentru cartea mea. 20. Dincoace de linia lui 41 Încet-încet, începeam să revin la viață. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală. [...] Dar romanele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
hotărât că de-acum activitatea se restrânge, nu va mai exista secție pentru execuția de încălțăminte, ci doar pentru reparații curente, pingelit, blacheuri, cusături și celelalte mărunțișuri. Domnul Toma n-a comentat, dar se simțea de parcă îl lovise fulgerul. A amuțit, își făcea munca în cele opt ore de program și apoi se închidea în casă, nu mai vorbea cu nimeni, aproape nu mai mânca și nu mai bea. Suferise el și până atunci, că nu mai existau clienți pe măsura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am rămas toți cu gura căscată, inclusiv tovarășii Gârmoci și Fanache. Orchestra a amuțit și ea. În liniștea teribilă care s-a lăsat am auzit toți, limpede, ce a rostit domnul Toma amenințător: Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bună cu alta: „Să nu te legi la cap dacă nu te doare“. Nu-i tocmai simplu să mergi câțiva kilometri fără să știi ce cauți. Mersul în zigzag și contemplarea unor case sub un tensionat simțământ de așteptare te amuțesc. Totuși, am făcut și drumul înapoi, spre locul de unde plecasem. Intrasem, cum se spune, la ambiție. M-am adresat unui domn care tocmai ieșea dintr-o clădire veche și impunătoare, întrebându-l, ca un turist care a epuizat toate atracțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
revolverul lîngă cap, În caz că puma, a cărei umbră ne bîntuia deja mințile, se hotăra să ne facă o vizită neanunțată pe la miezul nopții. Abia se crăpa de ziuă cînd m-a trezit zgomotul unor gheare zgîriind ușa. LÎngă mine, Alberto amuțise, Îngrozit. MÎna mi se Încleștase pe revolver. Doi ochi mă fixau dintre siluetele copacilor. Cu o mișcare de felină, ochii s-au aruncat În față, iar masa neagră a corpului a prins formă dincoace de ușă. A intervenit instinctul pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
inhalantul meu de astm, fiind iritat de pielea de oaie pe care o foloseam ca pernă. În vreme ce-mi făceam inhalația, zgomotul aparatului l-a trezit pe colegul meu de pat, care a făcut o mișcare bruscă, apoi a amuțit. I-am simțit corpul Încordîndu-i-se sub pătură, apucînd un cuțit și ținîndu-și răsuflarea. Avînd Încă proaspătă În minte experiența din noaptea precedentă, m-am hotărît să rămîn la locul meu, de frică să nu fiu Înjunghiat, În caz că vedeniile erau cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scurgea mai Încet decît cel dinaintea lui, pînă cînd minutele au devenit ore. De vreo două-trei ori, lătratul Îndepărtat al unui cîine ne dădea un strop de speranță, dar prin noaptea neagră ca smoala nu se arăta nimic, iar cîinii amuțeau sau se mutau În alte direcții. La șase dimineața, am văzut două colibe pe marginea drumului, Învăluite, În lumina clară, gri, a răsăritului. Am parcurs ultimii cîțiva metri cît ai clipi din ochi, de parcă n-am fi avut nici un bagaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
făcută puterii magice ale acelei „picături“, chiar dacă aceasta provenea de la o biată metisă vîndută unui cacique∗ sau era rezultatul unui viol asupra unei servitoare indiene, de către stăpînul ei spaniol beat? Însă călătoria noatră se apropia de sfîrșit, iar profesorul a amuțit. Drumul s-a curbat și am trecut un pod peste același rîu pe care-l văzuserăm mai devreme, dimineața, ca pe un firicel subțire de apă. Ilave se afla pe partea cealaltă. EL LAGO DEL SOL Lacul Soarelui Lacul sacru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
n-am văzut pe „măgarul” care a fost în grajd la nașterea lui Isus, însă, iată acum îl văd și pe acesta!... Un hohot de râs a izbucnit în toți câți erau de față în compartimentul vagonului - iar... măgarul a amuțit, crăpându-i obrazul de rușine. Apoi, spuneți d-voastră, se poate da un răspuns mai bun la nenorociții copii fără tată, care cutează a întreba dacă: Ne mai trebuie Dumnezeu?!... Dar ce mai trebuie preotul? - Adică, hai, Dumnezeu... ca Dumnezeu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fiind o agreabilă încetineală, o greutate prea mare și prelungită acordată lucrurilor pe care le purtam în cap. Vorbele nici nu pot atinge o asemenea greutate, fiindcă nu stau locului. De îndată ce-au fost spuse, abia rostite, au și amuțit. și nu le poți pronunța decât una câte una, succesiv. O propoziție urmează la rând abia după ce propoziția anterioară s-a dus. Dar în tăcere lucrurile îți vin toate deodată: tot ce n-ai spus mult timp, ba chiar și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mi dădu alte detalii, mai liniștitoare, după mintea și dicția ei: doctorița bănuia că tot ce mi se întâmplase venea din faptul că eram prea sănătos, că n-am avut griji prea mari și n-am fost bolnav niciodată - am amuțit. Fetița mă trase ușor spre ieșire, străbăturăm sălile curate, deloc populate și în pragul policlinicii mă întrebă, cu o grijă care mă intimidă, dacă poate fi adevărat ce a zis doctorița: cum se poate ca unui om sănătos să-i
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e doar cărăușitul în vremi de restriște, mă opresc aici, fără să mai descriu cum, după ce ne-a văzut, mama a amuțit și-abia a putut îngăima vai de capu’ vostru și cum am tranșat jumătatea de porcotanie cu două cuțite de pâine, un bisturiu și o mică bardă. Trec rapid la întâmplarea care-a urcat pe locul II în top, ca să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
discret“ pe acei tăciuni și, cu cât tăciunii sfârâie mai tare, cu atât e mai bine, căci băieții la care se gândesc se vor aprinde de dorul lor și vor veni la ele negreșit. Din când în când, vocea comentatorului amuțește, iar fetele se pornesc să zică un cântec de șezătoare, pe care de data aceasta îl auzim și noi. La un moment dat, apar și băieții satului (probabil chemați de tăciunele tratat chimic), toți îmbrăcați în costume populare la fel
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
amiază și căldura era acum suportabila.) Ceea ce și-ar fi putut reproșa, era un gol din inima lui. O absență. Ceva care trebuise să se Întîmple și nu s-a Întîmplat; o pasiune care trebuise să Înflorească și buzele au amuțit Înainte de a pronunța primul cuvînt. Spunînd aceasta a luat un pumn de nisip pe care l-a lăsat să curgă Încet, ca Într-o clepsidră, pînă s-a terminat. Și-a privit mîna goală și sînt sigur că tot la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în război nu-i ca-n toate celelalte”. Sunt sigură că omul pe care-l iubesc acuma va fi soțul meu peste ani de zile și cu siguranță o să-și amintească cum mă ceruse de soție în mijlocul străzii, cum mă amuțise cu sărutări și câte promisiuni făcuse.” Iubirea poate veni oricând, oriunde când nici nu te aștepți sau de la cineva la care te aștepți cel mai puțin. Era pe la sfârșitul lui aprilie și în dimineața aceea cerul era foarte degajat, iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]