1,733,188 matches
-
tanti folosite ca termeni nu doar de adresare, ci și de desemnare a unui bărbat, respectiv a unei femei necunoscute. Uzul e ușor de verificat în texte jurnalistice, de pildă în replica atribuită într-un reportaj unei fetițe de 12 ani: "O tanti mi-a dat 100 de mii de lei" (EZ 2727, 2001, 15). în afara limbajului infantil, cei doi termeni transmit o ingenuitate mimată ironic: "E frumoasă tanti din poză, aproape la fel de frumoasă ca poezia ta" (poezie.ro, 2002); "este
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
atît de iute. A fost director la Teatrul Mic, a înființat mai tîrziu Teatrul româno-american, unde am urmărit zbuciumul lui Alexa Visarion de a face viabilă această nouă pistă pe care se hotărîse să alerge. L-am văzut acum cinci ani, cînd împlinea cincizeci de ani și cînd, din disperare că premiera cu Pescărușul nu va merge pînă la capăt, a intrat pe scenă, a jucat în propriul spectacol, înlocuindu-și un actor căruia i se făcuse rău în fața ochilor noștri
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
director la Teatrul Mic, a înființat mai tîrziu Teatrul româno-american, unde am urmărit zbuciumul lui Alexa Visarion de a face viabilă această nouă pistă pe care se hotărîse să alerge. L-am văzut acum cinci ani, cînd împlinea cincizeci de ani și cînd, din disperare că premiera cu Pescărușul nu va merge pînă la capăt, a intrat pe scenă, a jucat în propriul spectacol, înlocuindu-și un actor căruia i se făcuse rău în fața ochilor noștri, în timpul reprezentației. A umblat prin
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
mulți oameni, multe personalități cu care a vorbit, i-a privit, cu care a băut whisky sau vodcă, în funcție de regiunea geografică în care a poposit. La noi, mulți îl înjură, alții îl admiră. Că așa-i românul, schimbător. Acum cîțiva ani buni, am poposit împreună, la solicitarea amicului Victor Parhon, cîteva zile la Lugoj. Amîndoi acceptasem cu haz propunerea lui Țucu de a stimula mișcarea teatrului de amatori și de a face parte astfel din juriul festivalului dedicat lor, ajuns la
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
de atunci nu ne-am mai nimerit împreună, toți trei, undeva. Trenul a sosit și aburii locomotivei ne-au învăluit emoțiile. Un șuierat lung și visul a luat sfîrșit. Pe 11 septembrie a fost ziua lui Alexa Visarion. La mulți ani! Nu din Lugoj, ci din București. P.S.: Cartea lui Alexa Visarion, Spectacolul ascuns, publicată de UNATC în 2002, mi-a căzut în mînă după ce scrisesem articolul de mai sus. Stupoare! Aveau același titlu. Am fost nevoită să caut pentru articol
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
întreaga cultură românească ar fi fost mult mai săracă fără el. Fie ca muzica sa, deopotrivă terestră și cosmică, telurică și celestă, să ne deschidă și să ne îmbuneze sufletele. Iar noi să-i spunem, chiar și tardiv, "La mulți ani", Maestre!
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
klaus.ro). Grafia circulă de la un text la altul, și e de găsit la destule produse și situații autohtone: "Hotelul este recomandat turiștilor cu exigențe ridicate în cea ce privește condițiile de comfort" (arrow.softex.nt.ro/ mamaia); "stare impecabilă, an: 1978, comfort: 10%, siguranță: 10%, albastră, reparație kapitală (sic!), elemente caroserie-motor 1310" (eanunt.ro/masini second-hand); "2 băi, faianță, gresie, apometre, gaz. Situat zona centrală (...), 3 camere, comfort II" (luchystar.itgo.com). Din păcate, nu cred că ne putem consola cu
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
să asist la scurta operă a lui Boris Blacher, Die Flut (după o nuvelă de Guy de Maupassant), în piscina fostelor Băi orășănești de pe Oderberger Strasse, din Prenzlauer Berg. Indiferent de destinația viitoare a acestor băi (închise ca atare din anul 1986 și planificate a intra în reparații capitale în 2003), iată că au găzduit Fluxul lui Blacher, operă radiofonică a anului 1946, care se desfășoară în timp real (cca 40 de minute). Am regretat, o dată în plus, faptul că lucrări
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
Băi orășănești de pe Oderberger Strasse, din Prenzlauer Berg. Indiferent de destinația viitoare a acestor băi (închise ca atare din anul 1986 și planificate a intra în reparații capitale în 2003), iată că au găzduit Fluxul lui Blacher, operă radiofonică a anului 1946, care se desfășoară în timp real (cca 40 de minute). Am regretat, o dată în plus, faptul că lucrări (mai ales scenice) de Boris Blacher sunt necunoscute în România. Densă, expresivă, modernă în neoclasicismul său (de mijloc de secol 20
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
campania electorală din Germania, ce se apropie de sfârșit), cu panouri, postere în mărime naturală și chiar steaguri - toate anunță "Welcome, Sir Simon" -, promovat de emisiuni Radio-Tv într-un ton duios-entuziast, dirijorul englez și-a intrat pentru cel puțin zece ani în atribuții. Dacă toată această acțiune managerială putea deveni la un moment dat iritantă (cel puțin pentru cineva care a trăit perioada cultului personalității), orice obiecție dispare în fața incontestabilului geniu al muzicianului. O primă serie de concerte dirijate de celebrul
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
pentru cineva care a trăit perioada cultului personalității), orice obiecție dispare în fața incontestabilului geniu al muzicianului. O primă serie de concerte dirijate de celebrul șef de orchestră din Birmingham cuprindea Asyla de Thomas Ades (englezul deja celebru la 31 de ani) și Simfonia a 5-a de Gustav Mahler. Concertele vor continua pe același principiu al combinării marii tradiții muzicale europene cu noua muzică engleză sau finlandeză, Rattle programând piese din repertoriul deja promovat și lansat de el cu mare succes
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
Pavel Șușară La zece ani de la dispariția Margaretei Sterian, pe lîngă manifestările oarecum uzuale pe care posteritatea artistei le-a consacrat deja- decernarea premiilor care-i poartă numele și organizarea unor expoziții, de această dată a unei remarcabile expoziții de ceramică și colaje textile - Muzeul
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
timp, cîte puțin din fiecare. Mai întîi, nu e un album pentru că dimensiunea iconografică este foarte redusă, dar ideea de album rămîne, totuși, prezentă prin cele paisprezece reproduceri alese cu mare grijă, reproduceri care pot reconstitui parcursul a șaizeci de ani de creație, adică intervalul 1931 -1991, ceea ce sugerează, în mod explicit, sensul unei evoluții și unitatea dinamică a unui stil inconfundabil. în al doilea rînd, cartea nu poate fi socotită nici o monografie pentru că pictorița este foarte puțin prezentă în datele
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
a unei istorii în plină convulsie, construită din perspectiva strictă a receptării operei Margaretei Sterian, deși consemnează nenumărate unghiuri de privire și modificări de percepție, nu are, totuși, nimic din dramatismul și din discontinuitățile evenimentelor cuprinse între deceniul patru și anul 2000. Iar această continuitate adîncă înlăuntrul atîtor discontinuități exterioare nu se datorează vreunei manipulări, ci unei ordini infailibile: aceea pe care o creație artistică sistematizată în operă o asigură prin propria sa natură. Spre deosebire de Margareta Sterian, al cărei statut nu
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
ele. Multe dintre cronicile apreciative au amestecat inevitabil filmul și literatura. Or, Mircea Daneliuc trebuie luat în serios ca scriitor. "Romanele" sale, cu puternice reflexe memorialistice (Pisica ruptă, cel puțin, este o autobiografie străvezie), sînt un punct de reper pentru anii '90, perioadă în care am fost mai mult preocupați să deplîngem absența romanului sau a nu știu cărui gen literar, decît să descoperim și să apreciem exact ce aveam sub ochi. Trebuie precizat că, înainte de a deschide o carte scrisă de Mircea
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
agonie a clasificării, a autoclasificării. Foarte mulți autori au avut marea bătaie de cap de a-și găsi un loc în istorie... Dar asta este altă poveste. Important e că un scriitor precum Mircea Daneliuc iese din tipar, în literatura anilor '90. El propune o serie de cărți care trebuie consumate și judecate într-un sistem de valori puțin diferit. El nu provine dintr-un cenaclu, dintr-o generație, din-tr-un grup bine conturat, nu are un bagaj de acest gen pe
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
oamenii de lîngă tine sînt făcuți praf?), atitudine, imagine, autenticitatea noilor realități pe care autorul vrea cu orice chip să le surprindă. Mai întîi punctul de referință. La Mircea Daneliuc întîlnim o atitudine scriitoricească tipic postdecembristă. Fie că scrie despre anii '50, '80 sau '90, întotdeauna vocea naratorului nu ne va înșela - este conturată, creată după "Marea păcăleală din '89". Deja un lucru inedit pentru că majoritatea scriitorilor care au scris despre acea epocă după '89 aveau deja niște reflexe formate. La
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
care, poate părea o blasfemie ce spun, transformă aventurile biografice în scene pline de savoare. Sau, mult mai plauzibil, o anume credință artistică pe care o găsim definită indirect chiar în roman: "Mă uit la filme de vreo cincizeci de ani și, cu excepția unor explicații formale sau de ritm, încă nu știu de ce se trage din mai multe unghiuri. Cine vede așa? Autorul?... Sau Dumnezeu? De ce n-ar cădea atunci și bucăți epice din toate părțile ca o vînătoare de vulpi
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
rock din România (sînt multe asemănări ale personajului cu liderul trupei Iris). Iustin se împarte între un război conjugal și o luptă surdă cu vîrsta. Are o amantă care îl înnebunește: o fetișcană de care-l despart vreo douăzeci de ani. Ea are o trupă hip-hop. Apar alte războaie istovitoare: conflictul amoros se reduce de multe ori la un conflict între generații, ca să nu mai vorbim de conflictul adînc între cele două genuri muzicale... Alternează persoanele I și a III-a
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
poliția secretă. Este un loc comun la Daneliuc: bărbații, deși violenți și rudimentari, sînt extrem de slabi, de lipsiți de apărare. Marilena și cîteva voluptăți (1999) este cartea "dinastiei Marilenelor", femeia chinuită în fel și chip în România ultimilor 50 de ani. Marilena este o martiră, un personaj generic extrem de puternic. întîlnirea Marilenei cu bărbații nu înseamnă decît o nouă agresiune, o nouă dezamăgire, o nouă păcăleală. Daneliuc înscenează o serie de avataruri ale "neajunsului de a fi femeie" într-un colț
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
personaj generic extrem de puternic. întîlnirea Marilenei cu bărbații nu înseamnă decît o nouă agresiune, o nouă dezamăgire, o nouă păcăleală. Daneliuc înscenează o serie de avataruri ale "neajunsului de a fi femeie" într-un colț de lume blestemat. Suferința din anii '50 seamănă cu suferința "nouăzecistă". Limbajul este dur, totul este pus într-o lumină cenușie. Pisica ruptă este cea mai bună carte a lui Daneliuc de pînă acum. Marilena și cîteva voluptăți este un roman care merită citit pentru acel
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
să reformeze reforma din 1953. Prezent ca invitat, presedintele Academiei Române s-a plîns că s-a ajuns la o veritabilă "schizofrenie" din pricina nerespectării de către unele edituri și publicații (între acestea din urmă, România literară) a dispozițiilor Academiei de acum cîțiva ani prin care se recomandă scrierea cu a din a și șunt în loc de sînt. Deoarece Academia s-a dovedit neinstare să oblige pe toată lumea să adopte regulile ei, ar reveni Parlamentului această patriotică misiune. Trec peste faptul că "schizofrenia" cu pricina
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
Caragiu Marioteanu care se numără printre rarii lingviști iubitori de a din a și care a participat la dezbaterile din Comisia Senatului, a arătat cu acel prilej (de altfel, d-sa și-a expus argumentele și în revistă noastră, cu ani în urmă) că a din a pune în evidență latinitatea limbii române. Argument plăcut și urechilor d-nilor A. Păunescu și E. Simion. Mă întreb că un naiv ce sînt: oare i din i nu pune în evidență aceeași latinitate căci
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
la bloc te obligă să pășești în ritmul celorlalți, să faci sau să nu faci anumite lucruri în funcție de dorința "majoritarilor". Un incubator al democrației, s-ar zice. Oare? Înafara copilăriei și a adolescenței, petrecute "la casă", în ultimii douăzeci și opt de ani am trăit exclusiv "la bloc": la căminul studențesc, într-un apartament minuscul de două camere, apoi într-unul, ceva mai decent, de trei. Aici locuiesc și în momentul de față. încerc să descifrez ce fel de modificări s-au produs
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
minuscul de două camere, apoi într-unul, ceva mai decent, de trei. Aici locuiesc și în momentul de față. încerc să descifrez ce fel de modificări s-au produs în mintea și în conștiința mea în cei aproape treizeci de ani de când mă frec zilnic de aceiași pereți semi-soioși, de când pășesc pe resturile de mâncare, pungile de plastic, bucățile de hârtie lăsate de vecini (sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]