1,979 matches
-
nu aparține familiei, în atitudine de neîncredere și suspiciune față de „ceilalți” din afara familiei. Excesul iubirii părintești se exprimă sub aspect educațional printr-un minus, printr-o educație familială deficitară. Platon afirmă că tirania copiilor și a tinerilor în familie pregătește anarhia și despoțiile social-politice. De asemenea, de la invidia puternic profilată în familie, față de părinți și frați, de la revolta și sentimentul de victimă în familie, nu mai este mult, în unele cazuri până la acțiunile antisociale. Cât de nuanțată va trebui să fie
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
Pravda (Adevărul), este închis, iar trupele sunt dezarmate. Bolșevicii par în derută, iar Kerenski profită de situație pentru a forma un nou guvern, pe care-l prezidează și care-l numește pe generalul Kornilov comandant-șef. încercând să pună capăt anarhiei în creștere, Kornilov cere ca trupele din capitală să fie plasate sub comanda sa și ca pedeapsă cu moartea să fie restabilită în spatele frontului. Kerenski refuză și, temându-se ca nu cumva Kornilov să-l pună în umbră, îl revocă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
obligat să slăbească, în mod provizoriu, tutela partidului asupra responsabililor economici și a militarilor. Statul totalitar stalinist nu este, așadar, monolitul imuabil căruia el se străduia să-i dea această imagine în exterior. Orice regim totalitar se sprijină pe o anarhie subiacentă, revers inevitabil al puterii nelimitate a despotului. Pentru că o putere absolută este în mod necesar arbitrară. Comunismul a adus acest arbitrar la cote fără precedent. Tirania personală a lui Stalin s-a exercitat datorită a ceea ce Mikoian numea un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dinamica raționalizării duce la lărgirea câmpului de acțiune al legii și ea este însoțită de un proces de individualizare în cursul căruia instituțiile se disting cu mai multă claritate, la diferite eșaloane ale lor. „Prea plinul” reglementărilor, care ducea la anarhia realizărilor și la apatie individuală, lasă loc unei adeziuni mai largi, fundamentate rațional. Birocrația este obligată să învețe să negocieze. Desigur, noțiunea de economie planificată nu se schimbă, dar introducând ici și colo câteva elemente de reformă pentru a ușura
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ansamblului realității sociale simplu dar garantat infailibil. Aflându-se în război cu lumea în care sunt condamnați să trăiască, acești călugări-soldați în slujba unei ideologii* se cred destinați să disciplineze, din exterior, o societate* căzută în ghearele corupției și ale anarhiei pieții. Generația de foc Primul val de intelectuali europeni care aderă la bolșevism are de încheiat niște socoteli cu Marele Război (Primul Război mondial), marcat, în ochii lor, de lichidarea idealurilor umanismului burghez. Această „generație a tranșeelor” pretinde că urăște
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
locului. Sidney și Beatrice Webb, fondatori ai Asociației Fabian Society, publică în 1935 o carte faimoasă Comunismul sovietic: o nouă civilizație? al cărei semn de întrebare va dispărea din titlu în edițiile următoare. Ei demonstrează aici superioritatea URSS staliniste asupra „anarhiei capitaliste”. De la Cambridge, economistul Maurice Dobb proslăvește rezultatele „miraculoase” ale economiei sovietice sprijinindu-se pe datele falsificate, parvenite prin agit-propul sovietic. Istoricul E.H. Carr, socotit în timpul vieții drept cel mai bun specialist britanic în problemele URSS, consideră că teroarea stalinistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cadre comuniste internaționale sub ordinele lui Andrî Marty - lider al PCF și membru al Comitetului Executiv al IC - și controlată îndeaproape de Moscova. Pe 15 octombrie, URSS începe să livreze arme taberei republicane, întărind astfel prestigiul PCE care, în contextul anarhiei din epocă, apare cu fiece zi ce trece ca reprezentând tot mai mult o forță organizată, solidă, disciplinată și eficace. După apărarea încununată cu succes a Madridului, de la sfârșitul lunii iulie până la jumătatea lunii noiembrie 1936, PCE se întărește rapid
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amplificarea opoziției prieten-dușman, dar și instrumentalizarea utopiei ca mijloc de propagandă*. în 1918, pentru prima oară, comunismul bolșevic se oferă ca pagină albă diverselor aspirații utopice. Pe acest teren fertil, înfloresc cetăți, palate, comunități diverse, care permit inovarea pe terenul anarhiei, al cooperatismului muncitoresc sau țărănesc și al comunismului proletar. Toate suporturile - programe politice, Constituțiile din 1918 și din 1924, piesele de teatru, romanele, articolele de presă - acceptă utopia, pentru a le servi de trambulină față de ideologiile concurente. La toate nivelurile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țărănesc, pe fondul unor cooperative autogestionate, așa cum e cazul lui Ivan Kremniov, apropiat al lui Buharin, care propune, în 1920, Călătoria fratelui meu Aleksei în țara utopiei rurale. Trebuie, de asemenea, să ținem seama de anarho-comuniști, prolicși în utopii, cu: Anarhie în vis de frații Grodin (1919) sau Rusia la 1930 de Karelin (1921). Cu toții au fost zdrobiți de această revoluție: anarhiștii încă din 1921, ceilalți odată cu venirea lui Stalin* la putere, ca Maiakovski, care se sinucide în 1930, Kremniov și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
internaționale și conceptele, instituțiile și procedurile concepute pentru a o face inteligibilă și a o controla pe prima, contrastul de mai sus a provocat, cel puțin dincolo de nivelul marilor puteri, incapacitatea de gestionare a relațiilor internaționale care se învecinează cu anarhia. Terorismul internațional și reacțiile diferite ale guvernelor în fața fenomenului, implicarea marilor puteri în războiul civil din Liban, operațiile militare ale Statelor Unite în Asia de Sud-Est și intervenția militară a Uniunii Sovietice în Europa de Est nu pot fi explicate sau justificate prin referință la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în 1792 declara că „nici o putere interesată în menținerea balanței puterii în Europa nu poate să privească indiferent regatul Franței, cândva o greutate importantă în această balanță, ajuns acum în situația de a suporta tulburări interne și ororile haosului și anarhiei care într-un fel i-au distrus existența politică”. Iar atunci când războaiele se apropiau de sfârșit, scopul puterilor aliate încă era, după cum se specifică în textul Convenției de la Paris din 23 aprilie 1814, acela „de a pune capăt nenorocirilor Europei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost încălcată, cine are dreptul să stabilească încălcarea și cine are dreptul să ia măsuri de impunere a lor și în ce condiții? Acestea și multe alte chestiuni similare se ivesc inevitabil în relațiile dintre statele suverane, iar dacă anarhia și violența nu sunt la ordinea zilei, regulile juridice determină drepturile și obligațiile mutuale în asemenea situații. Un nucleu al regulilor de drept internațional stabilind regulile și îndatoririle statelor în relația dintre ele s-a dezvoltat în secolele al XV
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vizibil însă este tipul de orânduire care ar putea să ia locul celei care dispare, creată și întreținută prin puterea Occidentului. În locul unei noi orânduiri create și sprijinite de către un nou centru de putere, la orizontul lumii civilizate apare spectrul anarhiei, alături de aranjamente legale, instituții și proceduri care sunt în dezacord total cu condițiile tehnologice obiective ale epocii. Potențialitățile sistemului bipolartc " Potențialitățile sistemului bipolar" Revoluția colonială a alterat profund relațiile morale, militare și politice dintre Africa, Asia și America Latină, pe de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
coerența internă relativă a celor două blocuri dominate de superputeri și de slăbiciunea națiunilor din Lumea a Treia, pe de altă parte. Noua diplomație a acțiunii este tocmai cea care amenință să aducă în prim-plan aceste tendințe ascunse către anarhie și distrugere nucleară. Crearea, în contextul acestor tendințe dezintegratoare și distructive, a unei „structuri de pace” va testa chiar și capacitatea celui mai abil om de stat. Destinderea și coexistența pașnică Atunci când se încearcă translatarea principiilor politice din teorie în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
această evoluție este strâns legat de dobândirea de către clasele comerciale în primul rând a importanței sociale și apoi a celei politice. Odată cu acestea a crescut în importanță spiritul comercial și științific, care se temea de deruta pe care războiul și anarhia internațională o pot cauza referitor la operațiunile previzibile din cadrul pieței. „Un război între diferitele națiuni comerciale”, remarca filosoful francez Diderot, „este o lovitură dezavantajoasă pentru toată lumea. Este un proces care amenință avuția marilor comercianți și care îi sperie pe datornicii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Convergența acestor experiențe la începutul secolului al XIX-lea și răspândirea lor dinamică în arena politică, din cauza șocului războaielor napoleoniene, au oferit energiile morale și intelectuale care au susținut în ultimii 150 de ani căutarea unor alternative pentru război și anarhie internațională. Această căutare, atunci când a părăsit lumea ideilor, a speranțelor și a amenințărilor, transformându-se în măsuri reale și în instituții cu caracter internațional (de acestea din urmă ne ocupăm în cele ce urmează), s-a realizat cu ajutorul a trei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cea a dezarmării. Istoria dezarmăriitc " Istoria dezarmării" Dezarmarea reprezintă reducerea sau eliminarea armamentului în scopul încheierii cursei înarmării. Se crede că prin îndepărtarea uneia dintre manifestările tipice ale luptei pentru putere pe scena internațională este posibilă înlăturarea efectelor acestei lupte: anarhia internațională și războiul. Trebuie să reținem patru distincții fundamentale: cea dintre dezarmare și controlul armelor, dintre dezarmarea locală și cea generală, dintre dezarmarea cantitativă și cea calitativă și dintre dezarmarea nucleară și cea convențională. În vreme ce dezarmarea reprezintă reducerea sau eliminarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acționat ca un stimulent foarte puternic în favoarea compromisului în cadrul corpurilor legislative conștiente de puterea statului și de limitele sale. Statul poate și va impune acele legi care nu eludează cerințele morale minime și care nu duc la dezintegrarea proprie prin anarhie și război civil. Acesta este procesul normal al schimbării sociale într-o societate liberă. Este evident că el nu poate fi îndeplinit de nici o instituție care renunță la îndatoririle sale obișnuite. Forțele sociale, care reușesc să-și materializeze nevoile și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mișcare mai degrabă de ceea ce consideră că este interesul lor național decât de fidelitatea lor față de un bine comun care nu poate exista, în calitate de standard comun de justiție, în societatea națiunilor. 27. Guvernarea internaționalătc "27. Guvernarea internațională" Toate remediile pentru anarhia internațională și război discutate până acum sunt soluții specifice. Ele se adresează unei anumite probleme, în cazul căreia lipsa de ordine la nivel internațional și înclinația către război sunt manifeste, și-și propun să rezolve problema generală a ordinii internaționale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o acțiune concretă, aceste principii abstracte s-au transformat în justificări ideologice ale politicilor urmărite de fiecare stat în parte. Astfel, principiile abstracte de justiție, în loc să ducă la standarde comune de judecată și la linii de acțiune colectivă, au sporit anarhia internațională prin întărirea politicilor antagonice ale națiunilor. Incapacitatea Ligii Națiunilor de a menține ordinea și pacea internațională a fost rezultatul inevitabil al superiorității pe care etica și politicile națiunilor suverane au putut-o menține în fața moralei și obiectivelor politice ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
simptom al luptei pentru putere dintre diferite națiuni suverane, care încearcă să mențină relații sistematice și pașnice între ele. Dacă ar exista o modalitate de a interzice lupta pentru putere pe scena internațională, diplomația ar dispărea automat. Dacă ordinea și anarhia, pacea și războiul nu ar prezenta nici un interes pentru națiunile lumii, ele s-ar dezice de diplomație, s-ar pregăti pentru război și ar spera la cel mai bun deznodământ. Dacă statele suverane, care dețin puterea supremă pe teritoriile lor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
caracterul său anarhic. Acest lucru nu înseamnă că este haotic sau dezordonat 12. Este ușor de tras concluzia respectivă, deoarece realismul prezintă o lume ale cărei trăsături sunt competiția pentru securitate și războiul. Dar, așa cum este folosit de realiști, termenul anarhie nu are nimic de-a face cu războiul; mai curând este un principiu ordonator care spune că sistemul cuprinde unități politice independente (statele), mai presus de care nu se află nici o autoritate centrală. Cu alte cuvinte, suveranitatea este inerentă statelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că ele se tem deoarece operează într-o lume anarhică, au capacități militare ofensive și nu pot fi niciodată sigure de intențiile altora. Securitatea colectivă este în general fără răspuns în privința primelor două ipoteze realiste, deoarece teoria spune puțin despre anarhie sau despre armamentele ofensive 48. Totuși, ia în calcul intențiile, deoarece primele două norme ale sale cer statelor să nu comită agresiuni, ci doar să se apere. Cu alte cuvinte, statele ar trebui să aibă numai intenții benigne când pun
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
argumente, deoarece ei cred că există o realitate obiectivă care determină în mare măsură tipul de discurs dominant. Adepții teoriei critice accentuează însă ideea că lumea este construită social, și nu modelată în mod fundamental de factori obiectivi. Până la urmă, anarhia este ceea ce facem noi din ea. și totuși, atunci când adepții teoriei critice încearcă să explice de ce realismul și-ar putea pierde poziția dominantă, și ei indică factorii obiectivi drept cauze esențiale ale schimbării. Se pare că discursul nu este o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au deseori orientări idealiste. Un bun exemplu este Wendt. El susține că acceptă rolul puterii în relațiile internaționale și deci ipoteza fundamentală a realismului, așa cum este el definit aici. Dar susține, de asemenea, în legătură cu Immanuel Kant, că dinamica endogenă a anarhiei internaționale este progresivă. Cu alte cuvinte, cu excepția unui șoc endogen, cultura anarhiei tinde să evolueze de la o lume hobbesiană a inamicilor la una lockeană a rivalilor și, în cele din urmă, la cea kantiană a prietenilor (Wendt, 1999, pp. 308-312
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]