2,199 matches
-
niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
credem despre mențiunea din Suda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la Atena, condamnat să bea cucută sub aceeași acuzație ca și Socrate - mai precis, de a fi corupt tineretul? Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! 4 Să alegi între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spune, gândim pentru a trăi, a supraviețui... Epicur trăiește cu pâine și cu apă, poate chiar și cu un sfert de litru de vin pe zi. Unui discipol care-i oferă de-ale gurii pentru o petrecere, el îi cere - anecdota e celebră - un boț de brânză... Când vine și ziua sorocită, festinul se înfiripă în jurul modestului cadou. Dietetica lui, concepută ca o etică, și viceversa, îi permite târâș-grăpiș să ducă o existență destul de plină de evenimente până la vârsta de șaptezeci și doi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vaticane (Epicur) 183, 260, 309 Summa Theologiae (Sfântul Toma d’Aquino) 13 Știința voioasă (Nietzsche) 18, 171 Timaios (Platon) 114, 154, 177, 185-186 Viețile, doctrinele și sentințele filosofilor iluștri (Diogene Laertios) 37, 241, 309 Viețile sofiștilor (Philostrat) 162 V. Biografie anecdote - echivalente ale aforismului 105-106; mnemotehnice 109; adevăr filosofic 52, 57-60, 76-79, 108-113, 115, 122, 127-129, 132-133 biografie/autobiografie și filosofie - îndepărtată 172; interesul pentru biografie 18-19, 58-59, 78, 105, 107-108, 110, 129 Filosofie și alimentație 232; dorința nenaturală și nenecesară
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau filosof? 3) Realitatea simulacrelor. 4) Etica bucuriei autentice. II. Democrit și „plăcerea pe care o găsești în tine însuți” 47 1) Presocratic din greșeală. 2) Sub domnia învingătorilor. 3) Democrit condamnat la arderea pe rug? 4) Parfumul fecioarelor. 5) Anecdote atomice. 6) Epifanie a corpului material. 7) Despre plăcerea pe care o găsești în tine însuți. 8) Strategii ale hedonismului. 9) Și apoi să râzi... III. Hipparh și „viața cea mai plăcută cu putință” 71 1) Un discipol atipic. 2
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de realizare a acestora, cum ar fi: formularea unui număr rațional de Întrebări (maximum 20) scurte și clare, care să ajute deținătorul postului să‑și exprime gândurile sau opiniile despre post; unii specialiști În domeniu susțin chiar necesitatea introducerii unor anecdote, scurte povestiri ale unor fapte curioase, hazlii, de natură să ilustreze detalii ce se pot constitui ca surse de informații, ca fapte sau realități despre postul analizat, cu ajutorul cărora analistul să Încerce să afle cum este perceput postul de către deținătorul
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
iubești? Mă iubești? De ce taci? Val: De ce ți-e frică? Irina: (surprinsă) De unde știi că mi-e frică? De cine să-mi fie frică? Val: Bineînțeles, de tine. Irina: Cum o să-mi fie frică de mine! (deși înțelege, alunecă în anecdotă) Păi eu cu mine sînt foarte bună... nu mă bat, nu mă invidiez... nu mă urăsc, nu mă ameninț, nu mă trădez... De ce să-mi fie frică de mine?! Val: Poate că tocmai pentru că ești așa de bună cu tine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dezvoltate, nu era altă mâncare în restaurantul din centrul orașului decât testicule de bou!!!. Am dat să mă ridic și să plec de la masă. Totuși, ca să-l îmbunez pe neamț și să-i treacă puțin de foame, i-am spus anecdota cu milițianul. In țara noastră cei care ne supravegheau să nu încălcăm legile, care oricum erau proaste, se numeau milițieni. Se spunea atunci că, în limba română, unitatea de inteligență este țianul, ca urmare milițienii posedă un submultiplu al acestei
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
o „realitate facticială” care, în mod aparent, pare să scape de sub controlul „cenzurii moral-religioase”. Comunicarea conținutului „miturilor sexual-erotice” se face prin intermediul limbajului simbolic de o mare și nuanțată varietate; calambururi, expresii aluzive, injurii, obiecte și imagini cu un substrat transparent, anecdote etc. În toate aceste cazuri, trebuie să vedem sursa limbajului simbolic și a construcțiilor mitice în sfera inconștientului, acest „rezervor pulsional” aparent inepuizabil. Simbolurile și miturile sexualității Miturile sexualității au o „temă”, unul sau mai multe „personaje”, și un „limbaj
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Polirom, 2007 Nicolae Paulescu: Wikipedia, Selecții din presa internațională SCENARIU DIDACTIC Prima oră: Tema: Fața nevăzută a omului Resurse didactice: o imagine, fișe de lucru, creioane colorate, marker Momentul de încălzire: 10 min. Se captează atenția elevilor prin povestirea unei anecdote despre marele fizician german Albert Einstein: "Pentru popularizarea invențiilor sale, Einstein a străbătut sute de kilometri prin lume, împreună cu șoferul său. Șoferului i s-a părut destul de simplu ceea ce face stăpânul său și l-a asigurat pe acesta, că și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
își reține povestirile despre spectacol, la fel fac și actorii din distribuție, se arată însă pe ei împreună și pe fiecare-n parte și provoacă prin armonia tuturor celor nespuse, prin felul în care vorbesc unul despre altul și prin anecdotele care intrigă. Regia în sine nu mă interesează din punct de vedere al dominației, al conducerii, ci mă interesează teatrul care permite să ai în propria viață o altă dimensiune. Intuirea lumii nevăzute, respectul și ezitarea în fața ei, recunoștința, curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intensă. Nici savanții, nici politicienii nu-și puteau permite să aibă o astfel de libertate de apreciere și de critică în altă parte. Profesorii universitari prezenți își permiteau să critice, să fie nonconformiști etc., iar politicienii își per-miteau să povestească anecdote pe care nu le-ar fi putut spune altcîndva, din evidente motive de oportunitate politică. Era pasionant. B.C. Politicienii nu foloseau, asumîndu-și meritul, ce se spunea în cursul acestor întîlniri? H.A. Nu doar politicienii. Existau inevitabil schimburi analogice, metaforice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
felicitarea, biletul) sau memorialistic (amintirile, memoriile), de tip reflexiv (jurnalul, notița) ori gnomic (cugetări). În sfera comunicării orale, se folosesc în conversația particulară, uzuală - dialog/mo nolog cotidian: relatarea orală, povestirea, descrierea orală, conversația telefonică, dezbaterile spontane, urările, felicitările, toasturile, anecdotele etc. CARACTERISTICI: - este puternic individualizat, având o componentă afectivă accentuată; actul de co municare cotidiană reliefează gradul de instrucție, cultura, mediul socioprofesional, trăsături ale personalității locutorilor etc.; - ilustrarea calităților generale ale stilului se realizează în grad diferit, în funcție de factorii situației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de viață", aspectele cotidiene, personajele banale și anonime. O dată cu romantismul, care nu se mai orienta exclusiv spre lumea aristocratică, precum clasicii, se făcuseră deja primii pași către o democratizare a personajului. Realismul accentuează această tendință: "Naturaliștii ocolesc înadins subiectul mare, anecdota de rezonanțe cerești și se mărginesc la fragmentarea cotidianului. Eroul se provincializează, legenda și mitul se dizolvă în fapt divers", arată Blaga. "Pentru naturaliști nu mai există un <<esențial>> dincolo de <<accidental>>"85. Observăm totuși că aici autorul trece cu vederea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ideal vorbind, biografia, căreia i se subsumează specia viața romanțată (o găselniță mai mult a editorilor), este un gen cu vechime considerabilă. "Viețile paralele" ale lui Plutarh ar avea un aer universitar dacă nu s-ar baza pe tradiție și anecdote. Făcând simultan și roman istoric, Plutarh urmărește oricum adevărul și pilda morală a eroului. Începând din secolul al XVI-lea și până în zilele noastre, se tot scriu vieți, de fapt monografii ale unor eroi, artiști, literați, dar și filosofi, oameni
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
paradox ce are drept termeni pasiunea și rațiunea, instinctul animalic și intelectul, imanența și transcendența, fenomenul și noumenul. Asemenea termeni se află într-o perpetuă dispută dialectică, fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care doar iubirea și moartea îl conferă personajelor. Cezara îl iubește pe frumosul Ieronim, un sceptic ascet, și se oferă, trup și suflet, pe viață și pe moarte, tânărului călugăr
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vreau să merg cu el să bem undeva, pe gratis. Accept fără fasoane. Îmi pune condiții însă: 1) să nu întreb unde, că-i secret; 2) să mai luăm cu noi un actor, cît de cît priceput în poante, bancuri, anecdote. Am apelat la cel mai bun prieten din anii '72-'73, Ovidiu Moldovan (care locuia chiar în Teatrul Național, în actuala clădire a "Odeonului"). Ne-am întîlnit toți trei la Statuia Aviatorilor din București și am fost duși, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Acum, mi-am amintit de ele ca să aflați ce mai e prin culisele, mereu misterioase, ale teatrelor... Un arhivar al anecdoticii teatrale Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte, publicată de el la editura " SemnE": Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite ori doar auzite și memorate de cunoscutul actor. De multe ori, cum se-ntîmplă cu anecdotiștii, autorii îmbunătățesc istoria, spre delectarea suplimentară a auditoriului / lectorilor. O știu din proprie experiență, fiind la rîndu-mi un povestaș recunoscut... (spre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
face să...", povestitorul exultă cînd se simte răzbunat: curat sadism. Să nu ne depărtăm, însă. Între povestirile și nuvelele publicate la cumpăna secolului al XIX-lea (în Gazeta săteanului, printre altele, Vatra, Moftul român ) se află cîteva "localizări" după istorii, anecdote orientale sau europene, care au circulat în culegeri de gen și pe care Caragiale se grăbește să le semnaleze conștiincios. Astfel trasat intertextul, captează mai mult interesul secret, subreptice al autorului pentru ceva special, dincolo de subiectul în sine. Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
deja: al treilea nu mai apucă nici să pună întrebarea.) " Se scoală împăratul necăjit foc și șart! o palmă lui Prîslea, de a răsunat tot palatul: Ieși afară, mucosule!" Suită în ritm caragialian. În felul acesta își trădează autorul "modelul" (anecdota preluată, povestea etc.) Ba chiar și mai explicit. Să ascultăm ce face Caragiale din intriga și finalul Imitației: "Ileana și Ileana, că de unde nu, îmi fac seamă singur!" (destul de economic, și clar); la sfîrșit, de plictiseală, împărăteasa (picotind de somn
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din soluțiile comicului caragialian vin din amestecul discursurilor "de gen". Dincolo însă de potențialul evident al rescrierii ironice, de parodia ca formă de intertextualitate, ne aflăm, cu citarea ostentativă a propriilor teme / clișee, într-o altă cheie a partiturii artistului. Anecdota Partea Poetului, în care personajul titular ajunge la porțile cerului, voind a-l întîlni pe Dumnezeu și a-i cere , ca în poveste, oarece, spune mult despre vocea "unificatoare" a operei. Sîntem în plin Caragiale, iar nu în simpla situație
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
el), cu etnotipologie, curente de gîndire și psihologie specifice. A da o imagine intensă, coroborată, a tuturor domeniilor de interes vital pentru Celălalt înseamnă a construi o perspectivă imagologică adecvată, perspectivă în care-l situează Elvira Sorohan (8). Amestecul de anecdotă și pitoresc vizual, de reflecție istoriografică și observație sociologică se subordonează voinței de a cuprinde cu toate mijloacele de investigație o lume complexă, față de care diferențele sînt enorme. În același timp, scriitorul el însuși un erudit de seamă, voiește a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
XIX-lea. În tinerețe, Caragiale a publicat în reviste satirice Ghimpele, Claponul și a acumulat experiență de viață, a cunoscut medii predilecte pentru personaje, le-a urmărit reacțiile în conversație, și-a fixat mecanismele pentru articolul direct și nervos, pentru anecdotă și calambur (modalități ale comicului), alături de parodie. Treptat se cristalizează viziunea, concepția tematică, expresia scriitorului, care pregătesc etapa comediilor; o fază de realism social și de moravuri, cu accent pe culoarea locală și pitoresc, cu note de idilă. În momente
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale comicului), alături de parodie. Treptat se cristalizează viziunea, concepția tematică, expresia scriitorului, care pregătesc etapa comediilor; o fază de realism social și de moravuri, cu accent pe culoarea locală și pitoresc, cu note de idilă. În momente și schițe întâlnim anecdota (concizie, poantă), amintirea (material de viață, ironie, autoironie), relatarea jurnalistică. La Caragiale, tema tragică este dublu alimentată din punctul de vedere al rațiunilor semnificante: pe de o parte, prin stricta determinare psihologică (O făclie de Paște), ereditară (Păcat) și a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
patru decenii de scris a trecut prin toate genurile. Caragiale scrie poezii, vodeviluri, sonete și o dramă. Umple o activitate gazetărească desfășurată pe tot parcursul operei cu nuvele, schițe, cronici de artă și articole politice, dar și cu simple note, anecdote, cugetări malițioase. Supusă în general contingențelor, opera aceasta se impune prin unitate. Fragmente de forme și dimensiuni diferite se îmbină și construiesc întregul. Înrudirile dintre Jupân Dumitrache și Leonida sunt clare, ceea ce îi apropie fiind pasiunea pentru gazeta liberală și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]