3,836 matches
-
drogaților, a iudelor și a mincinoșilor, a leneșilor, a cerșetorilor, pentru interzicerea avortului și a etnonimului „rom”, pentru Însănătoșirea morală a intelectualității noastre, care sărăcește Încontinuu În caractere. Mihai Stere Derdena a fost declarat, În anul 2008, „Luptător În Rezistența Anticomunistă”, iar la 31 august 2011 a fost distins cu titlul de „Cetățean de onoare” al comunei Poiana - Câmpina. Aceasta-i a unsprezecea carte publicată de Mihai Stere Derdena, scriitor care a debutat editorial la 64 de ani. Mihai Stere Derdena
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Aceștia, În special tineri - elevi și studenți -, au venit să-l felicite pe rege, cu ocazia zilei sale onomastice, de Sfântul Mihail, la 8 noiembrie. Momentul era important, căci În acel moment regele se profila ca un simbol al rezistenței anticomuniste. Deși manifestația fusese anunțată și aprobată de Ministerul de Interne, condus de comunistul Teohari xe "Georgescu"Georgescu, guvernanții, speriați de ecourile acesteia, au Încercat o contramanifestație cu muncitori comuniști. Astfel s-au produs ciocniri, care s-au soldat cu morți
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Tel Aviv"Tel Aviv mărturisea unui diplomat sovietic, În 1957, că xe "Polonia"Polonia a Încheiat un acord secret cu xe "Israel"Israelul, ce elibera emigrarea evreilor din xe "Polonia"Polonia, din următoarele motive: 1. În urma evenimentelor șe vorba de revolta anticomunistă din vara lui 1956 - L.R.ț, În xe "Polonia"Polonia ar fi crescut antisemitismul, care ar putea duce chiar la pogromuri, și pentru a le preîntâmpina li se permite evreilor să emigreze. 2. Ca urmare a acelorași evenimente, ar exista
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
s-au întâlnit atât cei care credeau sincer într-un socialism reformat, cât și cei ce credeau în reformarea societății românești, nu neapărat într-o direcție socialistă. S-a constituit o nouă intelectualitate care, indiferent dacă manifesta opțiuni vag comuniste, anticomuniste sau necomuniste, punea în centrul ideologiei sale o reformă axată nu pe răsturnări politice spectaculoase, ci pe schimbări în masa sistemului, bazate pe valori mai generale: raționalitate, știință, profesionalism, democrație. Creșterea raționalității sectoriale apărea ca strategie centrală a reformei, deschizând
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
invocarea unui trecut îndepărtat, complet nerelevant pentru imensa majoritate a populației. Pentru aceasta, suferințele produse de un trecut apropiat reprezentau o legitimitate mult mai solidă pentru dreptul de a participa democratic la proiectarea viitorului. Pretenția deținerii unui monopol asupra programului anticomunist echivala tacit cu eliminarea oricărei participări politice a colectivității. Este de înțeles șocul colectiv produs de încercările partidelor istorice de a obține puterea prin variate presiuni politice, inclusiv prin acțiuni de stradă. Reinstaurarea monarhiei, unul dintre cele mai importante obiective
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
părea a fi momentul luării unei asemenea decizii într-o perioadă extrem de tulbure în care foarte mulți credeau că menținerea pedepsei capitale putea oferi o anumită protecție. O decizie forțată în stradă a fost și interzicerea Partidului Comunist. Deși sentimentul anticomunist era extrem de răspândit, interzicerea prin decizie politică a acestui partid a fost primită cu rezerve. În primul rând, era o problemă de principiu a oricărei democrații: într-un asemenea cadru nou, nu se poate interzice pur și simplu un partid
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
încercări de cucerire a puterii prin forță, cu confruntări de stradă între manifestanții diferitelor forțe politice. A urmat celebra „Piață a Universității”, extrem de disputată nu numai politic, ci și moral. Pentru unii, ea a reprezentat manifestarea adevăratelor idealuri democratice și anticomuniste. Pentru alții, Piața Universității a reprezentat manifestarea unor grupuri minoritare radicale, indiferente la punctul de vedere al majorității. După alegerile din mai 1990, continuarea „Pieței Universității” a pus sub semnul întrebării chiar principiul acceptării rezultatelor alegerilor democratice. Un nou ciclu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
al multiplelor distorsiuni în relațiile politice, mediul comunicării politice, suprasaturat de conflicte și acuzații partizane, cu o uimitoare inapetență pentru discuția direcțiilor și strategiilor de schimbare, a dat comunității impresia de înlocuire a „minciunii comuniste” cu un fel de „minciună anticomunistă”. 6. Solicitarea frecventă de către forțele politice românești a suportului extern în lupta cu celelalte forțe politice. Prestigiul forțelor politice occidentale nu poate anula regula fundamentală a democrației că partidele politice trebuie să-și construiască puterea pe suportul electoral intern. Contrar
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în toate țările în tranziție. Dispunând de importante surse financiare, atât proprii, cât și oferite de guvernul american, ea a susținut, pe lângă procesul de democratizare și schimbare în sectoarele social-culturale, formațiunile politice și organizațiile nonguvernamentale cu orientare accentuat prooccidentală și anticomunistă. Experții occidentali au început să joace un rol din ce în ce mai mare în derularea diferitelor programe. Dacă la început ei erau solicitați, de regulă, din mediul academic, cu rezervele lor critice și respectul pentru independența de decizie a actorilor naționali, au fost
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
oricăror forțe politice suspecte de a fi purtătoarele unor programe de inspirație comunistă sau doar a unor posibile deraieri de tip comunist: „comunism reformat”, „neocomunism”, „criptocomunism”. Complementar, Occidentul a oferit un sprijin masiv pentru toate partidele și persoanele cu „dosar anticomunist” sigur, indiferent de suportul lor popular. În același timp, sau produs descurajarea și marginalizarea oricăror forțe politice care ar putea fi suspectate de anumite deraieri de tip comunist. Se poate identifica în această privință un decalaj de atitudine. Masa colectivității
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
se poate depista un decalaj. Dacă marea masă a comunității era tentată mai degrabă să acorde o anumită amnistiere morală și politică, considerând că vinovăția, cu câteva excepții, trebuie plasată nu pe persoane, ci pe istorie, forțele politice cu program anticomunist promovau ca o prioritare absolută lupta împotriva tuturor celor care au fost implicați într-un fel sau altul în funcționarea sistemului comunist. e) O politică de depărtare netă a țărilor foste socialiste de Rusia: în ciuda faptului că Rusia intrase ferm
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mod inevitabil, pentru a asigura funcționarea sistemului, politicienii au fost forțați de logica lucrurilor să asimileze tehnocrați în funcții de conducere pe criterii de competență, mai degrabă decât pe criterii politice. Politica tot mai aberantă a conducerii a limpezit opțiunile anticomuniste. Mai ales în anii ’80, ostilitatea tehnocrației față de regimul comunist este în creștere. O tendință de depărtare de regimul comunist se manifesta tot mai mult chiar în sistemul politic, inclusiv în sistemul represiv: armată, miliție, chiar Securitate. O relație specială
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
lucru s-a întâmplat în toate țările comuniste din cauza impredictibilității căderii rapide a sistemului comunist. În noul câmp politic, două grupări cu perspective politice distincte au devenit active: tehnocrația, care ocupa pozițiile-cheie de conducere în întreaga societate, și grupările politice anticomuniste. Singurii care în ultima perioadă a comunismului au devenit activi politic în mod distinct au fost persoane izolate sau grupuri foarte reduse: disidenții. În România, acest segment a fost extrem de mic și, în consecință, puțin semnificativ. Combinația represiune/toleranță a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în ultima perioadă a comunismului au devenit activi politic în mod distinct au fost persoane izolate sau grupuri foarte reduse: disidenții. În România, acest segment a fost extrem de mic și, în consecință, puțin semnificativ. Combinația represiune/toleranță a conferit forțelor anticomuniste un caracter fragmentar și mai degrabă marginalizat. Dacă orice încercare de organizare era brutal reprimată, prezentând riscul punerii în pericol a sistemului comunist, protestele izolate tindeau a fi relativ tolerate. Grupările formate din membrii fostelor partide politice, desființate de către comunism
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
diferite de cea din trecut, mai degrabă dominați de dorințe de revanșe împotriva celor ce le-au produs atâtea suferințe; orientați, inevitabil, mai mult spre valorile trecutului decât ale viitorului. Ceea ce le oferea un merit distinctiv era orientarea lor sistematic anticomunistă. Un asemenea merit nu era însă prea impresionant pentru tehnocrație și nici pentru marea masă a populației. Toți erau anticomuniști. Pentru tehnocrație, dar și pentru marea majoritate a populației, comunismul era un vis urât de care se eliberaseră, și nu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
lupte. Problemele politice cruciale ale tehnocrației se refereau la construirea viitorului și mai puțin la judecarea trecutului. Grupurile rămase din partidele desființate de comunism au venit cu un program politic complet diferit de cel al tehnocrației: doar o atitudine radicală anticomunistă, centrată pe excluderea din politică a tuturor celor care au fost legați într-un fel sau altul de comunism, complementar cu eliminarea tuturor structurilor moștenite. Dacă în interiorul țării un asemenea program era marginal, în Occident, datorită unor condiții particulare, el
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
acorda o atenție redusă problemelor relansării economice și reconstrucției societății postcomuniste, fiind interesat accentuat de definitivarea luptei cu dușmanul comunist. Or, cea mai solidă garanție că sistemul comunist va fi complet și definitiv eliminat era susținerea grupurilor politice cu programe anticomuniste radicale. Dacă în interior anticomunismul nu mai avea vreo semnificație centrală, pentru mulți actori occidentali „arderea cu fierul roșu” a oricărei rămășițe de comunism era obiectivul prioritar. Tehnocrația, concentrată în marea sa majoritate într-un singur partid politic, nu prezenta
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
singur partid politic, nu prezenta pentru Occident o credibilitate suficientă pentru îndeplinirea unei asemenea misiuni. Nu pentru că ea ar fi avut tentații procomuniste, ci pur și simplu pentru că nu era interesată de un program politic de tip punitiv. Un program anticomunist, plasat în centrul atenției, nu prezenta însă atractivitate nici pentru tehnocrație și nici pentru marea masă a populației. Majoritatea actorilor interni își centrau atenția pe măsurile pragmatice de administrare a sistemului economico-social într-o tranziție dificilă. Mai mult, tehnocrația se
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
atenția pe măsurile pragmatice de administrare a sistemului economico-social într-o tranziție dificilă. Mai mult, tehnocrația se simțea a reprezenta o țintă continuă a acuzațiilor de a fi fost solidară cu regimul comunist. Suportul puternic al Occidentului oferit grupărilor politice anticomuniste a fost un factor important de creștere a atractivității grupărilor din fostele partide politice. În mod special segmentul care nu își putea găsi un loc în conglomeratul tehnocratic a fost atras de partidele istorice. Segmentul de intelectuali angajați în producerea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
economici, de regulă, formați în Occident, ce promovează discursul explicativ-justificativ al programului tranziției. Primind un suport intelectual, uneori și financiar, din partea actorilor occidentali, mass-media au cunoscut o explozie în perioada tranziției, devenind un teren crucial în promovarea schimbărilor. Intelectualitatea programatic anticomunistă și moral radicală: un grup de intelectuali relativ restrâns, dar intens mediatizat, cei mai mulți de orientare filozofic-eseistă, au optat pentru promovarea unei ideologii radicale, fundată pe o combinație de anticomunism violent, elitism cultural și moral, promovare a schimbărilor cultural-morale în spiritul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
era foarte important ca noile partide să fie suficient de echilibrate din punctul de vedere al suportului electoratului. Se pot identifica trei soluții posibile la problema alegerilor democratice în lipsa partidelor politice, fiecare cu consecințe politice și sociale diferite. a) Partide anticomuniste formate rapid în opoziție cu partidul comunist care a supraviețuit căderii regimului comunist. Cu excepția României, în toate țările foste comuniste partidele comuniste au supraviețuit, ele încercând să se redefinească în noul context istoric. În aceste condiții, forțele anticomuniste au fost
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a) Partide anticomuniste formate rapid în opoziție cu partidul comunist care a supraviețuit căderii regimului comunist. Cu excepția României, în toate țările foste comuniste partidele comuniste au supraviețuit, ele încercând să se redefinească în noul context istoric. În aceste condiții, forțele anticomuniste au fost motivate să se constituie rapid într-unul sau mai multe partide politice anticomuniste, intrând în competiție cu vechiul partid. Ulterior, partidele foste comuniste și-au modificat structural opțiunile politice sub presiunea schimbărilor social-politice, în noul context internațional, evoluând
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
comunist. Cu excepția României, în toate țările foste comuniste partidele comuniste au supraviețuit, ele încercând să se redefinească în noul context istoric. În aceste condiții, forțele anticomuniste au fost motivate să se constituie rapid într-unul sau mai multe partide politice anticomuniste, intrând în competiție cu vechiul partid. Ulterior, partidele foste comuniste și-au modificat structural opțiunile politice sub presiunea schimbărilor social-politice, în noul context internațional, evoluând spre forme de stânga de tip european sau dispărând în timp. România nu a fost
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a fost caracterizată printr-un asemenea drum. Dispariția Partidului Comunist a creat un gol ciudat în procesul politic, nu a existat un stimulent de apariție a unuia sau mai multor partide politice care să coaguleze atitudinile publice în jurul unui program anticomunist distinct. Dimpotrivă, dispariția Partidului Comunist a produs o creștere a solidarității și constituirea unui consens colectiv puternic împotriva comunismului și pentru o schimbare profundă a societății românești în direcția modelului occidental. Secundar însă, acest consens s-a dovedit a reprezenta
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
partide putând să dezvolte programe adecvate tranziției propriu-zise. O asemenea soluție a fost folosită de către toate țările europene postcomuniste. Exista însă și aici un impediment important. Cum pot actorii noii clase politice să treacă în doar patru luni de la solidaritatea anticomunistă la afilierea la o multitudine de partide, a căror diferențiere programatică nu era deloc clară în contextul începutului tranziției? În mod special tehnocrația, sursa cea mai importantă a noii clase politice, se caracteriza printr-un grad ridicat de solidaritate, fiind
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]