KorAP: Find »[drukola/base=antisemit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...102 >

2,537 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

națională nu era o problemă; erau alte probleme: lipsa de posibilități materiale, lipsa de bani... - dar fiecare Își vedea de treabă, nimeni nu-l făcea pe celălalt vinovat că el nu are, că el este evreu, sau maghiar... Ce legi antisemite vă aduceți aminte din perioada premergătoare deportărilor? — Țin minte că primul conflict cu regimul a fost românizarea fabricilor, deci pierderea totală a averii. Căci tata nu a reușit să scoată nimic, fiindcă tot ce câștiga investea: voia să modernizeze, era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
sau externe În lupta dintre etnii! Cândva vă voi arăta cu fotografii relațiile interetnice În zona Câmpulungului, dovedind cine sunt oamenii din acele fotografii, surprinși În momente de prietenie, de existență normală. Puteți să vă aduceți aminte acum ce legislație antisemită a existat Înaintea deportării? Ca să fiu cinstită, eram mică În acea perioadă și nu țin minte legislația propriu-zisă - știu doar efectele ei, pe care le-am resimțit... De fapt la aceasta m-am referit... S-a Început cu obligația de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
localitățile alăturate - și În momentul când a căzut, un prieten de-al lui l-a cărat până la regiment, unde i s-a acordat primul ajutor. Așa a fost salvat... Și după 1940? Când au venit rușii deja existau ceva legi antisemite În România. Chiar din anul 1938 - cred că era guvernul Goga când au Început să apară aceste legi, care la Herța nu s-au resimțit, pentru că oamenii care trebuiau să le aplice nu s-au grăbit. Dar, totuși, au Început

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să le aplice nu s-au grăbit. Dar, totuși, au Început să se resimtă. În Herța nu țin minte să fi existat vreun legionar, dar cuziști au fost - era o mișcare condusă de la Iași de profesorul Cuza, care avea tendințe antisemite, „jidanii la Palestina”... Se Îmbrăcau În cămăși albastre, dar erau mai mult tineri, foarte puțini În vârstă și cu foarte puțină priză la populație... Eu, cel puțin, cât am fost În liceu la Dorohoi și când veneam acasă, nu simțeam

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
minte și acum, a venit la noi o familie, Nicolae Stoian, să se consulte cu părinții mei ce facem, ce dregem... Și acum mi-amintesc discuția În care tata le spunea că poate și el ar pleca, Însă, din cauza legislației antisemite din România, zice, „Unde să plec? Dar voi ar fi cazul să plecați”. Și noi am rămas și s-a pus graniță foarte severă, de exemplu, Între Herța și Fundul Herței - acolo s-a pus granița, iar dacă Încercai să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Încercai să treci Împușcarea era aproape sigură. A fost totul de la o zi la alta: cine a apucat s-a dus, cine nu - stop... Dar evreii cred că nu s-au dus, fiindcă În România exista o legislație mult mai antisemită. Exact, atunci evreii nu s-au dus, pentru că era această legislație. Au rămas și foarte mulți români - numai oamenii de vârf au plecat... Care a fost atitudinea autorităților rusești față de voi? În primul rând să vă spun o treabă. Sigur

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Nu știam nimic. În momentul izbucnirii războiului, pe 22 iunie, 5 iulie, cam așa ceva, trupele române au intrat În Herța. Și chiar la intrarea lor În Herța, aveam 13 ani, tata Îmi spune: „Uite, vin ai noștri” - uitase de legislația antisemită, nu știa ce s-a mai Întâmplat În România, cu Antonescu, dictatura legionară, statul național... Nu știam nimic. Și-mi spune: „Vino, vino să Întâmpinăm trupele” - și mă ia pe mine și mergem, eram vreo 50-60 de oameni, ceea ce era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
vorbeați? Da, la Început vorbeam, dar mai târziu au venit alte probleme... Apoi, cum am spus, Încercam să uităm: ziceam că dacă nu vorbim despre această problemă poate că uităm... Spuneați că Înainte de a pleca existau legile și atmosfera aia antisemite. Cum era după ce v-ați Întors? A, nu, toată lumea era filosemită. Toată lumea spunea - și cei care erau antisemiți, eu Îi știam, spuneau: „Doamne, dar cum v-am așteptat, ce rău ne-a părut!”. Însă cei care au fost chiar răi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
uităm: ziceam că dacă nu vorbim despre această problemă poate că uităm... Spuneați că Înainte de a pleca existau legile și atmosfera aia antisemite. Cum era după ce v-ați Întors? A, nu, toată lumea era filosemită. Toată lumea spunea - și cei care erau antisemiți, eu Îi știam, spuneau: „Doamne, dar cum v-am așteptat, ce rău ne-a părut!”. Însă cei care au fost chiar răi au dispărut. Tribunalele au fost pentru criminalii de război. Da, dar ăia „mici”... Și ăia mici au fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au fost chemați la niște companii organizate pentru muncă, muncă forțată. Acolo erai Închis, nu puteai ieși, erai păzit de soldați Înarmați și comandantul era un ofițer. Am făcut și eu muncile astea. Când ați simțit pentru prima oară mișcarea antisemită? În școală, Înainte de ’40, la școala franceză n-am simțit - erau foarte indulgenți și foarte mulți elevi evrei Învățau acolo. Pot să spun că jumătate dintre elevi erau evrei. După aceea, după ’40, În școlile ungurești am Început să simțim

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mai mari, și ne salutau: „Săru’ mâna, mătușă” - și colegii râdeau. Toată lumea locuia În preajma casei noastre - fiecare avea casa foarte aproape și ne Întâlneam foarte des, iar noi eram mici și toată lumea ne alinta. La ce vârstă ați simțit mișcarea antisemită? În ’40, când s-a produs schimbarea de regim. Atunci la Dej mergeam la școala primară românească și după aceea la gimnaziul de fete din oraș. Dar liceu de fete nu era, doar un liceu de băieți, fiindcă nu era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a lucrat tata și după aceea fabrica a fost arsă de trei ori, aprinsă la sărbători evreiești. Asta În ce an se Întâmpla, cam În ce perioadă? Nu știu să vă spun, că eram Încă o copilă. Simțeați deja mișcarea antisemită? Știți, asta a fost prima fabrică din Târgu-Mureș. Și muncitorii au Început să facă mișcări și atunci când a fost arsă pentru prima dată, la sărbătoarea aceea, mai mare, atunci a ars destul de tare. După aceea, nu știu după cât timp, iarăși

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Domnule Samuel Csernovitz, mai Întâi ar fi interesant să ne povestiți ce făcea familia dumneavoastră Înainte de război... Samuel Csernovitz: Să Începem cu Începutul. Este știut că În 1920 Republica Socialistă Ungaria a fost distrusă de horthiști. Un regim antipopular și antisemit. În 1940 acest regim s-a aliat cu Hitler, alături de care a intrat În război și În ’41. Pe 30 august 1940, după Dictatul de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei horthiste, astfel că și noi am fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ne păzeau. (septembrie 2002) „Populația germană credea că suntem deținuți de drept comun” interviu cu Dan Vasile (1925-2003) Mihai Vakulovski: Domnule Dan Vasile, mai Întâi povestiți-ne despre familia dumneavoastră dinainte de război și cum ați simțit pentru prima oară legile antisemite. Dan Vasile: Da, este o poveste care are și părți triste, și părți mai obișnuite. M-am născut Într-o familie, hai să zic așa, de mici burghezi evrei din Oradea care au suportat mai Întâi rigorile ocupației horthyste. Eram

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o minune că ne-am regăsit. (februarie 2003) „Buchenwald nu era un lagăr de nimicire” interviu cu Nicolae Kallos (n. 1926) Mihai Vakulovski: Domnule Kallos, povestiți-ne despre părinții și frații dumneavoastră și cum ați simțit pentru prima oară legile antisemite. Nicolae Kallos: Înainte de război am locuit cu părinții În Oradea. Tatăl meu era angajatul comunității evreiești neologice din Oradea, iar eu am crescut Într-o familie care ținea prescripțiile iudaice, căci părinții mei erau destul de evlavioși. Eu am urmat liceul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu părinții În Oradea. Tatăl meu era angajatul comunității evreiești neologice din Oradea, iar eu am crescut Într-o familie care ținea prescripțiile iudaice, căci părinții mei erau destul de evlavioși. Eu am urmat liceul evreiesc din Oradea. Cât despre legile antisemite, eu eram copil, deci le-am perceput prin discuții, de la cei mari; au fost resimțite În special de liber-profesioniști, de comercianți... Familia mea era oarecum ferită de impactul acestor legi. Desigur, am cunoscut și eu antisemitismul pe străzi, am primit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
câteva palme din partea legionarilor, pe urmă și din partea altora, deoarece elevii liceului evreiesc purtau uniforme speciale și erau foarte ușor de recunoscut. În rest, trăiam Într-un cartier evreiesc, eram oarecum ferit, deoarece nu intram direct În contact cu forțele antisemite. Citeam și ziare. A apărut la Oradea un ziar evreiesc În limba maghiară care relata ce se Întâmplă În Germania sub hitlerism și eram la curent și destul de Îngrijorat. Îmi amintesc În mod deosebit Îngrijorarea și amărăciunea din acest cartier

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În Germania sub hitlerism și eram la curent și destul de Îngrijorat. Îmi amintesc În mod deosebit Îngrijorarea și amărăciunea din acest cartier evreiesc În timpul guvernului Goga - Cuza. Și ușurarea după căderea acestui guvern, căci atunci am simțit și noi legile antisemite. Lucrurile s-au Înrăutățit brusc o dată cu trecerea Ardealului de Nord sub ocupația horthystă. Pentru mine și pentru cei de vârsta mea a Început o corvoadă, un fel de premilitărie pentru maghiari, dar pentru evrei era muncă forțată. O dată pe săptămână

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
l-au pus pe șine” interviu cu Elisabeta Freundlich (cu două intervenții ale soțului ei, Andrei Freundlich, și el deportat În lagărele naziste) Mihai Vakulovski: Doamnă Elisabeta Freundlich, ce făceau părinții dumneavoastră Înainte de război și cum ați aflat de legile antisemite? Elisabeta Freundlich: Tatăl meu, născut la Satu Mare, era comerciant, avea o firmă angro de fier și coloniale, În Casa Albă, În centrul orașului Satu Mare. S-a tras din austro-ungari și a trăit cum a fost istoria, a trăit până la 56

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și nu m-au omorât. (februarie 2003) „Am fost martor la gazarea țiganilor” interviu cu Nussbaum László (n. 1929) Mihai Vakulovski: Domnule Nussbaum László, cum era familia dumneavoastră Înainte de război și cum ați simțit, atunci, când erați foarte tânăr, legile antisemite? Nussbaum László: E vorba de anii ’40-’44, Ardealul de Nord, Clujul... Legile rasiale au venit una după alta. În 1940-1941 se pare că În Ungaria evreilor le-a fost mult mai bine decât În România. La Început. Însă, Încetul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În România. La Început. Însă, Încetul cu Încetul, o serie de legi antievreiești au fost din ce În ce mai dure, așa cum Ungaria s-a legat mai mult chiar decât România de Axă și poate mai iute au fost o serie de guverne mai antisemite decât În România, dacă se poate spune așa. În ceea ce privește viața noastră, am fost destul de greu. Noi - am În vedere familia mea - n-am avut bani strânși, iar În baza legilor rasiale, o serie de profesii, Înainte de toate intelectuale, ca profesor

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În cadrul unei familii - denotă o preocupare deosebită, o muncă asiduă a autorităților În acest sens. În acest context, ținând cont de harta geopolitică a vremii, trebuie să recunoaștem că nu numai autoritățile maghiare au fost atât de zeloase În privința manifestărilor antisemite. Legi rasiale au fost introduse În toate țările Axei și În țările satelite, printre care și În România. Nu nemții au făcut rebeliunea legionară, masacrele din Iași, Dorohoi, deportările În Transnistria etc. Pe vremea aceea nu s-a știut unde

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cetățean avid de putere. Adică, după câte țin eu minte, era cumsecade. Nu era kapo. Nu era gen de ucrainean. - Doar ucrainenii erau kapo? - În general kapo erau ucrainenii. - De ce s-a recurs aproape exclusiv la ei? - Pentru că ucrainenii erau antisemiți și oameni care, dumneavoastră trebuie să știți, când au intrat nemții În URSS, o bună parte dintre ucraineni au trecut la nemți. Adică au colaborat cu nemții. Nemții au știut că se poate colabora cu ei. Pentru o farfurie În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dacă rețin exact data, a fost dus pe frontul antisovietic de către armata maghiară, În detașamentele de muncă. - Ce vârstă avea atunci? - Tata avea atunci 40-41 de ani. În orice caz, În 1942 s-a Întors. - În perioada ’40-’44 legislația antisemită a Început să se Înrăutățească? - Tot mai mult. Chiar Înaintea venirii Crucilor cu Săgeți la putere... Evreii nu mai aveau voie să aibă nici prăvălii... - Cum ați simțit acea schimbare de atitudine și deportarea? - Eram copil - aveam 10 ani... În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
poate Întâmpla așa ceva. Nici noi nu credeam atunci. Credeam că sunt omorâți, că au fost și Împușcați, dar nu de genul ăsta. Nici o rezistență nu s-a opus acestor deportări. Acum altfel privim lucrurile. - Ceilalți cum au privit aceste măsuri antisemite? Să zicem românii care mai erau În localitate, sau maghiarii... - Eram În relații bune cu fostul primar, Suciu. La venirea ungurilor a fost greu și pentru români. Au fost bătuți și românii, au fost schingiuiți... Și acest Suciu a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]