2,449 matches
-
durere sufletească extremă, crize cardiace, dezechilibru fizic și emoțional; sukhi este cuvântul indian care numește o stare de pace interioară și fericire. Astfel de emoții (cu expresia lor lingvistică) intră în structura identității culturale a individului. Într-o viziune compozită, antropologică și lingvistică, Anna Wierzbicka (1994, p. 145) propune o analiză a emoțiilor în termenii unor primitive/universalii semantice, care ar permite o comparație culturală a stării afective și a expresiei lingvistice a acesteia. De pildă, termenul polonez teskni și termenul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mijloace de trai. Ca dimensiune structurală, s-a afirmat că omul este alcătuit din două părți: corpul și sufletul. Este greșit. Acestea sunt speculații pur teoretice, deoarece, în realitate, el este un tot unitar (Enăchescu, 1996). Din punct de vedere antropologic, corpul poate fi perceput sub două aspecte: corpul fizic, care reprezintă structurile anatomice, și trupul, care are semnificația de corp însuflețit. Corpul fizic reprezintă aspectul material al omului, pe când trupul exprimă prezența fizică a persoanei respective. În cazul corpului omenesc
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu regimurile cumulate ale socialului, politicului, ideologicului etc.Ă, este o prelungire a naturii ontologice și epistemologice, o extindere a corpului și a minții individuale, dar și o integrare mutuală a sistemelor hibride și colective. De pildă, pentru o perspectivă antropologică tehnoculturală, cursorul mouse-ului are rolul de a localiza utilizatorul în interfața cu design intuitiv, indicând atât prezența identității acestuia în realitatea fizică, cât și în lumea numeric-simbolică, iar mouse-ul este o metaforă a extinderii mâinii sau a expansiunii subiectivității. În
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și anormalitate sau între monstruozitate și naturalețe. Teoriile inteligenței și vieții artificiale sunt analizate, demontate și privite cu ochi critic, de la testul Turing la virușii electronici. Protezarea ființei umane este unul dintre procesele hipertehnologizării, analizat cu predilecție, ca o ipostază antropologică ce depășește cadrele înguste ale mecanologiei. Se ajunge astfel la o intersectare conceptuală între corporalitatea cyborgică și „mașinile dezirante” sau „corpul fără organe”, sintagme din filosofia deleuzo-guattariană rediscutate în noile contexte tehnoculturale. Atingând problematica dorinței, studiul se îndreaptă în direcția
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
automobil echivalează cu o tehnologizare a umanului, cu îmbunătățirea percepțiilor și a mobilității sale, însă sunt precedente și independente de cibernetică. Mecanologia pare, mai mult ca oricând, o încrengătură cu știința viului și a umanului, deschizându-se spre o perspectivă antropologică ce nu mai consideră tehnologia o simplă unealtă prin care se accede la nivelul superior al civilizației. Cyborgizarea subiectului uman nu este așadar procesul prin care omul folosește diverse instrumente pentru a deveni om (celebrul exemplu antropologic al mâinii care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spre o perspectivă antropologică ce nu mai consideră tehnologia o simplă unealtă prin care se accede la nivelul superior al civilizației. Cyborgizarea subiectului uman nu este așadar procesul prin care omul folosește diverse instrumente pentru a deveni om (celebrul exemplu antropologic al mâinii care devine mână doar când folosește o unealtăă, ci este procesul prin care omul este reprezentat drept cyborg (cibernetică și organismă, prin protezare sau prin interfațare computațională, o ilustrare a ontologiei virtuale. Dacă unii teoreticieni afirmă că primul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fragilități care tulbură, cu monstruozități de tip science-fiction, dar și cu contingențe palpabile și cotidiene. 1.6. Infomedicinatc "1.6. Infomedicina" Infomedicina reprezintă astăzi una dintre disciplinele care relaționează corpul și tehnologiile computerizate și suscită numeroase controverse științifice, filosofice, psihologice, antropologice, sociale și etice. În primul rând, orientarea de față continuă un proces istoric început odată cu constituirea disciplinei anatomiei și cu dezvoltarea medicinii. Începând cu cercetările în domeniu ale Renașterii și continuând cu invențiile tehnologice ale modernității (dezvoltări care contribuie la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ce este?” și „cum cunoaște?” ființa postumană, deopotrivă corporal, mintal și identitar, indiferent dacă este ipostaziată ca model cyborgic, avataric sau transgenic (transmutat genetică. Am văzut deja că aceste întrebări ontologice și epistemologice sunt dublate de o serie de chestiuni antropologice care vizează condiția umană în proximitatea alterității sau a celuilalt în numeroase accepții: întrupările biotehnologice, interregnurile sau multietniile care se manifestă pe Internet. În acest context, ontologia postumanului virtual nu înseamnă o desprindere de materia viscerală și percepțională a corpului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Astfel că, ceea ce pentru Deleuze și Guattari înseamnă conștiință schizofrenică a corpului, conștiință scindată între sine și fluxul lumii, pentru Merleau-Ponty înseamnă conștiință integră a subiectului în lume. În fine, dacă teoria fenomenologică poate fi interpretată ca exemplu al umanismului antropologic și psihanalitic, teoria psihologiei mașinice poate fi considerată fondatoare a postumanismului care traversează și întrerupe tradiția psihanalizei (umanist-freudieneă. Evidențierea punctelor divergente poate continua, însă ne oprim aici cu acest melanj teoretic. În continuare, formulăm din nou o analiză aplicată pentru
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aceste două accepții filosofice asupra corpului. Prezentăm, astfel, spațialitatea corpului în lumea virtualității ca fuziune organic-tehnologică între mintea și materia fizică a subiectului postuman. Avem de-a face cu un fenomen de întrupare relațională la nivel ontologic, dar și epistemologic, antropologic sau sociologic. Posibilitățile deschise de inteligența sintetică, computerele organice sau manipularea genetică sunt reunite în condiția postumană a conviețuirii dintre uman și mașinal, condiție care zdruncină credința în superioritatea ființei umane în univers, așa cum este aceasta moștenită din tradițiile umanismului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în spațiul virtual al tehnologiilor informațional-comunicaționale. Această problematică se presupune a apărea ca urmare a politicii de hiperreprezentare și de supraîncărcare informativă a lumii. Ca o contrapondere la acestă realitate existențială și culturală, am urmărit elaborarea unor posibile răspunsuri filosofice, antropologice, etice și artistice la provocările vulnerabile și la incertitudinile aduse de noile tehnoștiințe în viața și în societatea umane. O posibilă concluzie a acestor demersuri este că astfel de răspunsuri pot fi găsite în cadrul percepțiilor și experiențelor fenomenologice la întâlnirea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
My Critics”, în T.W. Bynum și J.H. Moor (ed.Ă, The Digital Phoenix: How Computers are Changing Philosophy, Oxford, Blackwell Publishers. Druckrey, Timothy (ed.Ă (1999Ă, Ars Electronica: Facing the Future, Cambridge, MA, MIT Press. Durand, Gilbert (1998Ă, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, trad. de Marcel Aderca, postf. de Cornel Mihai Ionescu, București, Univers Enciclopedic. Dyer, Michael G. (1995Ă, „Toward Synthesizing Artificial Neural Networks that Exhibit Cooperative Intelligent Behaviour”, în Christopher G. Langton (ed.Ă, Artificial Life
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
folosul societății, de aceea cea mai apropiată de acest înțeles ni se pare sintagma pedagogie socială, care nu poate fi confundată cu pedagogia sociologică, chiar dacă orice act educativ poate fi privit și din punct de vedere sociologic, pe lângă perspectiva biologică, antropologică, psihică - perspective ce au în vedere îndeosebi individualitatea omului. Sintagma pedagogie sociologică a fost introdusă de G. Rouma, în concepția sa semnificând cercetările științifice, experimentele asupra „puterii” fiecăruia dintre factorii de mediu fizic și social, studiile asupra evoluției tendințelor sociale
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mai reprezentat, tot la Iași, unele poeme dramatice, iar la Bîrlad, în stagiunea trecută, piesa Alegerea apelor. Surprinzătoare prin ideea ei, văzută într-un context social care ne aparține, incitantă prin reverberațiile subiectului, destul de simplu, în orizonturile meditației etice și antropologice, frapînd prin precizie și conciziune, Calul verde reprezintă o prezență repertorială dintre acelea care, chiar cînd pot da naștere unor controverse, nu pot trece necomentate cu un interes dublat de pasiune. Autorul pornește aproape banal, de la drama unui cuplu conjugal
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Percepția primară a lumii, exterioară sau interioară, este o non-imagine, "o umbră a obiectului", "un obiect-fantomă" 13. Imaginea pe care Gilbert Durand o supune "regimului diurn", al antitezei, și "regimului nocturn", al eufemismelor, capătă existență proprie, transformându-se în "structură antropologică. Fie că este sceptru, spadă, cupă, roată, baston, cu puteri teriomorfe, acvamorfe sau nictomorfe, imaginea descrisă de Gilbert Durand este "încărcată" universal "cu un al doilea sens", sub pecetea "funcției imaginative", făcând posibilă existența unei realități identice și universale a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston Bachelard pleacă de la premisa că imaginea este "o realitate psihică primordială" 17, iar imaginația, "o forță primordială" 18 care "deformează" și "schimbă" imaginile percepute 19. Astfel, "imaginația nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o deformeze, transformându-i formele în forțe, nu încetează să-i utilizeze energia în folosul lui, să o estompeze, și, în final, să o distrugă" 21. Reproșul pe care Jean Burgos îl face lui Gilbert Durand este că, în "Structurile antropologice ale imaginarului", el face o "arheologie a imaginarului", fără a se preocupa de imaginar "în dinamica și structurarea lui, în devenirea lui, ci numai în structura și stabilitatea lui" 22. Pentru Jean Burgos, imaginarul nu mai este o structură de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni transmise oral între membrii unor grupuri sociale cu culturi proprii, aparținând lumii antice și popoarelor de interes etnografic".5 Termenul de mit provine din grecescul mythos care înseamnă "discurs
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Iași, 1999. DASCĂLU, Crișu, Dialectica limbajului poetic, Editura Facla, Timișoara, 1986. DEBRAY, Régis, Vie et mort de l`image, Une histoire du regard en Occident, Édition Gallimard, Paris, 1992. DONOSE, Vasile, Imaginarul real, Editura Muzicală, București, 1990. DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, prefață și postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977. DURAND, Gilbert, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Ediție coordonată de Dan Petrescu, traducere din limba franceză de Muguraș Constantinescu și Anișoara Bobocea, Editura Nemira
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Française, Paris, 1990, p. 17. 10 Jean-Paul Sartre, L`imaginaire, Psychologie phénoménologique de l`imagination, Édition revue par Arlette Elkaïm Sartre, Édition Gallimard, Paris, 1986, p. 239. 11 Ibidem, p. 170. 12 Ibid.em p. 167. 13 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, prefață și postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977, p. 27. 14 Ibidem, p. 471. 15 Ibidem, p. 47. 16 Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Ediție coordonată de Dan Petrescu, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
p. 170. 77 Ibidem, pp. 171-172. 78 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. II, Ed. cit., p. 110. 79 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei RSR, București, 1985, p. 471. 80 Ibidem, pp. 450-451. 81 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Introducere în arhetipologia generală , traducere de Marcel Aderca, Prefață și Postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977, p. 302. 82 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Adunate și așezate în ordine mitologică, vol I, Ediție îngrijită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Alexandru Canciovici, Editura ALL, București, 1997, p. 65. 104 Ibidem, p. 332. 105 V. Roger Caillois, Eseuri despre imaginație, în românește de Viorel Grecu, Prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, 1975, I, pp. 30-204. 106 Cf. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, Prefață și Postfață de Radu Toma, București, Editura Univers, 1977, p. 453. 107 Jean-Jacques Rousseau, Eseu despre originea limbilor, Unde se vorbește despre melodie și despre imitația muzicală, traducere, prefață și comentariu de Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
limbilor, Unde se vorbește despre melodie și despre imitația muzicală, traducere, prefață și comentariu de Eugen Munteanu, Editura Polirom, Iași, 1999, v. Nota 131 de la Cap. al XIII-lea, p.129. 108 Ibidem, p. 65. 109 v. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. cit., p. 278. 110 Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, traducere, cuvânt introductiv și note de Alexandru Surdu, Editura Humanitas, București, 1991, p. 56. 111 Ibidem, p. 79. 112 Mihai Ralea, Prelegeri de estetică, Ediție îngrijită, studiu introductiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Universitatea "Ștefan cel Mare", Suceava, coord. Muguraș Constantinescu și Elena-Brândușa Steiciuc, cu o prefață de Muguraș Constantinescu, Editura Univers, București, 2003, p. 155. 11 C. I. Gulian, Mit și cultură, Editura Politică, București, 1968, p. 62. 12 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, Prefață și postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977, p. 491. 13 Ibidem, p. 451. 14 Ibidem, p. 463. 15 Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurală, Prefață de Ion Almaș, Traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ibidem, pp. 299-300. 336 v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Ed. cit., p. 180. 337 v. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie, Ed. cit., p. 563. 338 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, 301-313. 339 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. cit., pp. 387-398. 340 v. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, p. 303. 341 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Ed. cit., pp. 167-168. 342 Romulus Vulcănescu, Op. cit., p. 522. 343 Ibidem, pp. 522-529. 344 Romulus
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]